Cum poți să-l vezi pe Dumnezeu

Cum să cred în Dumnezeu dacă nu-l văd? Unde e, ca să cred în El?  Sunt întrebările omului dornic de palpabil.

Omul modern este adesea atât de încrezător în simţurile sale fizice încât ceea ce nu poate fi văzut, mirosit, auzit, gustat sau atins nu există.

Un om credincios s-a confruntat cu astfel de întrebări  venite de la fiul său. Şi i-a spus tânărului: "Ia o lingură de sare şi pune-o într-o farfurie plină cu apă şi mai vorbim mâine."

A doua zi tatăl i-a cerut fiului: "Adu-mi sarea pe care ai pus-o în apă. - Nu pot să ţi-o dau, răspunse băiatul, s-a dizolvat. - Gustă din marginea farfuriei. Ce gust are apa? - Sărat.

- Dar din mijlocul farfuriei? La fel. - Mergi şi pune farfuria la soare. Mâine o să poţi să-mi dai sarea pe care ai pus-o în apă."

A doua zi, băiatul a găsit sarea în farfurie. Apa se evaporase.

Atunci tatăl i-a spus: "Faptul că nu poţi să-l vezi pe Dumnezeu nu înseamnă că nu există sau că nu e prezent în creaţia sa. Pe El omul îl percepe cu un al şaselea simţ: se cheamă credinţă."

Ce poți cumpăra cu bani?

Ce poţi face dacă ai bani... Unii ar spune că totul. Chiar totul?!

Iată concluziile de viaţă ale unui om care a avut bani şi totuşi el afirmă că:

Banii pot cumpără plăcerea, dar nu dragostea.
Putem cumpără spectacolul, dar nu bucuria.
Putem cumpără un sclav, dar nu un prieten.
Putem cumpără o femeie, dar nu o soţie.
Putem cumpără o casă, dar nu un cămin.
Putem cumpără alimentele, dar nu poftă.
Putem cumpără medicamente, dar nu sănătatea.
Putem cumpără diplome, dar nu cultură.
Putem cumpără cărţi, dar nu inteligenţă.
Putem cumpără tranchilizante, dar nu pace.
Putem cumpără indulgenţe, dar nu iertarea.
Putem cumpără pământul, dar nu cerul.

Prefer

Prefer să stai cu mine câteva minute cât trăiesc, în loc de o noapte întreagă când deja am murit.

Prefer să-mi strângi uşor mâna acum cât trăiesc, în loc să te apleci copleşit peste trupul meu când am murit.

Prefer să mă suni măcar o dată, acum când trăiesc, în loc să pleci într-o călătorie neaşteptată, după ce am murit.

Prefer să-mi dăruieşti o singură floare acum, cât trăiesc, în loc să-mi aduci flori la mormânt.

Prefer să înălţăm către ceruri o rugăciune acum, cât trăiesc, decât o slujbă ţinută la moartea mea.

Prefer să-mi spui câteva vorbe de consolare acum, cât trăiesc, decât un poem sfâşietor la înmormântare.

Prefer să mă bucur de cele mai mici detalii acum, cât trăiesc, și nu de manifestări importante la moartea mea...!

„Omul are bucurie să dea un răspuns cu gura lui. Şi ce bună este o vorbă spusă la vreme potrivită!” - Proverbele 15:23