„Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe
Isus Cristos şi pe El răstignit.”
1 Corinteni 2:2
Cu excepția puterii Cuvântului, cei dintâi
mesageri ai Evangheliei ce au pășit în
spațiul cultural elen al primului secol nu au avut la îndemână
prea multe mijloace artistice de a-L zugrăvi pe Cristos celor care
nu-L cunoșteau.
Citim în cartea Faptele Apostolilor că după eșecul convertirii
atenienilor, îndrăgostiți mai degrabă
de felul maiestuos de a-și articula
concepțiile religioase, Apostolul Pavel pășește cu oarecare
rețineri spre Corintul Macedoniei.
Din agenda culturală a Corintului, nu
lipseau la acea vreme sportul Jocurilor Istmice și artele vizuale.
Totuși, locuitorii acestor tărâmuri pricepeau astfel declamațiile
cu un conținut verbal ciudat, lipsite de elocvență ale
vorbitorului evreu, venit aici.
Atunci când proclama mesajul de-a dreptul psihotic al mânturii prin
Cristos cel răstignit, apostolul Neamurilor picta prin cuvinte
imaginea Răscumpărătorului Isus pentru cei care
trăiau în Corint, capitala culturală a provinciei grecești Ahaia.
Imaginea Răstignitului n-a prins deloc la evreii ce-și doreau un
Mesia Pantocrator, iar în mintea filosofilor greci n-a avut nici o
relevanță, în schimb pentru răscumpărații lui Dumnezeu
transmitea puterea soteriologică a celui
care, din dragoste, s-a jertfit pe Cruce.
Asemenea unui pictor ce muncește din greu
și care dă o deosebită atenție detaliilor, Pavel petrece, mai
apoi, un an și jumătate, mânuind cu grija penelului său oratoric,
multele argumente ale acestei Vești Bune.
Ce imagine sublimă au văzut ei!
Oare ce vedem noi când citim Biblia? Vedem altceva decât pe Isus
Cristos şi pe El răstignit?
