vineri, 26 martie 2010

1 Corinteni 13, în cuvintele unui tânăr

Adaptare după Karl Haffner

În cuvintele unui tânăr din zilele noastre, gândurile luil Pavel despre iubire poate că ar suna cam asa:

Dacă as vorbi mai convingător decât cel mai bun politician si as cânta mai bine decât cel mai bun cântăret, dar nu as avea dragoste, cuvintele mele ar fi ca niste unghii care râcâie un parbriz înghetat.

Dacă as putea să programez calculatorul principal de la NASA si as putea să memorez Psalmii sau dacă as putea să prevestesc viitorul, dar n-as avea dragoste, n-as valora mai mult decât o mână de nămol.

Dacă mi-as da toate hainele de firmă unei organizatii pentru handica-pati si as lăsa-o pe surioara mea să-mi scotocească prin cameră, dacă as muri pe rug, ca martir, sau dacă as dona câte patru litri de sânge în fiecare oră, dar nu as avea dragoste, darurile mele ar fi inutile.

Dragostea este îndelung răbdătoare – chiar dacă asta înseamnă să renunt la o înghetată extra, ca să-l ajut pe un cersetor.

Dragostea este plină de bunătate – ea nu se coboară la nivelul unor defăimări etnice.

Dragostea nu îl invidiază pe căpitanul echipei de fotbal, nici pe câstigătorul olimpiadei nationale pentru o bursa primită ca recompensă.

Dragostea nu se umflă de mândrie că are numai note maxime sau pentru că a obtinut o bursă de studii în străinătate. Dragostea nu tânjeste după ultimul tip de masină sau de telefon mobil.

Dragostea zâmbeste atunci când un sofer îi intră în fată la intersectie. Ea depune o declaratie de venituri cinstită. Nu se plânge de nedreptătile care i se fac. Crede că Dumnezeu ne dă întotdeauna ce e mai bun. Dragostea nu renuntă cu niciun chip la sperantă când familia se destramă.

Dragostea nu se schimbă ca lungimea fustei, ca tunsoarea sau coafura. Dragostea este mai tare decât bateriile Energizer. Ea dăinuie si nu va pieri niciodată. În cele din urmă, vor rămâne doar trei lucruri: credinta, nădejdea si dragostea. Dar cea mai mare dintre ele este dragostea.

Dumnezeu te iubeste cu o dragoste infinită si îti cere să-i iubesti pe altii asa cum te iubeste El. Tu cum îi iubesti pe altii?

vineri, 5 martie 2010

O binecuvântare franciscană

Dumnezeu să te binecuvânteze cu neodihnă-n suflet
In faţa răspunsurilor uşoare, a jumătăţilor de adevăr şi a relaţiilor superficiale.
Ca astfel să poti trăi profund în inima ta.

Dumnezeu să te binecuvânteze cu mânie
In fata nedreptăţii, a asupririi şi exploatării oamenilor.
Ca astfel să poţi lucra pentru dreptate, libertate şi pace.

Dumnezeu să te binecuvânteze cu lacrimi
Pe care să le verşi pentru cei ce suferă dureri, respingere, foame şi război.
Ca astfel să poţi întinde mâna şi să-i mângâi, preschimbându-le durerea în bucurie.

Dumnezeu să le binecuvânteze cu destulă nebunie
Ca să crezi că poţi schimba şi tu ceva în astă lume,
Şi-astfel să poţi face ce unii zic că e cu neputinţă.
Ca să aduci dreptatea şi bunătatea tuturor copiilor şi sărmanilor noştri.

Amin.

1 Corinteni 13 pe limba căsniciei

Preluat de pe http://predici-reformate.com/

(1) Chiar dacă m-aş ruga în public, astfel încât să-i fac pe toţi să se simtă umiliţi în faţa evlaviei mele, şi chiar dacă aş vorbi în faţa altora cu cuvinte pompoase, încât să-i duc de nas pe toţi cu elocinţa mea, şi chiar de aş avea o voce încât să storc în biserică lacrimi din ochii bătrânilor şi aplauze din partea tinerilor, dacă nu-mi iubesc soţia, sunt egal cu zero.

(2) Şi chiar dacă aş predica în biserică sau aş da învăţătură la întâlnirile tinerilor şi aş fi tobă de Biblie şi teologie, şi chiar dacă aş fi nelipsit de la toate repetiţiile de cor şi fanfară şi din toate misiunile, ba chiar şi la înmormântări, dacă nu-mi iubesc soţia pe care mi-a dat-o Dumnezeu, sunt egal cu zero.

(3) Şi chiar dacă m-aş scula cu noaptea în cap şi aş pleca la lucru şi aş avea chiar două sau trei slujbe, ca să aduc bani în casă, şi chiar dacă m-aş duce să lucrez în Spania sau Italia, şi chiar dacă mi-aş face casă mare şi mi-aş putea schimba maşina tot la doi-trei ani, şi am avea toate lucrurile necesare în casă, şi am mânca măcar săptămânal la restaurant, dacă nu-mi iubesc soţia, e totul egal cu zero!

(4) Dragostea rabdă multe critici şi refuzuri, multe oboseli ale partenerului, încăpăţânări şi schimbări de planuri.
Dragostea iartă de fiecare dată, ştie să şteargă lacrimi şi să îmbrăţişeze, să îmbărbăteze şi să restaureze. Dragostea ştie să jertfească din timpul şi activităţile ei plăcute, chiar şi atunci când ceea ce face nu trezeşte în ea entuziasmul pe care l-ar fi trezit activitatea ce şi-a propus-o.
Dragostea nu e invidioasă când partenera lui e considerată o soţie mai bună decât e el un soţ bun.
Dragostea nu îl consideră pe celălalt mai prejos ca valoare, daruri, aptitudini, sau ca fiind cel bun să asculte, nu să vorbească.

(5) Dragostea se spală pe dinţi, chiar şi pe picioare; nu-şi bate joc de tine şi nu te critică, nici nu te ia peste picior de faţă cu alţii.
Dragostea nu-l consideră pe celălalt un sclav care să slujească şi să-i împlinească toate poftele şi dorinţele.
Dragostei nu-i sare ţandăra de fiecare dată când celălalt nu îi face pe plac şi nu consideră că e buricul pământului, sau cel puţin al căsniciei.
Dragostea nu e răzbunătoare şi nici nu-i dă celuilalt de înţeles zilnic că „aşa cum faci tu, aşa o să-ţi fac şi eu”.

(6) Dragostea nu se bucură de necazul celuilalt, nici măcar atunci când acesta a dat cu capul în mod meritat; dragostea nu aşteaptă cu nerăbdare să păţească ceva partenerul, ca să-i poată arunca: „ţi-am spus eu că aşa va fi”.
Dragostea apreciază adevărul oriunde îl găseşte, chiar pe buzele partenerului care-i spune că a greşit.

(7) Dragostea nu trâmbiţează în public, nici celui mai bun prieten, greşelile partenerului.
Dragostea îl crede pe celălalt pe cuvânt şi nu ia atitudinea de agent FBI, de a-i urmări fiecare pas, doar se vor adeveri bănuielile lui.
Dragostea va nădăjdui în fiecare zi că celălalt va deveni mai blând, mai smerit, mai evlavios, mai iertător, mai înţelept, mai iubitor, şi nu îi va zice: „Tu niciodată nu o să…”
Dragostea suferă chiar şi nedreptăţile pe care i le face celălalt şi nu se transformă în ură, ci aşteaptă smerirea, împăcarea şi îndreptarea lucrurilor, înaintea lui Dumnezeu.

(8) Dragostea de felul acesta nu poate fi ucisă de nimeni şi nimic.
Căci aprecierile celor din biserică se pot duce; averea se poate pierde, iar realizările uita. Dar în căsnicie, ceea ce va însemna, va fi dragostea.

(9) Suntem chemaţi să ne implicăm în lucruri în parte şi să strângem bunuri în parte, dar să iubim pe de-a-ntregul.

(13) Acum, dar, rămân acestea trei: credinţa că Dumnezeu ne va călăuzi în căsnicia noastră, speranţa că vom avea o viaţă fericită împreună, şi dragostea de azi, tare ca moartea şi ca locuinţa morţilor.

Şi, ziceţi şi voi dacă nu, asta contează cel mai mult!