marți, 26 mai 2015

Ce e și ce nu e dragostea

Spui că ai iubire, dar când împarți, partea mai mare, mai frumoasă o păstrezi pentru tine. Asta nu e dragoste! Dragostea nu caută ale sale.

Când vine vorba să jertfești din lucrurile tale, preferi să le uzezi și să le strici pe ale altuia. Asta nu-i iubire! Dragostea este jertfelnică.

Când este nevoie de ajutor, situațiile mai ușoare ți le alegi tu, cele mai grele le lași celuilalt. Asta nu e dragoste! Dragostea este binevoitoare. Dragostea nu se bucură de nedreptate. Dragostea nu este vicleană.

Când nu-ți mai trebuie un lucru și-l dai altuia, te crezi milostiv și că faci un mare bine. Asta nu e dragoste! Dragostea nu dă nimic ce nu ar fi primit cu bucurie.

Dacă ești nevoit să aștepți 5 minute în plus, te mânii, aduci reproșuri și mustrări. Asta nu e dragoste! Dragostea îndelung rabdă. Dragostea nu se aprinde de mânie.

Când ți se greșește, aduci aminte greșeala toată viața, deși spui că ai iertat. Nu-i așa iubirea! Dragostea nu ține minte răul.

Când ajuți pe cineva și aștepți înapoi spunând: „Eu ți-am dat atât! Eu cât te-am ajutat!” Asta nu-i iubire! Dragostea nu se trufește. Dragostea nu pune condiții. Dragostea nu are măsură.

Când oferi iubire numai dacă primești iubire, asta nu e dragoste! Dragostea nu este condiționată.

Când susții o idee, nu cedezi până nu dovedești că ai dreptate, preferi dreptatea în schimbul păcii. Nu-i așa iubirea! Dragostea e plină de bunătate.

Când greșește cel de lângă tine, nu-i acoperi greșeala și spui în gura mare: „Nu eu!” Asta nu-i iubire! Dragostea pe toate le acoperă, le îndură.

Când aproapele tău a reușit ceea ce tu nu ai reușit, e mulțumit, fericit și iubit de lume, tu îi invidiezi darurile și priceperea, spunând cu fățărnicie: „Bravo, prietene, mă bucur pentru tine.” Asta nu e dragoste! Dragostea nu pizmuiește. Dragostea nu e fățarnică...