marți, 19 noiembrie 2013

Frumusețea care va salva lumea

Cuvinte pline de farmec îmi clocotesc în inimă şi zic: „Lucrarea mea de laudă este pentru Împăratul!” Ca pana unui scriitor iscusit să-mi fie limba! (Psalmul 45:1)

Acum câteva zile, în timp ce mă întorceam la redacție cu reportofonul plin de informații, mi-am făcut timp să sorb, pe îndelete și din plin, frumosul întâlnit în cale.

L-am văzut în pălăria purtată de o doamnă ce a trecut pe lângă mine, l-am auzit în strigătul unui nepot ce-și invita bunica să-i admire pașii mari, mi-a mângâiat ușor brațul în momentul în care frunzele căzute dintr-un pom zburau în picaj către pământ, l-am mirosit în aroma fructelor din fața standului unde m-am oprit doar pentru o clipă.

Și poate că-l percepeam mai bine, dar a trebuit să-mi țin ochii închiși ca să nu văd cum un tânăr arunca resturi de mâncare pe jos. Apoi, am fost nevoit să trec de partea cealaltă a trotuarului pentru a face loc cuiva ce nu-și încăpea în piele, iar vorbele aspre aruncate de un șofer unui pieton neatent au întunecat percepția acestui bine estetic.

Aproape de sediu, am primit un telefon și din relația cordială cu interlocutorul meu, am simțit cum blândețea și smerenia lui Iisus încălzea sufletul meu din ce în ce mai tare.

Ajuns, în sfârșit, la studio, mi-am găsit câteva momente de liniște. Printre instrumentele mele de lucru descopăr Biblia. O deschid și citesc cu nesaț: Cum doreşte un cerb izvoarele de apă, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule! (Psalmul 42:1).

Asemeni unui balsam vindecător, frumoasele cuvinte ale Scripturii îmi descriau rând pe rând imaginea plină de sfințenie a Mîntuitorului Iisus Hristos, Răscumpărătorul și Restauratorul tuturor lucrurilor.

Câtă dreptate avea Dostoievsky: Frumusețea va salva lumea!