Registrul bisericii tale

http://orizontuladvent.wordpress.com/2009/02/19/registrul-bisericii-tale/

O anchetă făcută pe plan national în USA, privind membrii din registrele bisericilor, oferă următoarele cifre:

10% - nu pot fi găsiți nicăieri

20% - nu participă niciodată la un serviciu divin

25% - recunosc că nu se roagă niciodată

35% - recunosc că nu citesc niciodată Biblia

40% - nu contribuie financiar la programele bisericii

60% - nu dau nimic pentru proiectele misionare

65% - nu citesc niciodată lecțiunea săptămânală

75% - refuză orice răspundere în biserica

85% - nu invită niciodată pe cineva la biserica

90% - nu iau parte niciodată la ora de rugăciune săptămânală

95% - nu câștigă niciodată un suflet la Cristos,

dar

100% - se așteaptă să mearga în cer!

Consideratii despre arta, artisi si crestinism

“Neprihãnitilor, bucurati-vã în Domnul! Oamenilor fãrã prihanã le sade bine cântarea de laudã.Lãudati pe Domnul cu arfa, lãudati-L cu alãuta cu zece coarde.Cântati-I o cântare nouã! Faceti sã rãsune coardele si glasurile voastre!” (Psalmul 33:1-3)

Dumnezeu se bucura de arta. Dumnezeu se bucura de o inima dispusa sa inchine intreaga estetica a puritatii in fata Aceluia care insusi a contemplat si definit arta. De-alungul secolelor insa, omul a dat uitarii adevaratul scop al artei: acela de a-L proslavi pe Dumnezeu. Si artistul, in loc sa se dedice sublimului plenar care reveleaza autenticitatea, veridicitatea si sacralitatea Lui Dumnezeu, a cautat o alta cale de satisfacere si transpunere a experientei estetice…aceea a eului. Astfel, s-a creat un adevarat clivaj intre arta vie si cadru de expresie, cadru care s-a transformat intr-o piata de desfacere, de consum, imbratisand tiparele ieftine a exprimarii de sine a omului. Lupta dintre frumosul divin si snobism se regaseste intr-o multitudine de aspecte ale vietii cotidiene, fie ca este vorba de institutii, curente sau manifestari.

Dumnezeu insa, indeamna omul la reorientare. Refocalizand expresia frumosului dinspre om inapoi spre Dumnezeu trecem conditia umana de la egoism si mediocritate la sublim si absolut. Sfantul Augustin, referindu-se la conditia artistica a muzicii povatuia pe cel ce se afla in cautarea adevarului artistic la “a canta despre lucruri mai inalte”,sau “MAJORA CANAMUS”. Cata intelepciune intr-un gand aparent simplu si pueril. Daca arta contemporana ar imbraca aceasta haina a elegantei pure, intreaga filosofie despre viata si om s-ar resuscita intr-un cadru plin de valori demne de urmat ( “Încolo, fratii mei, tot ce este adevãrat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptã bunã, si orice laudã, aceea sã vã însufleteascã.” Filipeni 4:8)

Scrisoare de la cel mai bun prieten

Scumpul meu prieten,

Iti trimit aceasta scrisoare printr-unul dintre ucenicii Mei. Voiam doar sa afli cat de mult te iubesc si Imi pasa de tine, si cat de mult mi-as dori sa devin o parte importanta a vietii tale.

Azi-dimineata, cand te-ai trezit, Eu eram deja acolo, langa tine, in lumina frumosului Meu rasarit de soare, care iti invadase camera. Speram sa Imi spui “Buna dimineata!”; nu ai facut-o. M-am gandit ca e - poate - putin cam devreme pentru tine, sa imi poti simti prezenta.

Din nou, am incercat sa iti atrag atentia atunci cand ai iesit pe usa: ti-am sarutat fata, printr-o adiere blanda si molatica. Am suflat asupra ta cu respiratia Mea parfumata cu arome de flori. Apoi, ti-am inganat un cantec de dragoste, prin glasul pasarilor din copaci. Tu, pur si simplu, ai trecut mai departe…

Mai tarziu, te-am privit in timp ce stateai de vorba cu vreo cativa prieteni. Oh, cat de mult Imi doream sa fi stat de vorba la fel, si cu mine! Am tot asteptat, dar tu nu ai facut altceva decat sa iti continui drumul…

Dupa-amiaza, am trimis la tine o ploaie invioratoare si ti-am stralucit din fiecare strop al ei. Ba, chiar am strigat catre tine, de vreo doua ori, prin glasul tunetului, incercand sa iti atrag atentia. Apoi, prin nori albiciosi si pufosi, ti-am zugravit un minunat curcubeu. Eram sigur ca ma vei putea vedea; dar tu nu ai devenit nici atunci constient de prezenta Mea.

Ca sa iti inchei ziua, ti-am trimis un apus de mai mare frumusetea. Apoi, ti-am licarit de mii de ori, prin stele, sperand ca vei vedea acest lucru si, la randu-ti, imi vei face si tu cu ochiul. Nu ai facut-o.

Seara, cand ai mers la culcare, am revarsat lumina Lunii pe fata ta, incercand sa iti dau de stire ca sunt acolo, langa tine. Speram sa stai un pic de vorba cu mine, inainte sa adormi. Nu Mi-ai adresat nici un cuvant. Desi indiferenta ta m-a indurerat profund, am continuat sa veghez asupra ta noaptea intreaga, sperand ca poate-poate imi vei adresa un “Buna dimineata!” la trezire.

In fiece zi, M-am aratat tie in multe si minunate moduri, in speranta ca Ma vei accepta ca Pastor al sufletului tau. Pentru ca Eu sunt singurul care iti poate implini toate nevoile. Dragostea Mea pentru tine este mai adanca decat cel mai adanc ocean si mai mare decat insusi cerul cel albastru. Am atat de multe sa iti daruiesc! Te rog, da-mi vesti despre tine, cat mai curand!

Pentru totdeauna, prietenul tau care te iubeste, Isus