Planul lui Dumnezeu pentru mine

Taina lui Dumnezeu este faptul că...

Cel care este chipul vizibil al Dumnezeului invizibil;

Cel în care locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii;

Cel care este rezidența vie a Trinității;

Cel în care trăiește, respiră și există veșnicia;

Cel care este înaintea timpului;

Cel care este A și Z, Alfa și Omega, începutul și sfârșitul;

Întâiul născut din universul creat, Cel care a înviat din morți fără să mai moară;

Cel care a biruit moartea, păcatul și mormântul;

Creatorul, Mântuitorul, Răscumpărătorul și Ispășitorul;

Cel care ține toată creația laolaltă în Sine;

Cel care este puterea slavei și a tăriei;

Capul, autoritarea, sursa Bisericii;

Cel prin care au fost create toate lucrurile;

Cel în care își găsesc toate lucrurile semnificația și realitatea;

Cel care a împăcat cu Dumnezeu toate lucrurile din cer și de pe pământ;

Cel care a pironit pe crucea Sa însângerată orice lege, orice poruncă și orice regulă care condamna poporul preaiubit al lui Dumnezeu;

Cel care are supremația în orice domeniu și care deține locul întâi în toate lucrurile - Fiul dragostei Tatălui;

Cel a cărui importanță este de neegalat în istoria umanității;

Cel care deține titlul de proprietate al universului...

acest glorios, nelimitat, uimitor, incredibil, măreț, incomparabil, minunat, admirabil, uluitor, maiestuos, neegalat, spectaculos, remarcabil, colosal, imens, vast, trimfător, victorios, radiant, neîntrecut, magnific Hristos a ales să-Și pună toată plinătatea în tine.

Extras din Leonard Sweet și Frank Viola, Manifest pentru Isus, pp 49-50.

Nimic mai mult decât Cristos...

Lume de vis

Trăim într-o lume a viselor.

Chiar înainte de a veni pe lume, părinții anticipează un destin glorios celui/celei care va păși în universul nostru la un moment dat.

După ceva ani, meserii precum „doctoriță” sau „polițist” acaparează cu aura lor puerilele vise ale omului în devenire.

Câțiva ani mai târziu, și uneori în cazuri fericite, consilierii școlari în parteneriat cu părinții încearcă să ne îndrume spre o școală care să se potrivească cu ceea ce suntem și ce ne place.

Cu aripile întinse, trecem pragul majoratului pe băncile facultății sau direct în câmpul muncii.

În numărătoarea sa, timpul ne aduce în preajma cuiva cu care ne împletim visele, partenerul de căsnicie, el însuși un vis...

Ne suflecăm mânecile și muncim la împlinirea visului pe fundația realității, iar cei mai curajoși dintre noi îndrăznesc să reconstruiască realitatea prin alte vise.

Vine bătrânețea, iar visele cu fața spre trecut îmbracă, de multe ori, haina regretului și a nostalgiei vremurilor „oldies, but goldies” de altă dată.

Cât de mult sau cât de puțin visele noastre devin realitate depinde de fiecare dintre noi, de mediul în care ne-am născut, de părinții care ne-au adus pe lume, de ADN-ul și limitările pe care le avem, de educația primită și de cea însușită, de guvernanții care (nu) ne conduc, de Dumnezeu în care credem sau nu și de multe altele.

Nimeni și nimic, însă, nu ne împiedică să visăm, să ne închipuim, să năzuim înspre ceva mai bun. Pericolul apare atunci când visele ajung să sugă viața din noi și energia cotidiană, transformându-ne viața într-un coșmar.