miercuri, 25 februarie 2009

Consideratii despre arta, artisi si crestinism

“Neprihãnitilor, bucurati-vã în Domnul! Oamenilor fãrã prihanã le sade bine cântarea de laudã.Lãudati pe Domnul cu arfa, lãudati-L cu alãuta cu zece coarde.Cântati-I o cântare nouã! Faceti sã rãsune coardele si glasurile voastre!” (Psalmul 33:1-3)

Dumnezeu se bucura de arta. Dumnezeu se bucura de o inima dispusa sa inchine intreaga estetica a puritatii in fata Aceluia care insusi a contemplat si definit arta. De-alungul secolelor insa, omul a dat uitarii adevaratul scop al artei: acela de a-L proslavi pe Dumnezeu. Si artistul, in loc sa se dedice sublimului plenar care reveleaza autenticitatea, veridicitatea si sacralitatea Lui Dumnezeu, a cautat o alta cale de satisfacere si transpunere a experientei estetice…aceea a eului. Astfel, s-a creat un adevarat clivaj intre arta vie si cadru de expresie, cadru care s-a transformat intr-o piata de desfacere, de consum, imbratisand tiparele ieftine a exprimarii de sine a omului. Lupta dintre frumosul divin si snobism se regaseste intr-o multitudine de aspecte ale vietii cotidiene, fie ca este vorba de institutii, curente sau manifestari.

Dumnezeu insa, indeamna omul la reorientare. Refocalizand expresia frumosului dinspre om inapoi spre Dumnezeu trecem conditia umana de la egoism si mediocritate la sublim si absolut. Sfantul Augustin, referindu-se la conditia artistica a muzicii povatuia pe cel ce se afla in cautarea adevarului artistic la “a canta despre lucruri mai inalte”,sau “MAJORA CANAMUS”. Cata intelepciune intr-un gand aparent simplu si pueril. Daca arta contemporana ar imbraca aceasta haina a elegantei pure, intreaga filosofie despre viata si om s-ar resuscita intr-un cadru plin de valori demne de urmat ( “Încolo, fratii mei, tot ce este adevãrat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptã bunã, si orice laudã, aceea sã vã însufleteascã.” Filipeni 4:8)

Niciun comentariu: