luni, 8 decembrie 2008

Calitatile dragostei adevarate

Un tinar a inceput sa caute dragostea adevarata. Pentru ca nu stia cum s-o identifice si cum s-o gaseasca, acesta a mers la un maestru si l-a intrebat : „ Inteleptule Maestru ; caut dragostea adevarata, cum pot sti cand am gasit-o ?” Maestru l-a privit cu atentie, i-a zimbit apoi i-a zis : „ Nu-ti voi da raspunsul ; dar iti spun ca dragostea adevaratta are trei calitati distincte. Esti gata sa rascolesti lumea si sa cauti care sunt aceastea ? „ Da a raspuns tinarul !”

Dupa ce s-a despartit de maestru, tinarul a colindat lumea in lung si-n lat. Dupa mai multe cautari, s-a oprit la o scoala cu un mare renume, unde a inceput sa studieze crezand ca asa va descoperi calitatile dragostei adevarate. Dupa ce a discutat cu profesorii si s-a imprietenit cu studentii, s-a indragostit, dar a gustat si ce-i esecul si dezamagirea in dragoste.

Dupa multi ani de reusite si esecuri , tinarul s-a intors la Marele Maestru.Acesta l-a recunoscut si l-a intrebat imediat ce l-a vazut : „ Ai descoperit care sunt cele trei calitati ale dragostei adevarate ?”

Tinarul i-a raspuns ca in toata umblarea lui prin lume si in urma experientelor ce le-a trait , a descoperit numai doua dintre aceste calitati. „ Spune-mi pe cele pe care le-ai descoperit ; „ i-a zis maestrul !

In primul rind , a raspuns tinarul, dragostea adevarata inseamna daruire totala. Dragostea adevarata nu asteapta sa primeasca , ci ea se daruie pe deplin si mai intii. Daruindu-te pe tine insuti si primind in aceiasi masura dragostea oferita de persoana pe care o iubesti , viata iti este plina, iar dragostea impartasita persoanei iubite se va multiplica prin copii.

Raspunsul este corect a confirmat maestrul ! Dar spune-mi si cea de-a doua caracteristica pe care ai gasit-o pentru dragostea adevarata ?

A doua cracteristica a dragostei adevarate este persistenta, a continuat tinarul. Dragostea adevarata trece proba timpului si este mai profunda si mai abundenta odata cu scurgerea vremii. Aceasta nu se consuma repede ca un foc de paie, ci ca un foc de carbuni se aprinde mai greu , dar odata aprinsa nu se mai stinge.

Ai gasit si-a doua caracteristica i-a zis maestrul ! Asa este ; dragostea adevarata este vesnica si nu este influentata de trecerea anilor !

Cind i s-a cerut insa sa spun si al treilea raspuns, tinarul i-a zis maestrului : „Aceasta este tot ceea ce am invatat „! Pentru ca dorea ca tanarul sa gasesca intregul raspuns, maestrul l-a provovat cu o noua intrebare : „N-ai vrea sa mergi inca odata prin lume unde sa cauti si cea de-a treia caracteristica a dragostei adevarate ?

O nu ! i-a zis tinarul ; deja sunt foarte obosit . Am trudit din greu si am depus un efort asa de mare pina acum !

Auzind acest raspuns , batrinul maestru a zimbit si i-a zis tinarului : „Nu trebuie sa mai cauti ; ai descoperit deja si cel de-al treilea raspuns „! Pentru ca Dragostea adevarata inseamna munca asidua.

Cit de adevarate sunt aceste calitati : dragostea adevarata se daruie pe sine, este persistenta si se exprima prin munca si sacrificiu. Aceasta este si dragostea pe care ne-a dovedit-o Domnul Isus !

preluata de pe http://abigaella.wordpress.com/

Bucurii si tristeti de Craciun

Ana-Maria Botnaru
Revista "Familia crestina" - 04/2005

Bucuria că ne este dat să celebrăm un atât de mare mister: Dumnezeu făcut Om pentru mântuirea lumii întregi...

Tristeţea că mulţi nu mai înţeleg nimic din Sărbătoarea Naşterii Domnului: unde sunt Pruncul, ieslea, magii? Au rămas doar Moş Crăciun, bradul împodobit, cadourile, masa îmbelşugată... Deşi e ziua Lui de naştere, mulţi nu-L invită la petrecerea lor şi nu-I fac nici un cadou... Christmas? X-mas!

Bucuria că trăim un timp binecuvântat, de lumină şi rugăciune...

Tristeţea că mulţi nu au timp să se roage, nici măcar în zi de sărbătoare. Se grăbesc, se grăbesc... Încotro?

Bucuria că trăim, tineri sau mai puţin tineri, o sărbătoare a copilăriei regăsite...

Tristeţea că mulţi refuză darul dumnezeiesc de a avea un copil. Îi preocupă cariera, banii, vor "să-şi trăiască viaţa"... Vor să-şi păstreze "libertatea". Sau silueta...
Bucuria că magii au venit să Îl adore pe Regele universului...

Tristeţea că puternicii lumii acesteia fie Îl ignoră, fie I se opun, de parcă lumea ar fi a lor, iar ei ar fi veşnici...

Bucuria că Maria "păstra toate acestea în inima ei"...

Tristeţea că inimile multor oameni nu mai păstrează nimic, nici măcar speranţa... Iar tăcerea a încetat de mult să mai fie ceva dezirabil: omul modern are oroare de ea; preferă oricând zgomotul asurzitor...
Bucuria că îngerii au cântat, lăudându-L pe Domnul...

Tristeţea că în zilele noastre mulţi nu mai vorbesc serios despre îngeri. Cu unele excepţii, una notabilă fiind Andrei Pleşu...

Bucuria că Regele universului s-a smerit, luând chip de Prunc...

Tristeţea că mulţi politicieni sau oameni de ştiinţă sunt obsedaţi de putere şi se joacă de-a Dumnezeu... Pretind că slujesc Adevărul, dar nu vor să audă de Dumnezeu...

Bucuria că primii chemaţi să îl adore pe Cristos au fost păstorii cei sărmani...
Tristeţea că mulţi trăiesc în cultul banului şi al succesului, dispreţuind sărăcia şi pe săraci...

Bucuria că magii s-au lăsat conduşi de stea la staulul unde era Pruncul divin...

Tristeţea că mulţi nu se mai lasă conduşi la Cristos de lumina Duhului Sfânt...

Bucuria că, în sărbătoarea Crăciunului, Biserica vesteşte tuturor oamenilor: Bucuraţi-vă! Astăzi vi s-a născut Mântuitorul.

Tristeţea că mulţi ar vrea ca vocea Bisericii să nu se mai audă, iar vestirea ei să înceteze: spune adevăruri incomode, inacceptabile, tulbură conştiinţele, strică socotelile multora, nu e în pas cu vremurile...

Bucuria că Isus ne-a promis: "Cerul şi pământul vor trece, cuvintele mele nu vor trece...; Iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacurilor..."