miercuri, 21 ianuarie 2009

Religios ori Mantuit?

Ce te caracterizeaza?

Faptele Apostolilor 4:12.
"In nimeni altul nu este mantuire; caci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor in care trebuie sa fim mantuiti."

De-alungul anului, celebram multe sarbatori religioase. Gasim ca omul firesc doreste sa fie religios, si din cand in cand, face multe lucruri crezand ca se inchina lui Dumnezeu. Cuvantul lui Dumnezeu ne invata ca a fi religios nu e acelasi lucru cu a fi salvat. E foarte posibil sa fii religios si sa n-ajungi in ceruri!

Textul nostru ne-nvata ca nu este salvare sau mantuire in nici un alt nume decat Numele lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Nu exista nici un alt nume sub ceruri prin care putem fi mantuiti. Ori esti mantuit prin Isus Hristos, ori nu esti mantuit si esti pierdut!

Pur si simplu, nu trebuie sa fie nici confuzie, nici contradictie. Sub ceruri in multe nume putem gasi religie, dar mantuire putem gasi numai intr-unul singur: acela e Numele lui Isus Hristos.

Preotii, proorocii, supunerea la autopedepse, si nici chiar rugaciunile nu te pot mantui, ci numai Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Serviciile religioasa, faptele bune, darniciile, si chiar lacrimile, nu au putere de a produce viata vesnica. Cuvantul lui Dumnezeu ne spune in I Ioan 5:11, 12, ca "Dumnezeu ne-a dat viata vesnica, si aceasta viata este in Fiul Sau. Cine are pe Fiul, are viata; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are viata."

In general oamenii accepta a cunoaste despre viata de crestin, dar refuza sa accepte in inimile lor pe Hristos. Oamenii accepta sa lucreze pentru biserica, dar refuza sa se identifice cu pacatosul vinovat care are nevoie sa fie salvat. Oamenii accepta sa creada in principiile morale ale Cuvantului lui Dumnezeu bazate pe cele zece porunci dar refuza sa creada in lucrul Fiul lui Dumnezeu care prin moartea Sa le-a salvat sufletele. Deasemenea ii vine greu omului sa se odihneasca in aceasta credinta.

RELIGIA este inbunatatirea naturii omului.
MANTUIREA este primirea naturii noi prin acceptarea lui Isus Hristos ca Domn si Mantuitor personal.

Cuvantul lui Dumnezeu ne spune in Ioan 1:12 ca "tuturor celor ce L-au primit, adica celorce cred in Numele Lui, le-a dat dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu."

RELIGIA ne imbraca in haina propriei noastre neprihaniri (dreptati) dar proorocul Isaia ne spune ca neprihanirea noastra este ca o haina manjita inaintea lui Dumnezeu.
MANTUIREA ne imbraca in neprihanirea perfecta a lui Hristos care singura ne poate face acceptabili in fata lui Dumnezeu.

Cuvantul lui Dumnezeu ne spune in Tit 3:5 ca "El ne-a mantuit nu prin faptele facute de noi in neprihanire, ci pentru indurarea Lui, prin spalarea nasterii din nou si prin inoirea facuta de Duhul Sfint."

RELIGIA este lucrul omului pentru Dumnezeu.
MANTUIREA este lucrul lui Dumnezeu pentru om.

Isaia 53:6 ne spune ca: "Noi rataceam cu totii ca niste oi, fiecare isi vedea de drumul lui; dar Domnul a facut sa cada asupra Lui nelegiuirea noastra a tuturor."

RELIGIA spune: Aduc ceva in mana mea.
MANTUIREA spune: Nu pot sa aduc nimic.

Efeseni 2:8, 9 spune: "Caci prin har ati fost mantuiti prin credinta. Si aceasta nu vine dela voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca sa nu se laude nimeni. "

RELIGIA este a ma increde in lucrul facut de mine.
MANTUIREA este a ma increde in lucrul facut pentru mine de Hristos.

Evrei 10:10 spune ca "prin aceasta voie am fost sfintiti noi, si anume prin jertfirea trupului lui Isus Hristos, odata pentru totdeauna."

RELIGIA depinde de purtarea mea.
MANTUIREA depinde de credinta mea.

Faptele Apostolilor 16:31 spune: "Crede in Domnul Isus, si vei fi mantuit tu si casa ta."

RELIGIA spune sa ne purtam cat se poate de bine.
MANTUIREA spune ca trebuie sa acceptam darul perfect al lui Dumnezeu.

Romani 6:23 spune ca "darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica in Isus Hristos, Domnul nostru."

RELIGIA depinde de suficienta caracterului.
MANTUIREA depinde de Jertfa de pe Cruce.

I Corinteni 1:18 spune ca "propovaduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzarii; dar pentru noi, care suntem pe calea mantuirii, este puterea lui Dumnezeu."

RELGIA se straduieste sa aduca o jertfa.
MANTUIREA se increde in Jertfa Adusa.

Ioan 19:30 spune "Cand a luat Isus otetul, a zis: "S-a ispravit! Apoi Si-a plecat capul, si Si-a dat duhul."

RELIGIA se lupta sa te faca desavarsit.
MANTUIREA se reazama pe o rascumparare desavarsita.

I Petru 1:18, 19 spune "Stiti ca nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur ati fost rascumparati din felul desert de vietuire pe care-l mosteniserati dela parintii vostri, ci cu sangele scump al lui Hristos, Mielul fara cusur si fara prihana."

RELIGIA incearca sa ne aduca din intuneric la lumina.
MANTUIREA ne aduce din moarte la viata.

Ioan 5:24 spune ca "cine asculta cuvintele Mele, si crede in Celce M-a trimis, are viata vesnica, si nu vine la judecata, ci a trecut din moarte la viata.

RELIGIA spune ca trebuie sa fim gasiti in casa lui Dumnezeu.
MANTUIREA spune ca trebuie "sa fiu gasit in El, nu avand o neprihanire a mea, pe care mi-o da Legea, ci aceea care se capata prin credinta in Hristos, neprihanirea pe care o da Dumnezeu prin credinta.." Filipeni 3:9

E bine deci sa ne amintim textul "In nimeni altul nu este mantuire; caci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor in care trebuie sa fim mantuiti." Faptele Apostolilor 4:12

Intrebarea care se pune este urmatoarea: crezi ca esti un om religios sau unul mantuit?

Daca esti doar religios, atunci vei pierde Cerurile si vei petrece eternitatea departe de Dumnezeu si de Fiul Sau, intr-un loc de chin.

Daca tu esti mantuit, ai fagaduinta (promisiunea) vietii vesnice cu Dumnezeu si Fiul Sau.

Principii de gandire critica

http://penticostalul.wordpress.com/

Gandirea “reprezinta nivelul cel mai inalt de prelucrare si integrare a informatiei despre lumea externa si despre propriul eu” (wikipedia). Un om nu poate gandi de la sine, nu poate face rationamente logice autentice “din burta”, el are nevoie de informatie si de efort pentru a prelucra si integra aceste informatii.

Iata cateva sugestii care ne pot ajuta sa gandim critic:
1. Observa cu atentie ceea ce se intampla in jurul tau. Observa fiecare detaliu. Noteaza-l. Retine-l. “Inmulteste anchetele privitoare la martori. Atentie la ce spui. Din rastalmacirea spuselor tale s-ar putea isca minciuni” (Simion Ben Chetah).
2. Analizeaza rationamentul ideilor pe care le auzi. Fiecare rationament, mai ales in probleme religioase, trebuie sa fie biblic si apoi logic. Analizeaza baza biblica si logica a respectivelor argumente. Observa punctele slabe. Noteaza punctele tari.
3. Evalueaza calm, rational, fara a te lasa dominat de prejudecati, de idei preconcepute. Nu te teme sa supui unui tir dur de intrebari argumentele pe care le analizezi. Adevarul nu fuge de analiza, el nu se ascunde, nu se teme de lupta dintre idei, ci, dimpotriva, adevarul este un luptator experimentat.
4. Strange cat mai multe informatii. Informeaza-te din surse cat mai sigure. Citeste, studiaza si mediteaza la Cuvantul lui Dumnezeu. Practica disciplinele spirituale in cadrul carora informatiile sunt mult mai usor de evaluat.
5. Fii gata sa accepti chiar si ideile care, initial, ti se pareau inacceptabile. Nu tot ce ni se pare noua ca e adevarat este adevarat, cum, la fel de bine, nu tot ce ni se pare noua ca este fals este intr-adevar fals.

Mainile mele, inima Lui

In cartea sa “Fearfully and Wonderfully Made”, Dr Paul Brand ne povesteste…

In timpul razboiului, o catedrala din Anglia aproape ca a fost distrusa in intregime dupa un bombardament. Dupa razboi, studentii Germani au reconstruit catedrala care fusese rau distrusa.

Lucrul a progresat in cladire dar era acolo o statuie grandioasa a Domnului Isus tare distrusa; Statuia il reprezenta pe Domnul Isus si El statea cu bratele deschise si sub statuie erau urmatoarele cuvinte: “Veniti la Mine.”

Voluntarii germani au discutat intre ei mult cu scopul sa reconstituie statuia. Mici cirpeli ar fi aranjat marea parte a statuii dar miinile deschise ale Mintuitorului prezentau o problema serioasa. Sa refaci miinile ar fi fost o munca foarte lunga, delicata si chiar costisitoare. Lucratorii au decis sa lase statuia asa cum era.

Statuia este si astazi fara miini, dar lucratorii au lasat o inscriptie acolo care spune:”Christos nu are alte miini…decit ale noastre!!!”

Dorinta

Cind esti pe un drum gresit, posibil ca nu vei intimpina prea multe dificultati, problemele incep abia atunci cind vrei sa schimbi directia fiindca intri pe contrasens.

Probabil ca se poate numi ciudat acel moment in care, inconjurat fiind de un peisaj frumos, aflat intr-un spatiu cald, primitor si plin de particulartitati, sa simti brusc propria-ti uritenie, mai evidenta pe acel fundal.

Si desi mute, obiectele care te inconjoara, sa-ti amplifice diformitatile. Daca ar fi vorba despre defecte fizice, situatia ar fi mult mai simpla, exista masti cosmetice pentru orice tip de ten. Insa operatii estetice de caracter nu se intimpla, iar slutenia interioara e greu de suportat si pentru purtator si pentru privitori.

E ca si cum te trezesti intr-o dimineata obisnuita, in patul tau de acasa, in timp ce soarele intra pe geam si toate obiectele din jur te mingiie cu prezenta lor, dar descoperi deodata ca din oglinda te priveste un strain, o creatura cu urme vagi de uman si cu trasaturile unui cocosat de la Notre Dame.

Doamne, recreaza-ma dupa asemanarea Ta sau macar dupa umbra Ta si da-mi forma si frumusetea unui fir de iarba,
sparge oglinzile in care mi se reflecta diformitatile si lasa-ma sa ma privesc doar in iertarea Ta,
curma tirisul meu inutil si penibil intru acea pretinsa dorinta de crestinism
si desfiinteaza cu finalitate de “interzis” jalnica mea incercare de mentinere in pozitie bipeda,
invata-ma mersul, mersul pe urmele Tale,
fiindca, Doamne, tot ce mi-a ramas e neputinta unui ratacit in desert care, cu gura uscata si cu ochii inecati de nisip,
nu mai stie sa murmure decit un cuvint legat de cea mai mare dorinta a vietii lui
asa cum nu si-a mai dorit niciodasta ceva :
” Apa!”
si cu ultimele farime de vointa as putea sa strig cu voce tare,
asa cum cred ca au facut leprosii care oricum nu mai aveau ce pierde, dar gindind probabil ca desi e nebuneste, ar mai exista o sansa la un milion,
as putea deci sa strig singurele cuvinte pe care omul nu va gresi niciodata spunindu-le : “ Isuse, Fiul lui David, ai mila de mine !”

Simona Dumbrava - Majesty.ro

Paradoxul vremurilor noastre

Avem cladiri mai mari, dar suflete mai mici;
autostrazi mai largi, dar minti mai înguste.
Cheltuim mai mult, dar avem mai putin;
cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin.
Avem case mai mari, dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii, dar mai putin timp;
avem mai multe functii, dar mai putina minte,
mai multe cunostinte, dar mai putina judecata;
mai multi experti si totusi mai multe probleme,
mai multa medicina, dar mai putina sanatate.
Bem prea mult, fumam prea mult,
Cheltuim prea nesabuit,
Râdem prea putin,
Conducem prea repede,
Ne enervam prea tare,
Ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi,
Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si ne rugam prea rar.
Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des.
Am învatat cum sa ne câstigam existenta, dar nu cum sa ne facem o viata,
Am adaugat ani vietii si nu viata anilor.
Am ajuns pâna la luna si înapoi, dar avem probleme când trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior.
Am facut lucruri mai mari, dar nu si mai bune.
Am curatat aerul, dar am poluat solul.
Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre.
Scriem mai mult, dar învatam mai putin.
Planuim mai multe, dar realizam mai putine.
Am învatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam.
Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai multe informatii, sa produca mai multe copii ca niciodata, dar comunicam din ce în ce mai putin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei încete; oamenilor mari si caracterelor meschine; profiturilor rapide si relatiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar mai multe divorturi,
Case mai frumoase, dar camine destramate.
Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide, scutece de unica folosinta,
moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte, corpuri supraponderale si pastile care îti induc orice stare, de la bucurie, la liniste si la moarte.
Sunt niste vremuri în care sunt prea multe vitrine, dar nimic în interior.


Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite, pentru ca s-ar putea sa nu fie lânga tine o eternitate.

Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care acum te adora, pentru ca acel copil va creste curând si va pleca de lânga tine.

Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel de lânga tine pentru ca aceasta este singura comoara pe care o poti oferi cu inima si nu te costa nimic.

Aminteste-ti sa spui “TE IUBESC” partenerului si persoanelor pe care le îndragesti, dar mai ales sa o spui din inima.

O sarutare si o îmbratisare vor alina durerea atunci când sunt sincere.

Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mâna si sa pretuiesti acel moment pentru ca într-o zi acea
persoana nu va mai fi lânga tine.

Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le ai.