luni, 3 decembrie 2007

1 Corinteni 13 - Versiune de Craciun

Daca îmi împodobesc casa ca nimeni altcineva, cu panglici de matase, cu seturi de beculete ce-ti iau ochii cu pâlpâirea lor sau cu baloane vesele ce-ti aduc zâmbetul pe buze, dar nu-mi exprim dragostea fata de familia mea, nu sunt decât un alt decorator, mai mult sau mai putin talentat.

Daca robotesc pâna la epuizare în bucatarie, pregatind mese îmbelsugate, framântând cozonaci pufosi si înmiresmati si aranjând apoi ca nimeni altcineva masa de sarbatoare, dar nu-mi exprim dragostea fata de familia mea, nu sunt decât un simplu bucatar.

Daca ma ofer sa ajut la cantina sociala, sa duc Vestea Buna la azilul de batrâni si daca dau tot ce am în scopuri caritabile, dar nu-mi exprim dragostea fata de familia mea, nu-mi foloseste la nimic.

Daca împodobesc bradul cu îngerasi argintii si fulgi de zapada confectionati cu migala (sau masa cu aranjamente florale inspirat si iscusit alcatuite), daca particip la o serbare dupa alta, onorând nenumaratele invitatii ce mi se fac, daca nu lipsesc la nici o repetitie de cor pentru marea Sarbatoare, dar în toate acestea nu ma concentrez în primul rând asupra lui Cristos, nu-mi foloseste la nimic si nu am patruns adevaratul sens al Sarbatorii.

Dragostea se opreste din gatit ca sa îmbratiseze copilul.

Dragostea se opreste din împodobitul casei ca sa-i dea un sarut sotului si sa-i spuna te iubesc.

Dragostea este plina de bunatate, desi grabita si obosita.

Dragostea nu pizmuieste casa celui care a pus pe masa împodobita festiv farfuriile din cel mai fin portelan si tacâmurile de argint.

Dragostea nu tipa la copii sa nu-i stea în cale, ci este plina de multumire ca îi are, chiar daca i se împletesc printre picioare.

Dragostea nu le face daruri numai celor care pot sa daruiasca la rândul lor, ci se bucura sa le pregateasca daruri în primul rând celor care nu au din ce sa daruiasca.

Dragostea acopera totul, crede totul, nadajduieste totul, sufera totul.

Dragostea nu va pieri niciodata.

Adevărata semnificaţie a Crăciunului

A fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi nu s-ar povesti... A fost odată, in vremuri deloc îndepărtate, într-un sătuc mic-mic, o famile de ţărani care avea doi copii. Tatăl nu credea în Dumnezeu şi nu ezita să spună şi altora ce simţea el în legătură cu religia şi sărbătorile creştine, cum ar fi Crăciunul. Soţia lui credea însă, şi ea şi-a crescut copiii astfel încât să aibă credinţa în Dumnezeu şi în Iisus, în ciuda comentariilor lui negative, prin care se împotrivea la orice.

Într-un ajun al Crăciunului încărcat de zăpadă, soţia şi-a luat copiii la o slujbă creştină în satul în care locuiau. L-a invitat şi pe el, dar a refuzat:

"Prostii, dacă ar exista într-adevăr Dumnezeu, iar Iisus ar fi fiul Său, de ce l-ar fi trimis El pe pământ cu chip de om? Dacă e atotputernic, de ce să se coboare El până la nivelul nostru? Nu pot să cred aşa ceva, n-are nici un înţeles!"

Aşa că ea şi copiii au plecat, iar el a rămas acasă. N-a trecut mult şi vântul a început să bată mai tare, viscolind zăpada. În timp ce bărbatul se uita afară pe fereastră, tot ce vedea era o furtună de zăpadă. S-a aşezat să se odihnească înainte de a aprinde focul pentru a încălzi casa peste noapte. Şi chiar atunci a auzit un zgomot puternic. Ceva a lovit fereastra. Apoi încă unul. S-a uitat afară, dar nu a putut să vadă prin viscol mai mult de câteva urme pe zăpadă. Când vântul s-a mai liniştit, el a mers afară să vadă ce anume a lovit fereastra. Pe câmpul de lângă casă a văzut un stol de gâşte sălbatice. Se părea că ele zburau spre ţările calde pentru perioada de iarnă, când au fost prinse de viscol şi nu au mai putut înainta. Păsările s-au pierdut şi au eşuat la ferma lui, fără mâncare şi fără adăpost. Îşi mişcau aripile şi zburau în jurul terenului în cercuri mici, orbite şi fără nici un scop. Câteva din ele se pare că s-au izbit de geam. Ţăranul, om cu inima caldă, iubitoare, s-a gândit că le-ar putea adăposti la ferma lui, de vreme ce nu puteau să mai zboare spre sud pe o astfel de vreme.

"Ferma ar fi un loc tare bun pentru ele să stea. Este călduroasă şi sigură, ar putea să-şi petreacă noaptea aici şi să aştepte sfârşitul furtunii."

Aşa că a mers până la fermă şi a deschis larg uşile, apoi a aşteptat, sperând că ele vor observa ferma deschisă şi vor intra. Gâştele dădeau însă din aripi învârtindu-se fără nici un scop şi se părea că nu au observat ferma şi nici că şi-au dat seama ce ar însemna aceasta pentru ele. Bărbatul a încercat să le atragă atenţia, dar tot ce a reuşit a fost doar să le sperie, şi ele s-au mutat mai departe. Ţăranul a intrat în casă şi a ieşit apoi cu o bucată de pâine, a rupt-o şi a făcut o dâră de firimituri care să le conducă spre fermă. Dar ele tot nu au înţeles. S-a dus în spatele lor şi a încercat să le îndrepte spre fermă, dar ele s-au speriat şi mai tare. S-au răspândit în toate direcţiile, numai spre fermă nu.

Nimic din ce a făcut nu le-a determinat pe gâşte să ajungă în locul unde le-ar fi fost cald şi unde ar fi fost în siguranţă.

"De ce nu mă urmează?! Nu pot să vadă că acesta este singurul loc unde ele ar putea supravieţui furtunii?"

Tot gândindu-se la asta şi-a dat seama că ele pur şi simplu nu vor urma un om.

"Doar dacă aş fi unul de-al lor, aş putea să le salvez!", a spus el tare.

Atunci i-a venit ideea. A intrat în fermă, a scos una din propriile lui gâşte şi a purtat-o în braţele sale până a ajuns în spatele stolului de gâşte sălbatice. Apoi i-a dat drumul. Gâsca lui a zburat printre celelalte direct spre fermă şi, una câte una, celelalte gâşte au urmat-o spre acel loc sigur. Bărbatul a rămas tăcut pentru un moment în timp ce cuvintele pe care le-a spus cu câteva minute mai devreme i-au revenit în minte:

"Doar dacă aş fi unul de-al lor, atunci le-aş putea salva!"

Apoi s-a gândit la ceea ce i-a spus soţiei mai devreme:

"De ce Dumnezeu s-ar fi smerit atât pe Sine ca să vină pe pământ şi să trăiască în trup de om?"

Dintr-o dată, totul a avut sens. Aceasta e ceea ce a făcut Dumnezeu. Noi am fost ca si gâştele – orbi, pierduţi, disperaţi. Dumnezeu l-a trimis pe Fiul Său ca să ne arate calea şi să ne salveze.

"Aceasta este adevărata însemnătate a Crăciunului!"

Privirile i s-au luminat când a înţeles. În timp ce viscolul se potolea, sufletul lui a devenit liniştit contemplând acest minunat gând. Ani de îndoială şi necredinţă au dispărut ca şi furtuna trecătoare. A îngenunchiat în zăpadă şi a rostit prima rugăciune din viaţa lui:
"Mulţumesc, Doamne, că ai luat chip de om şi ai venit să mă scoţi din furtună!"

sursa: DaMaiDeparte.ro

luni, 12 noiembrie 2007

Greutatea rugaciunii

O femeie săracă “după vorbă, după port”, a întrat într-o zi în băcănia lui John. S-a apropiat de stăpânul magazinului într-un mod foarte umil şi l-a întrebat dacă nu ar putea sa-i dea pe datorie ceva de mâncare. Avea acasă pe soţul ei era foarte bolnav… El nu putea munci, şi mai aveau şi o droaie de copii care trebuiau hrăniţi. John însa îi spuse că nu-i poate da nimic pe datorie, pentru că ea nu are credit la magazinul său. Lângă tejghea se mai afla un client care a auzit discuţia dintre cei doi. Acesta ii spuse băcanului că va acoperi el costurile pentru tot ce femeia va comanda pentru familia ei.

Băcanul îi ceru femeii lista cu cumpărăturile de care avea nevoie, iar ea, după ce stătu o clipă pe gânduri, scoase din geanta-i ponosită o bucăţică de hârtie pe care i-o înmână acestuia, grăbită şi bucuroasă.

“Uite cum procedăm”, zise băcanul, privind şmechereşte la clientul care se oferise să plătească, “tu, femeie, pui lista pe un taler, iar pe celălalt eu pun marfă până se echilibrează”.

Dar curând s-a întunecat la faţă, a făcut ochii mari de nedumerire şi nu şi-a putut înăbuşi mormăitul: “Nu-mi vine sa cred!” Cântarul stătea înclinat în partea cu hârtia, oricâtă marfă punea el în cealaltă. Clientul zâmbea, iar băcanul tot punea pe cantar alimente. În sfârşit, când nu mai încăpea nici un ac, iar femeia privea cu mulţumire pe binefăcătorul de alături, băcanul smulse înciudat bucăţica de hârtie, o privi cu mare uimire şi exclamă: “E doar o rugaciune!” Îi arătă celulalt ca şi cum ar fi avut nevoie de martori.

Femeia scrisese: “Iubite Doamne, Tu îmi cunoşti nevoile, aşa că eu le pun în mâinile Tale.”

În vreme ce John, băcanul, nu-şi putea reveni din şoc şi gesticula mereu, femeia şi-a luat aliumentele, i-a mulţumit acelui străiun generos, şi a plecat. Străinul a achitat cum promisese, explicând băcanului: “Nu fii necăjit, tu nu ai pagubă. Femeia asta a meritat toţi banii. Numai Dumnezeu ştie ce greutate are o rugăciune….”

Preluata de pe blogul lui Ionatan Pirosca


marți, 30 octombrie 2007

Dragoste neconditionata

Proprietarul unui magazin batea un ultim cui pentru a fixa o mica bucata de lemn în dreptul usii de la intrare: "Catelusi de vânzare".
Si cum astfel de anunturi au darul sa trezeasca foarte usor curiozitatea copiilor, nu dupa multa vreme, în magazin intra un baietel.
- Cât costa un catelus? - îl întreba baietelul pe vânzator.
- Depinde, raspunse acesta, între 30 si 50 de dolari.
Baietelul baga mâna în buzunar si scoase ceva maruntis.
- Am doi dolari si jumatate. Îmi dati voie sa-i vad?
Vânzatorul zâmbi întelegator si fluiera scurt. De dupa tejghea aparu Lady, îndreptându-se grabita spre stapânul ei, urmata fiind de cinci catelusi.
Unul dintre ei ramase mult în urma. Baietelul observa imediat ca puiul avea un handicap la una dintre labutele posterioare.
- Ce are catelusul? - se interesa el la vânzator.
Barbatul îi spuse ca dupa afirmatiile veterinarului, catelusul avea o malformatie din nastere si avea sa schiopateze toata viata.
- Pe asta vreau sa-l cumpar! - exclama baietelul.
- Nu, nu trebuie sa-l cumperi. Daca într-adevar vrei sa-l iei, ti-l dau pe gratis.
Baietelul se întrista, îl privi pe vânzator drept în ochi si spuse clar si raspicat:
- Nu vreau sa mi-l dati pe gratis! E la fel de valoros ca oricare dintre fratii lui si va voi plati integral pentru el. Va voi da acum doi dolari si jumatate si câte 50 de centi în fiecare luna pâna voi reusi sa-l achit.
Barbatul insista:
- Nu pot sa cred ca vrei sa-l cumperi! Niciodata nu va fi în stare sa alerge, sa sara si sa se joace la fel ca ceilalti catelusi.
Baietelul se apleca si-si sufleca pantalonii, lasând sa se vada un dispozitiv metalic care-i sustinea piciorul stâng.
- Domnule, nici eu nu prea pot sa alerg, iar catelusul acesta are nevoie de cineva care sa-l înteleaga.
Stapânul catelusilor îsi musca buza inferioara, încercând sa-si stapâneasca lacrimile.
- Fiule, ma rog si sper ca fiecare dintre acesti catelusi sa aiba parte de un stapân ca tine.

În viata nu conteaza CINE esti, ci daca cineva te apreciaza pentru CEEA CE esti, acceptându-te asa cum esti si iubindu-te neconditionat.

Ioan 3 : 16

Prichindel era un baietel sarac, al nimanui, care traia pe strada. Lui nu-i placea sa fure sau sa cerseasca ca ceilalti copii ai strazii asa ca vindea ziare la coltul strazii.

Intr-o seara geroasa, tocmai se starnise un viscol, iar oamenii treceau cand si cand pe la coltul de strada unde Prichindel incerca sa vanda ziarele. Baietelului ii era atat de frig incat nici nu incerca sa mai vanda ziare.

S-a dus la un politist si l-a intrebat:

"Domnule, stiti cumva din greseala un loc calduros unde ar putea dormi un baiat sarac in noaptea asta? Vedeti dumneavoastra, eu dorm ghemuit intr-un colt, mai jos, pe alee, si e ingrozitor de frig acolo in noaptea asta. Mi-ar prinde bine un loc caldut unde sa stau."

Politistul s-a uitat la baiat si i-a raspuns:

"Du-te pe strada asta la vale si vei ajunge la o casa alba mare. Cand ajungi acolo, sa bati la usa si cand iti va deschide sa spui doar "Ioan 3 cu 16" si te vor lasa sa intri."

Si asa a si facut. A urcat treptele, a batut la usa si dupa cateva clipe i-a deschis o doamna. Baiatul s-a uitat la ea si a zis timid si cu teama: "Ioan 3 cu 16".

Femeia i-a deschis larg usa si l-a poftit in casa: "Intra, fiule!"

L-a luat inauntru si i-a aratat un leagan in fata unui semineu pe care sa se aseze si a plecat. Baiatul a stat acolo un timp, gandindu-se:
"Ioan 3 cu 16?!...nu inteleg ce inseamna, dar cu siguranta incalzeste un baiat inghetat!!!!"

Putin mai tarziu doamna cea buna s-a intors si l-a intrebat: "Iti este foame?".

El a raspuns: "Ei bine, doar un pic. Nu am mancat de cateva zile si cred ca as putea da gata un pic de mancare."

Femeia l-a invitat in bucatarie si l-a invitat sa se aseze la o masa plina cu bucate. A mancat si iar a mancat pana ce nu a mai putut. Apoi s-a gandit:

"Ioan 3 cu 16?!... nu inteleg ce inseamna, dar cu siguranta satura un baiat infometat!!!!"

Apoi l-a chemat sus intr-o baie unde se afla o cada imensa plina cu apa calda si a stat acolo ca sa se inmoaie putin. Dupa ce s-a spalat, s-a gandit din nou:

"Ioan 3 cu 16?!... nu inteleg deloc ce inseamna, dar cu siguranta curata un baiat murdar."

Baiatul nu mai facuse niciodata o baie cu adevarat. Singura baie care a facut-o vreodata a fost cand statea langa un hidrant care era deschis.

Femeia l-a luat apoi si l-a dus intr-un dormitor, l-a infasurat cu un cearsaf, l-a pus pe un pat, l-a invelit cu o patura pana la gat, l-a sarutat de noapte buna si a stins lumina. In timp ce statea in intuneric si privea afara pe fereastra cum ningea in acea noapte geroasa, s-a gandit:

"Ioan 3 cu 16?!... nu inteleg ce inseamna, dar cu siguranta odihneste un baiat frant de oboseala!!!"

Dimineata, femeia a venit sus si l-a luat din nou in bucatarie, la acea masa plina de bucate. Dupa ce a mancat, ea l-a luat din nou si l-a asezat in acel balansoar, in fata semineului si a luat o Biblie.

S-a asezat in fata lui, uitandu-se la fata lui inocenta:
"Intelegi tu ce inseamna "Ioan 3 cu 16"?" l-a intrebat ea gentil.

El a raspuns: "Nu, doamna, nu inteleg. Am auzit prima oara cuvintele acestea aseara, cand politistul mi-a zis sa le folosesc."

Ea a deschis Biblia la Ioan 3 cu 16 si a inceput sa-i vorbeasca despre Isus. Chiar acolo, in fata acelui semineu, baiatul si-a predat inima lui Isus. Stand acolo, s-a gandit:

"Ioan 3 cu 16?!... nu prea inteleg eu ce inseamna, dar cu siguranta salveaza un baiat pierdut."

Stii ceva... trebuie sa marturisesc ca nici eu nu inteleg?! Este greu sa inteleg cum Dumnezeu, a fost atat de binevoitor sa-L lase pe Isus, Fiul Sau, sa moara pentru mine si nu prea pot sa inteleg de ce Isus a fost de acord sa faca un asemenea lucru... nu inteleg agonia Tatalui si a ingerilor din ceruri in timp ce-L priveau pe Isus cum a suferit pe cruce... nu inteleg dragostea Lui fierbinte pentru MINE, dragoste ce L-a tinut pe Isus pe cruce pana la sfarsit...

NU INTELEG, dar...cu siguranta face ca viata sa merite traita!!!

Ioan 3:16

"Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica."

„Unii pe alţii” şi „unii altora” - Poruncile date Bisericii

1. Iubiţi­vă unii pe alţii, cum v­am iubit Eu pe voi (Ioan 13:34)

2. Fiţi buni uniii cu alţii (Efeseni 4:32)

3. Îngăduiţi­vă unul pe altul (Col.3:13; Efes.4:2)

4. Iertaţi­vă unul pe altul, cum v­a iertat şi pe voi Cristos (Efes.4:32; Col. 3:13)

5. Primiţi­vă (acceptaţi­vă) unii pe alţii, cum v­a primit (acceptat) Cristos pe voi (Romani 15:7)

6. Supuneţi­vă unii altora (Efes. 5:21)

7. Slujiţi­vă unii altora în dragoste ( (Galateni 5:13)

8. Suntem mădulare unii altora (Rom. 12:5; Efes. 4:25)

9. Mădularele să îngrijească deopotrivă unele de altele (1 Cor. 12:25)

10. În smerenie, fiecare să privească pe altul mai pe sus decât el însuşi (Fil.2:3)

11. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia (Rom. 12:10)

12. Să veghem unii asupra altora şi să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune (Evrei 10:24)

13. Îndemnaţi­vă unii pe alţii (Evrei 3:13)

14. Învăţaţi­vă unii pe alţii (Col.3:16; Rom.15:14)

15. Sfătuiţi­vă unii pe alţii (Col.3:16; Rom. 15:14)

16. Mângăiaţi­vă (încurajaţi­vă) unii pe alţii (1 tes.4:18)

17. Mângăiaţi­vă şi întăriţi­vă unii pe alţii (1 Tes. 5:11)

18. Mărturisiti­vă unii altora păcatele (Iacov 5:16)

19. Rugaţi­vă unii pentru alţii (Iacov 5:16)

20. Purtaţi­vă unii altora sarcinile (Gal.6:2)

21. Trăiţi în pace (în armonie) unii cu alţii (Rom.12:16)

22. Să aveţi aceleaşi simţăminte (unitate) unii faţă de alţii (Rom.12:16)

23. Vorbiţi unii cu alţii din Cuvântul lui Dumnezeu (Efes. 5:19)

24. Căutaţi să vă faceţi plăcere, în ce este bine, ca să vă zidiţi unii pe alţii (Rom.15:2)

25. Să creşteţi în dragoste unii faţă de alţii (1 Tes. 3:12)



1. Să nu vă înşelaţi unul pe altul (Levitic 25:14)

2. Să nu vă minţiţi unii pe alţii (Col.3:9)

3. Să nu vă urâţi unii pe alţii (Tit 3:3)

4. Să nu ne invidiem unul pe altul (Gal. 5:26)

5. Să nu ne întărâtăm unul pe altul (Gal. 5:26)

6. Să nu vă vorbiţi de rău unii pe alţii (Iacov 4:11)

7. Să nu ne mai judecăm unii pe alţii (Rom.14:13)

8. Să nu vă plângeţi unii împotriva altora (1 Cor.4:6)

9. Nici unul să nu se fălească cu unul împotriva celuilalt (1 Cor.4:6)

10. Să nu mergeţi la judecată unul cu altul (1 Cor.6:6)

11. Să nu vă muşcaţi şi să nu vă mâncaţi unii pe alţii (Gal.5:15)

12. Să nu vă nimiciţi unii pe alţii (Gal.5:15)

sâmbătă, 11 august 2007

Cum instalam dragostea?

Clientul: Am o problemă în sistem. Se blochează şi trebuie mereu să resetez.
Serviciul tehnic: Puteţi instala dragostea?
Clientul: Da, cred că pot. Nu sunt un expert, dar cred că mă descurc. Ce trebuie să fac mai întâi?
Serviciul tehnic: Primul lucru este să deschizi inima. Ai găsit-o?
Clientul: Da, numai că acolo rulează deja câteva programe chiar acum. Este bine să instalez programe când deja altele sunt rulate?
Serviciul tehnic: Ce programe sunt deschise?
Clientul: Să văd... Sunt deschise programele: durere.exe, tristeţe.bat, dispreţ.exe şiresentimente.com.
Serviciul tehnic: Nici o problemă. Dragostea va şterge automat durere.exe din sistemul operaţional curent. Va rămâne în memoria dumneavoastră permanent, dar nu va mai perturba niciodată alte programe. Dragostea va suprascrie tristeţe.bat cu un modul numit bucurie.exe. Dar trebuie să dezinstalaţi singur dispreţ.exe şi resentimente.com. Aceste programe nu permit instalarea completă a dragostei. Puteţi face asta?
Clientul: Nu ştiu cum să le dezinstalez. Au un mesaj de "eroare". Mă puteţi ajuta?
Serviciul tehnic: Cu plăcere. Mergeţi în Start Menu şi căutaţi iertare.exe. Faceţi acest lucru ori de câte ori apar dispreţ.exe şi resentimente.com, până când vor dispărea complet din sistemul dumneavoastră.
Clientul: OK. Am terminat! Dragostea a început să se instaleze automat! Aşa este normal?
Serviciul tehnic: Este perfect! Trebuie să primeşti un mesaj care te anunţă că programul se instalează pentru toată viaţa în inima sistemului tău. Aţi primit acest mesaj?
Clientul: Da, l-am primit. Acum programul este complet instalat?
Serviciul tehnic: Da, numai că aveţi acum numai modulul de bază. Trebuie să vă conectaţi la alte inimi ca să puteţi face upgrade-uri.
Clientul: Oh! Am deja un mesaj de eroare. Ce trebuie să fac?
Serviciul tehnic: Ce spune acest mesaj?
Clientul: Spune:"EROARE 412 - Programul nu poate rula pe componentele interne". Ce înseamnă asta?
Serviciul tehnic: Nu vă îngrijoraţi, aceasta este o problemă simplă. Înseamnă că dragostea este setată să ruleze pe o inimă externă şi nu a fost rulată încă în inima dumneavoastră. Este unul din cele mai dificile lucruri în programare. Trebuie să aveţi dragostea interioară pentru propriul sistem înainte de a încerca să vă conectaţi la dragostea altor sisteme.
Clientul: Şi ce trebuie să fac?
Serviciul tehnic: Puteţi găsi autoacceptarea?
Clientul: Da, am găsit-o.
Serviciul tehnic: Excelent, începe să fie din ce în ce mai bine! Acum inseraţi următoarele fişiere şi copiaţi-le în directorul "inima mea": iertare.doc, autoacceptare.txt, bunatate.doc şi încredere.txt.
Sistemul dumneavoastră va rescrie toate fişierele. Apoi va trebui să ştergeţi sarcasm.exe şi să goliţi coşul de gunoi astfel încât să fiţi sigur că nu a mai rămas nimic rău şi niciodată nu va mai fi rulat.
Clientul: Am reuşit! Hei! Inima mea începe să aibă noi fişiere: zâmbet.mpg este pe monitor chiar acum şi un mesaj imi spune că pace.com, compasiune.exe şi mulţumire.com se instalează în toată inima mea!
Serviciul tehnic: Înseamnă că dragostea este instalată şi rulează. Ar trebui să vă descurcaţi singur de acum. Încă un lucru înainte de a termina...
Clientul: Vă ascult.
Serviciul tehnic: Dragostea este un program distribuit gratuit. Fiţi sigur că îl dăruiţi curat la orice sistem cât timp veţi fi conectat la serverul principal- “Marea Dragoste”. Veţi primi înapoi module cu adevărat valoroase.
Clientul: Aşa voi face. Mulţumesc pentru ajutor.
Serviciul tehnic: Inima să-ţi fie binecuvântată cu multă dragoste!

Material preluat de pe www.infocrestin.ro

joi, 19 iulie 2007

Curriculum Vitae

Numele: mă numesc „Copilul lui Dumnezeu”. Am primit acest nume când am fost înfiat...mi l-au înregistrat direct în Cartea vieţii. Încerc să îl port cu demnitate.

Data naşterii: m-am născut de două ori. Ultima dată m-am născut pentru cer.


Locul naşterii: locul în care m-am născut şi-a lăsat puternic amprenta asupra mea. Prima dată m-am născut într-un loc mizer, numit fărădelege, numit păcat. Şi astăzi încă plătesc tribut faptului că m-am născut acolo. A doua oară m-am născut din Dumnezeu.


Familia: am un Tată, e cel mai grozav Tată din Univers. Îl cheamă Dumnezeu. Şi mă iubeşte enorm. Am şi un Frate mai mare. Are 33 de ani şi vreo câteva veşnicii. Ca orice frate mai mare, are tot timpul grijă de mine. Îmi place când oamenii îmi spun că semănăm...


Adresa: am locuit câţiva ani pe Str. Pierzării. M-am mutat de acolo. Deocamdată nu am o locuinţă stabilă. Sunt străin şi călător.


Categoria socială: am fost rob. Acum sunt fiu moştenitor ...şi ce voi mai fi ...nu mi s-a arătat încă.


Studiile: Studiez în şcoala lui Isus. Credinţa, nădejdea, dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor, smerenia şi altele. Multe discipline încă îmi dau mari bătăi de cap. Dar, îmi place să cred că sunt un elev silitor. Mă străduiesc să fiu pregătit pentru marele examen.


Profesia: am primit cea mai onorabilă slujbă dintre toate: aceea de a fi slujitorul tuturor. Încă încerc să mă deprind cu ea. Oricum, slujba asta se plăteşte foarte bine. Dar nu acum… Şi nu aici...


Antecedente penale: Da, am şi aşa ceva. Am comis o crimă. Mi-am ucis propriul eu. Pentru asta, am primit pedeapsa maximă: am fost condamnat la fericire eternă.


Proprietăţi: sunt suficient de bogat, cât să nu mă îngrijorez pentru ziua de mâine. Iar când nu va mai fi un mâine, Cineva mi-a lăsat moştenire întregul cer.


Hobby-uri: îmi place mult să călătoresc: sunt în drum spre patria cerească. Îmi place şi să citesc: nu e nici o zi în viaţa mea fără Scriptură. Şi în general îmi place să-mi trăiesc viaţa din plin: o trăiesc pentru Dumnezeu.


Situaţia actuală: tot ce sunt acum, sunt prin harul Lui Dumnezeu şi harului faţă de mine e nemăsurat...


Data morţii: încerc să mor în fiecare zi. Faţă de mine însumi.

marți, 3 iulie 2007

Cui apartine cadoul?

Lângă Tokio trăia un vestit războinic samurai, care a decis să-i îndrume pe cei tineri în budismul Zen. Se spune că în ciuda vârstei înaintate, el putea înfrânge orice adversar.

Într-o după-amiază, un luptător - cunoscut pentru lipsa lui de scrupule - a ajuns în localitatea unde trăia bătrânul Samurai. Era cunoscut pentru tehnicile lui de a provoca la luptă, astepta până când adversarul făcea prima miscare si apoi, fiind dăruit cu destulă inteligentă pentru a corecta orice greseală ar fi făcut, contraataca cu viteză. Tânărul luptător nu pierduse încă nici o luptă. Auzind de reputatia Samuraiului, a decis să-l învingă pentru a-si mări faima. Toti studentii erau împotriva luptei, dar bătrânul Samurai a acceptat provocarea. S-au adunat toti în piata din centrul orasului, iar tânărul a început să-l insulte pe Samurai. A aruncat câteva pietre în directia lui, l-a scuipat în fată, i-a aruncat toate insultele ce există sub soare, i-a insultat până si pe strămosi. Timp de câteva ore, a făcut totul pentru a-l provoca pe maestru, dar bătrânul rămânea impasibil.


La sfârsitul după-amiezii, simtindu-se obosit si umilit, războinicul a abandonat si a plecat.


Deceptionati de faptul că maestrul primise atât de multe insulte si provocări, studentii l-au întrebat: "Cum ai putut răbda atât de multă umilintă? De ce nu ti-ai folosit spada, chiar dacă stiai că ai fi pierdut, în loc să-ti expui lasitatea în fată tuturor?


"Dacă cineva vine la tine cu un cadou si tu nu îl primesti, cui apartine cadoul?" - întrebă Samuraiul. "Celui care ti l-a oferit - replică unul dintre discipoli." "La fel si cu orice mânie, insultă sau invidie - spuse maestrul. Când nu sunt acceptate, continuă să apartină celui care le-a purtat."

Eseu despre frumusete

Frumuseţea va salva lumea – Feodor Dostoievski.

Peste tot în jur, creaţia lui Dumnezeu strigă despre sfinţenia şi despre frumuseţea Lui. Dacă am avea ochi să vedem, ne-am da seama că silueta dantelată a zăpezii pe o creangă golaşă de copac, la izbucnirea bruscă a razelor de soare prin pietrele şlefuite de apă, la formarea trupului unei femei şi la chipul unui prunc care aude maşina vânzătorului de îngheţată, toate ne vorbesc despre inima bună a lui Dumnezeu. Venirea primăverii după o iarnă grea aproape că este prea minunată ca să fie suportabilă. Frumuseţea lui Dumnezeu este revărsată din belşug asupra lumii.

Simone Well nota: „ Frumuseţea lumii este aproape singurul mod în care îl lăsăm pe Dumnezeu să ne pătrundă… Frumuseţea cucereşte simţurile pentru a obţine permisiunea de a trece direct la suflet… Tendinţa sufletului de a iubi frumuseţea este capcana pe care Dumnezeu o foloseşte cel mai adesea pentru a-l câştiga de partea Lui.”

Frumuseţea este puternică. S-ar putea ca frumuseţea să fie cel mai puternic lucru de pe pământ. De aceea, frumuseţea este şi periculoasă, tocmai deoarece contează. De ce?

Mai întâi, frumuseţea comunică. Richard Harris, episcop de Oxford, scria: „întrebărilor noastre despre Dumnezeu le răspunde frumuseţea orânduirii creaţiei.” Şi chiar că avem întrebări de pus, nu ? Ele sunt născute din dezamăgirile, suferinţele sau fricile noastre. Augustin spunea că a găsit răspunsurile la întrebările sale în frumuseţea lumii.

„ Le-am glăsuit acestor lucruri: Spuneţi-mi de Dumnezeul meu, care nu sunteţi, spuneţi-mi despre El. Şi cu glas mare au strigat: El ne-a făcut, ai Lui suntem. (Psalmul 100:3). Le-am întrebat uitându-mă la ele, iar ele mi-au răspuns cu frumuseţe.”

Dar ce ne spune frumuseţea? Imaginează-ţi că soseşti acasă după o zi stresantă şi că în grădina casei tale te aşteaptă o oază de frumuseţe. Sau poate că o evadare în natura este mai pe sufletul tău. Sau, de ce nu, o escapada în sălbăticia pădurii sau liniştea malului mării. Acolo, frumuseţea te invadează şi-ţi promite că totul va fi bine. S-ar putea ca mesajul ei să fie greu de pus în cuvinte, totuşi, această frumuseţe a creaţiei îţi invadează simţurile şi te asigură că totul e bine şi că sunt şanse ca lucrurile să rămână aşa şi în continuare.

În al doilea rând, frumuseţea hrăneşte. Nu este câtuşi de puţin o exprimare pretenţioasă afirmaţia potrivit căreia frumuseţea ne nutreşte sufletele. Este metafora plină de miez a Frumuseţii înseşi. Cum spunea C.S. Lewis:

„Nu dorim pur şi simplu să vedem în jurul nostru frumuseţe, deşi, slavă Domnului, chiar şi numai cu atât recompensa ne-ar fi îndestulătoare. Vrem de fapt altceva, care abia dacă poate fi pus în cuvinte – să fim una cu frumuseţea de dinaintea ochilor noştri, să o găzduim în noi – (The Weight of Glory – Povara slavei).”

În al treilea rând, frumuseţea alină. Are virtuţi deplin tămăduitoare. V-aţi întrebat de ce trimitem flori celor îndureraţi de moartea unui apropiat? Numai un dar al frumuseţii poate glăsui suficient, ştiind exact ce să spună celor adânciţi în suferinţă, văduviţi de dragostea celui pierdut. Există o poveste care circula prin spitalele celui de-al doilea război mondial, despre un tânăr soldat, care fusese grav rănit, în urma unei săptămâni de iad, de lupte cumplite. După ce i-a oferit ajutorul medical pe care i-l putea oferi atunci, asistenta l-a întrebat dacă mai putea face ceva pentru el. Da, i s-a răspuns. Ai putea să mă laşi să te privesc cum te rujezi? Frumuseţea alină. Aduce pace sufletului.

În al patrulea rând, frumuseţea iluminează. După ce tocmai a fost martorul naşterii minunilor incredibile din lumea Narniei (cum sunt ele povestite în Nepotul magicianului, de C.S. Lewis), birjarul spune: „Doamne!... Dacă aş fi şiut că există aşa ceva, aş fi fost un om mai bun toată viaţa!” Se povesteşte că un profesor de cartier insistase pe lângă administraţia şcolii să aşeze în curtea clădirii plante şi o fântână „pentru ca elevii să se simtă inspiraţi, să ştie că viaţa poate fi mai bună.”

În al cincilea rând, frumuseţea transcende. Ea depăşeşte nivelul fizic, reprezintă trăirea cea mai directă a celor veşnice. Cât de înălţător este să asişti la un apus de soare sau să vezi cum răsare soarele peste ocean. Să ne amintim senzaţia de la finalul oricărei poveşti grozave. Tânjim să o prelungim pe cât ne stă în putinţă, să o trăim câte zile vom avea. Uneori, frumuseţea este atât de complexă, că ne străpunge inimile de un dor nestins. Dor de ce anume? De viaţă, aşa cum ar fi trebuit ea să fie. Ne aduce aminte de un Eden niciodată ştiut, dar pentru care – nu se ştie cum – suntem siguri că am fost creaţi. Ne vorbeşte despre viitoare împărăţie a cerurilor, când totul va fi frumos. Ne bântuie cu prezenţa veşniciei, comunicându-ne că slava ne aşteaptă. Iar dacă este vorba de slavă, atunci important este izvorul ei. Din ce bunătate poate fi izvorât? Din ce nespusă mărinimie ni s-a dat să luăm aminte la ea? Frumuseţea ne înalţă către Dumnezeu.

Şi totuşi, frumuseţea este, fără îndoială, cea mai profundă şi mai prost înţeleasă dintre însuşirile lui Dumnezeu.

Omul cu adevărat frumos în forul lui interior este acela în care adâncimile sufleteşti sunt liniştite, care emană calm, odihnă, îmbiindu-i pe toţi cei din jur la odihnă, care grăieşte despre linişte şi pace într-o lume măcinată de războaie de tot felul, în prezenţa căruia ne eliberăm de tensiunea şi de strânsoarea care ne cuprind prea adesea inimile.

Prin Frumuseţe, respirăm adevărul că Dumnezeu ne iubeşte şi că este bun. Lăsaţi-va învăluiţi de Frumuseţea Absolută!

- adaptare după gândurile despre frumuseţe din cartea eu, Femeia -

luni, 2 iulie 2007

Doar te faci?

Daca atunci cand te rogi lui Dumnezeu, doar te faci ca te rogi;
Daca atunci cand te trimite Dumnezeu undeva, doar te faci ca mergi;

Daca atunci cand iti cere Dumnezeu ceva, doar te faci ca-I dai;

s-ar putea ca atunci cand ii ceri binecuvantarea si ajutorul Domnului,

El sa creada ca tu doar te faci ca ii ceri ceva.

Sa nu spui…

Sa nu spui Tata, daca nu te comporti ca un fiu in fiecare zi!
Sa nu spui Nostru, daca esti inchis in egoismul tau!

Sa nu spui Care esti in ceruri, daca esti preocupat de lucrurile pamantesti!

Sa nu spui Vie Imparatia Ta, daca o confunzi cu succesul material!
Sa nu spui Faca-se voia Ta, daca nu o accepti cand e dureroasa!
Sa nu spui Sfiinteasca-se numele Tau, daca nu-L respecti!
Sa nu spui Painea noastra cea de toate zilele, da-ne-o noua astazi, daca nu ajuti pe cei infometati!

Sa nu spui Ne iarta noua greselile noastre, daca pastrezi rachiuna pentru fratele tau!

Sa nu spui Nu ne duce pe noi in ispita, daca ai de gand sa pacatuiesti in continuare!

Sa nu spui Amin, daca nu iei in serios fiecare cuvant din rugaciunea Tatal nostru!

Zece legi pentru a te simti multumit

1. Controleaza-ti limba. Spune intotdeauna mai putin decat gandesti. Cultiva-ti vorbirea intr-o voce calda, joasa. Modul in care vorbesti face o mai mare impresie decat ceea ce spui.
2. Gandeste-te inainte de a face o promisiune si nu te razgandi dupa aceea.

3. Nu lasa niciodata sa treaca o ocazie fara sa incurajezi pe cineva sau sa spui ceva frumos cuiva.

4. Fii interesat de altii, de munca lor, de cum o mai duc ei si familiile lor. Fii intotdeauna fericit cu cei ce rad si trist cu cei ce plang. Actioneaza in asa fel, incat aceia cu care vorbesti sa se simta importanti. Asculta ceea ce spun ei.

5. Fii fericit. Pastreaza mereu un cantec in inima ta. Ascunde-ti supararile, descurajarile si situatiile dificile in launtrul tau si afiseaza un zambet pe fata.

6. Fii receptiv in timpul discutiilor, pune intrebari, dar nu argumenta. O persoana inteleapta poate sa nu fie de acord cu prietenul sau si totusi sa pastreze prietenia.

7. Fereste-te de lauda de sine si in loc de aceasta, lauda-i pe altii. Lasa-i pe ceilalti sa fie mandri de tine. Fa-ti o regula din a vorbi de bine pe altii.

8. Fii sensibil fata de simtamintele altora. Glumele si barfa adesea se intorc impotriva ta, exact cand te astepti mai putin.

9. Nu cauta sa aduci argumente pentru a infirma ceea ce se vorbeste despre tine. Traieste in asa fel, incat viata ta sa dovedeasca neadevarul acuzatiilor.

10. Nu insita in legatura cu drepturile tale. Lucreaza, fii rabdator, pastreaza-ti calmul si vei fi rasplatit.

Binecuvantarea unui om batran

Binecuvantati acei care inteleg ca picioarele mele au devenit mai incete, iar mainile imi tremura.

Binecuvantati acei care isi dau seama ca urechile mele aud greu si ca nu inteleg imediat totul.

Binecuvantati acei care stiu ca ochii mei nu mai vad bine.

Binecuvantati acei care nu injura cand imi cade ceva din mana si ma ajuta sa imi gasesc lucrurile.

Binecuvantati acei care se uita la mine zambind si stau sa flecareasca un pic cu mine.

Binecuvantati acei care tin seama de bolile mele si-mi alina durerile.

Binecuvantati acei care ma fac sa simt ca sunt iubit si se poarta delicat cu mine.

Binecuvantati acei care raman langa mine cand plec pe drumul vesniciei.

Binecuvantati acei care sunt buni cu mine.

Ei ma fac sa ma gandesc la Bunul Dumnezeu.

joi, 28 iunie 2007

Puterea salvatoare a unei prietenii

(autor John W. Schlatter)

Mark mergea spre casă când a observat că un băiat s-a împiedicat si a scăpat pe trotuar un brat de cărti pe care le căra, două pulovere, o bâtă de baseball, o mănusă si un mic casetofon. A îngenuncheat alături de băiatul acela si l-a ajutat să adune lucrurile. Pentru că mergeau în aceeasi directie, l-a ajutat să care lucrurile.

A aflat că pe băiat îl chema Bill, că-i plăceau jocurile electronice, baseball-ul si istoria, că avea o groază de necazuri cu celelalte materii si că tocmai atunci rupsese prietenia cu o fată.

Au ajuns la Bill acasă si Mark a fost invitat să intre, să bea ceva răcoritor si să se uite împreună la televizor. După-amiaza aceea a trecut într-un mod plăcut, printre râsete si jocuri electronice. Mark a plecat acasă. Au continuat să se mai vadă până când amândoi au intrat la liceu. S-au întâlnit de câteva ori de-a lungul anilor. În ultimul an, înainte de absolvire, Bill l-a căutat pe Mark ,vrând să-i vorbească.

Bill i-a adus aminte de ziua când s-au întalnit ei pentru prima dată.

"Nu te-ai întrebat de ce căram atât de multe lucruri cu mine?", l-a întrebat Bill.

"În ziua aceea am făcut curătenie în dulapul meu, pentru că nu voiam să las mizerie pentru altul. Pusesem deoparte mai multe pastile de dormit, pe care le-am luat de la mama, si mergeam spre casă ca să mă sinucid. După ce am petrecut câtva timp împreună în ziua aceea, vorbind si râzând, mi-am dat seama că dacă mă omoram nu voi mai avea parte niciodată de prietenia unor oameni ca tine. Asa că, Mark, atunci când m-ai ajutat să adun cărtile de pe jos ai făcut ceva mult mai important pentru mine. Mi-ai salvat viata."

Nu e ciudat

Nu e ciudat că o bancnotă de 100 de lei pare o suma mare când trebuie sa o dai la biserică, dar e o sumă atât de mică atunci când mergi la cumpărături?

Nu e ciudat că două ore par atât de lungi când esti la biserică, dar trec atât de repede când te uiti la un film bun?

Nu e ciudat că atunci când trebuie să te rogi, nu îti vine nici un cuvânt sau nu ai nimic de spus, dar nu duci lipsă de cuvinte când stai de vorbă cu un prieten?


Nu e ciudat, cât de dificil si plictisitor pare să citesti un capitol din Biblie, dar cât de usor e să citesti 100 de pagini dintr-un roman preferat?


Nu e ciudat că fiecare vrea locuri în fată când merge la un concert sau la un meci, dar face tot posibilul să stea pe ultimul rând în biserică?


Nu e ciudat că vrem să stim în avans cu două-trei săptămâni despre un anumit eveniment din biserică, pentru a-l putea trece în agenda noastră, dar dacă e vorba de altceva, de un alt eveniment, e suficient dacă aflăm în ultimul minut?


Nu e ciudat, cât de dificil e să învătăm ceva despre Dumnezeu si să le împărtăsim si altora despre El, dar cât de usor e să învătăm, să întelegem, să răspândim si să repetăm o bârfă?


Nu e ciudat cum credem tot ce scriu revistele si ziarele, dar punem la îndoială Cuvântul lui Dumnezeu?

Nu e ciudat, cum fiecare vrea un loc în Rai, dar nu vrea nici să creadă, nici să facă sau să spună ceva pentru a ajunge acolo?


Nu e ciudat că trimitem imediat mai departe bancurile primite prin e-mail, dar când e vorba să trimitem câteva gânduri despre Dumnezeu, ne gândim de două ori înainte să o facem?


E ciudat, nu-i așa?

Inscriptie pe un perete

1. Oamenii sunt ilogici, irationali si egoisti (inclusiv eu). Iubeste-i oricum, nu te opri !

2. Daca le faci binele, oamenii te vor acuza de motive ascunse, de interese personale*. Fa-le bine oricum, nu te opri!


3. Daca ai succes, vei avea prieteni falsi si dusmani adevarati. Trebuie sa excelezi… continua!

4. Binele facut azi va fi uitat maine. Fa binele oricum, nu te opri.

5. Cinstea si sinceritatea te fac vulnerabil. Fii cinstit si sincer oricum, nu abandona!


6. Oamenii cei mai mari, posesori de idei marete, pot fi doborati de oamenii cei mai mici, avand ideile cele mai marunte. Gandeste maret oricum, nu da inapoi!
7. Oamenii ii simpatizeaza pe invinsi, dar ii urmeaza numai pe invingatori. Apara-i pe invinsi!

8. Ceea ce construiesti in ani de zile poate fi daramat peste noapte. Construieste oricum, nu te opri.

9. Oamenii au intr-adevar nevoie de ajutor, dar te pot ataca daca ii ajuti. Ajuta-i oricum, nu te opri.


10. Da lumii tot ce ai mai bun si vei fi pocnit peste ceafa. Da lui Dumnezeu ce ai mai bun si vei stringe o comoara in ceruri!