joi, 19 iulie 2007

Curriculum Vitae

Numele: mă numesc „Copilul lui Dumnezeu”. Am primit acest nume când am fost înfiat...mi l-au înregistrat direct în Cartea vieţii. Încerc să îl port cu demnitate.

Data naşterii: m-am născut de două ori. Ultima dată m-am născut pentru cer.


Locul naşterii: locul în care m-am născut şi-a lăsat puternic amprenta asupra mea. Prima dată m-am născut într-un loc mizer, numit fărădelege, numit păcat. Şi astăzi încă plătesc tribut faptului că m-am născut acolo. A doua oară m-am născut din Dumnezeu.


Familia: am un Tată, e cel mai grozav Tată din Univers. Îl cheamă Dumnezeu. Şi mă iubeşte enorm. Am şi un Frate mai mare. Are 33 de ani şi vreo câteva veşnicii. Ca orice frate mai mare, are tot timpul grijă de mine. Îmi place când oamenii îmi spun că semănăm...


Adresa: am locuit câţiva ani pe Str. Pierzării. M-am mutat de acolo. Deocamdată nu am o locuinţă stabilă. Sunt străin şi călător.


Categoria socială: am fost rob. Acum sunt fiu moştenitor ...şi ce voi mai fi ...nu mi s-a arătat încă.


Studiile: Studiez în şcoala lui Isus. Credinţa, nădejdea, dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor, smerenia şi altele. Multe discipline încă îmi dau mari bătăi de cap. Dar, îmi place să cred că sunt un elev silitor. Mă străduiesc să fiu pregătit pentru marele examen.


Profesia: am primit cea mai onorabilă slujbă dintre toate: aceea de a fi slujitorul tuturor. Încă încerc să mă deprind cu ea. Oricum, slujba asta se plăteşte foarte bine. Dar nu acum… Şi nu aici...


Antecedente penale: Da, am şi aşa ceva. Am comis o crimă. Mi-am ucis propriul eu. Pentru asta, am primit pedeapsa maximă: am fost condamnat la fericire eternă.


Proprietăţi: sunt suficient de bogat, cât să nu mă îngrijorez pentru ziua de mâine. Iar când nu va mai fi un mâine, Cineva mi-a lăsat moştenire întregul cer.


Hobby-uri: îmi place mult să călătoresc: sunt în drum spre patria cerească. Îmi place şi să citesc: nu e nici o zi în viaţa mea fără Scriptură. Şi în general îmi place să-mi trăiesc viaţa din plin: o trăiesc pentru Dumnezeu.


Situaţia actuală: tot ce sunt acum, sunt prin harul Lui Dumnezeu şi harului faţă de mine e nemăsurat...


Data morţii: încerc să mor în fiecare zi. Faţă de mine însumi.

marți, 3 iulie 2007

Cui apartine cadoul?

Lângă Tokio trăia un vestit războinic samurai, care a decis să-i îndrume pe cei tineri în budismul Zen. Se spune că în ciuda vârstei înaintate, el putea înfrânge orice adversar.

Într-o după-amiază, un luptător - cunoscut pentru lipsa lui de scrupule - a ajuns în localitatea unde trăia bătrânul Samurai. Era cunoscut pentru tehnicile lui de a provoca la luptă, astepta până când adversarul făcea prima miscare si apoi, fiind dăruit cu destulă inteligentă pentru a corecta orice greseală ar fi făcut, contraataca cu viteză. Tânărul luptător nu pierduse încă nici o luptă. Auzind de reputatia Samuraiului, a decis să-l învingă pentru a-si mări faima. Toti studentii erau împotriva luptei, dar bătrânul Samurai a acceptat provocarea. S-au adunat toti în piata din centrul orasului, iar tânărul a început să-l insulte pe Samurai. A aruncat câteva pietre în directia lui, l-a scuipat în fată, i-a aruncat toate insultele ce există sub soare, i-a insultat până si pe strămosi. Timp de câteva ore, a făcut totul pentru a-l provoca pe maestru, dar bătrânul rămânea impasibil.


La sfârsitul după-amiezii, simtindu-se obosit si umilit, războinicul a abandonat si a plecat.


Deceptionati de faptul că maestrul primise atât de multe insulte si provocări, studentii l-au întrebat: "Cum ai putut răbda atât de multă umilintă? De ce nu ti-ai folosit spada, chiar dacă stiai că ai fi pierdut, în loc să-ti expui lasitatea în fată tuturor?


"Dacă cineva vine la tine cu un cadou si tu nu îl primesti, cui apartine cadoul?" - întrebă Samuraiul. "Celui care ti l-a oferit - replică unul dintre discipoli." "La fel si cu orice mânie, insultă sau invidie - spuse maestrul. Când nu sunt acceptate, continuă să apartină celui care le-a purtat."

Eseu despre frumusete

Frumuseţea va salva lumea – Feodor Dostoievski.

Peste tot în jur, creaţia lui Dumnezeu strigă despre sfinţenia şi despre frumuseţea Lui. Dacă am avea ochi să vedem, ne-am da seama că silueta dantelată a zăpezii pe o creangă golaşă de copac, la izbucnirea bruscă a razelor de soare prin pietrele şlefuite de apă, la formarea trupului unei femei şi la chipul unui prunc care aude maşina vânzătorului de îngheţată, toate ne vorbesc despre inima bună a lui Dumnezeu. Venirea primăverii după o iarnă grea aproape că este prea minunată ca să fie suportabilă. Frumuseţea lui Dumnezeu este revărsată din belşug asupra lumii.

Simone Well nota: „ Frumuseţea lumii este aproape singurul mod în care îl lăsăm pe Dumnezeu să ne pătrundă… Frumuseţea cucereşte simţurile pentru a obţine permisiunea de a trece direct la suflet… Tendinţa sufletului de a iubi frumuseţea este capcana pe care Dumnezeu o foloseşte cel mai adesea pentru a-l câştiga de partea Lui.”

Frumuseţea este puternică. S-ar putea ca frumuseţea să fie cel mai puternic lucru de pe pământ. De aceea, frumuseţea este şi periculoasă, tocmai deoarece contează. De ce?

Mai întâi, frumuseţea comunică. Richard Harris, episcop de Oxford, scria: „întrebărilor noastre despre Dumnezeu le răspunde frumuseţea orânduirii creaţiei.” Şi chiar că avem întrebări de pus, nu ? Ele sunt născute din dezamăgirile, suferinţele sau fricile noastre. Augustin spunea că a găsit răspunsurile la întrebările sale în frumuseţea lumii.

„ Le-am glăsuit acestor lucruri: Spuneţi-mi de Dumnezeul meu, care nu sunteţi, spuneţi-mi despre El. Şi cu glas mare au strigat: El ne-a făcut, ai Lui suntem. (Psalmul 100:3). Le-am întrebat uitându-mă la ele, iar ele mi-au răspuns cu frumuseţe.”

Dar ce ne spune frumuseţea? Imaginează-ţi că soseşti acasă după o zi stresantă şi că în grădina casei tale te aşteaptă o oază de frumuseţe. Sau poate că o evadare în natura este mai pe sufletul tău. Sau, de ce nu, o escapada în sălbăticia pădurii sau liniştea malului mării. Acolo, frumuseţea te invadează şi-ţi promite că totul va fi bine. S-ar putea ca mesajul ei să fie greu de pus în cuvinte, totuşi, această frumuseţe a creaţiei îţi invadează simţurile şi te asigură că totul e bine şi că sunt şanse ca lucrurile să rămână aşa şi în continuare.

În al doilea rând, frumuseţea hrăneşte. Nu este câtuşi de puţin o exprimare pretenţioasă afirmaţia potrivit căreia frumuseţea ne nutreşte sufletele. Este metafora plină de miez a Frumuseţii înseşi. Cum spunea C.S. Lewis:

„Nu dorim pur şi simplu să vedem în jurul nostru frumuseţe, deşi, slavă Domnului, chiar şi numai cu atât recompensa ne-ar fi îndestulătoare. Vrem de fapt altceva, care abia dacă poate fi pus în cuvinte – să fim una cu frumuseţea de dinaintea ochilor noştri, să o găzduim în noi – (The Weight of Glory – Povara slavei).”

În al treilea rând, frumuseţea alină. Are virtuţi deplin tămăduitoare. V-aţi întrebat de ce trimitem flori celor îndureraţi de moartea unui apropiat? Numai un dar al frumuseţii poate glăsui suficient, ştiind exact ce să spună celor adânciţi în suferinţă, văduviţi de dragostea celui pierdut. Există o poveste care circula prin spitalele celui de-al doilea război mondial, despre un tânăr soldat, care fusese grav rănit, în urma unei săptămâni de iad, de lupte cumplite. După ce i-a oferit ajutorul medical pe care i-l putea oferi atunci, asistenta l-a întrebat dacă mai putea face ceva pentru el. Da, i s-a răspuns. Ai putea să mă laşi să te privesc cum te rujezi? Frumuseţea alină. Aduce pace sufletului.

În al patrulea rând, frumuseţea iluminează. După ce tocmai a fost martorul naşterii minunilor incredibile din lumea Narniei (cum sunt ele povestite în Nepotul magicianului, de C.S. Lewis), birjarul spune: „Doamne!... Dacă aş fi şiut că există aşa ceva, aş fi fost un om mai bun toată viaţa!” Se povesteşte că un profesor de cartier insistase pe lângă administraţia şcolii să aşeze în curtea clădirii plante şi o fântână „pentru ca elevii să se simtă inspiraţi, să ştie că viaţa poate fi mai bună.”

În al cincilea rând, frumuseţea transcende. Ea depăşeşte nivelul fizic, reprezintă trăirea cea mai directă a celor veşnice. Cât de înălţător este să asişti la un apus de soare sau să vezi cum răsare soarele peste ocean. Să ne amintim senzaţia de la finalul oricărei poveşti grozave. Tânjim să o prelungim pe cât ne stă în putinţă, să o trăim câte zile vom avea. Uneori, frumuseţea este atât de complexă, că ne străpunge inimile de un dor nestins. Dor de ce anume? De viaţă, aşa cum ar fi trebuit ea să fie. Ne aduce aminte de un Eden niciodată ştiut, dar pentru care – nu se ştie cum – suntem siguri că am fost creaţi. Ne vorbeşte despre viitoare împărăţie a cerurilor, când totul va fi frumos. Ne bântuie cu prezenţa veşniciei, comunicându-ne că slava ne aşteaptă. Iar dacă este vorba de slavă, atunci important este izvorul ei. Din ce bunătate poate fi izvorât? Din ce nespusă mărinimie ni s-a dat să luăm aminte la ea? Frumuseţea ne înalţă către Dumnezeu.

Şi totuşi, frumuseţea este, fără îndoială, cea mai profundă şi mai prost înţeleasă dintre însuşirile lui Dumnezeu.

Omul cu adevărat frumos în forul lui interior este acela în care adâncimile sufleteşti sunt liniştite, care emană calm, odihnă, îmbiindu-i pe toţi cei din jur la odihnă, care grăieşte despre linişte şi pace într-o lume măcinată de războaie de tot felul, în prezenţa căruia ne eliberăm de tensiunea şi de strânsoarea care ne cuprind prea adesea inimile.

Prin Frumuseţe, respirăm adevărul că Dumnezeu ne iubeşte şi că este bun. Lăsaţi-va învăluiţi de Frumuseţea Absolută!

- adaptare după gândurile despre frumuseţe din cartea eu, Femeia -

luni, 2 iulie 2007

Doar te faci?

Daca atunci cand te rogi lui Dumnezeu, doar te faci ca te rogi;
Daca atunci cand te trimite Dumnezeu undeva, doar te faci ca mergi;

Daca atunci cand iti cere Dumnezeu ceva, doar te faci ca-I dai;

s-ar putea ca atunci cand ii ceri binecuvantarea si ajutorul Domnului,

El sa creada ca tu doar te faci ca ii ceri ceva.

Sa nu spui…

Sa nu spui Tata, daca nu te comporti ca un fiu in fiecare zi!
Sa nu spui Nostru, daca esti inchis in egoismul tau!

Sa nu spui Care esti in ceruri, daca esti preocupat de lucrurile pamantesti!

Sa nu spui Vie Imparatia Ta, daca o confunzi cu succesul material!
Sa nu spui Faca-se voia Ta, daca nu o accepti cand e dureroasa!
Sa nu spui Sfiinteasca-se numele Tau, daca nu-L respecti!
Sa nu spui Painea noastra cea de toate zilele, da-ne-o noua astazi, daca nu ajuti pe cei infometati!

Sa nu spui Ne iarta noua greselile noastre, daca pastrezi rachiuna pentru fratele tau!

Sa nu spui Nu ne duce pe noi in ispita, daca ai de gand sa pacatuiesti in continuare!

Sa nu spui Amin, daca nu iei in serios fiecare cuvant din rugaciunea Tatal nostru!

Zece legi pentru a te simti multumit

1. Controleaza-ti limba. Spune intotdeauna mai putin decat gandesti. Cultiva-ti vorbirea intr-o voce calda, joasa. Modul in care vorbesti face o mai mare impresie decat ceea ce spui.
2. Gandeste-te inainte de a face o promisiune si nu te razgandi dupa aceea.

3. Nu lasa niciodata sa treaca o ocazie fara sa incurajezi pe cineva sau sa spui ceva frumos cuiva.

4. Fii interesat de altii, de munca lor, de cum o mai duc ei si familiile lor. Fii intotdeauna fericit cu cei ce rad si trist cu cei ce plang. Actioneaza in asa fel, incat aceia cu care vorbesti sa se simta importanti. Asculta ceea ce spun ei.

5. Fii fericit. Pastreaza mereu un cantec in inima ta. Ascunde-ti supararile, descurajarile si situatiile dificile in launtrul tau si afiseaza un zambet pe fata.

6. Fii receptiv in timpul discutiilor, pune intrebari, dar nu argumenta. O persoana inteleapta poate sa nu fie de acord cu prietenul sau si totusi sa pastreze prietenia.

7. Fereste-te de lauda de sine si in loc de aceasta, lauda-i pe altii. Lasa-i pe ceilalti sa fie mandri de tine. Fa-ti o regula din a vorbi de bine pe altii.

8. Fii sensibil fata de simtamintele altora. Glumele si barfa adesea se intorc impotriva ta, exact cand te astepti mai putin.

9. Nu cauta sa aduci argumente pentru a infirma ceea ce se vorbeste despre tine. Traieste in asa fel, incat viata ta sa dovedeasca neadevarul acuzatiilor.

10. Nu insita in legatura cu drepturile tale. Lucreaza, fii rabdator, pastreaza-ti calmul si vei fi rasplatit.

Binecuvantarea unui om batran

Binecuvantati acei care inteleg ca picioarele mele au devenit mai incete, iar mainile imi tremura.

Binecuvantati acei care isi dau seama ca urechile mele aud greu si ca nu inteleg imediat totul.

Binecuvantati acei care stiu ca ochii mei nu mai vad bine.

Binecuvantati acei care nu injura cand imi cade ceva din mana si ma ajuta sa imi gasesc lucrurile.

Binecuvantati acei care se uita la mine zambind si stau sa flecareasca un pic cu mine.

Binecuvantati acei care tin seama de bolile mele si-mi alina durerile.

Binecuvantati acei care ma fac sa simt ca sunt iubit si se poarta delicat cu mine.

Binecuvantati acei care raman langa mine cand plec pe drumul vesniciei.

Binecuvantati acei care sunt buni cu mine.

Ei ma fac sa ma gandesc la Bunul Dumnezeu.