Muzica este cea care calmează nervii si ajută creierul să se concentreze; dar nu orice muzică. Celulele nervoase ale creierului formează legături care se activează într-un anumit ritm. Pornind de la faptul că activitătile creierului pot fi vizualizate în simularea pe computer, în cadrul unui experiment declansat de Gordon Shaw, neurobiolog la University of California, s-a observat că la transpunerea de către calculator a probelor de ritm în sunet s-a auzit ceva ce amintea de unele bucăti din epoca Barocului, ca si de muzica asiatică si de muzica de relaxare, foarte la modă în ultima vreme. Shaw a continuat să cerceteze ce zone ale creierului sunt active atunci când urechea ascultă muzică. Rezultatul a fost că muzica, indiferent de stil, activează numai acea parte din creier care prelucrează sunetele, cu exceptia muzicii lui Mozart. Neurobiologul John Huges, de la Centrul Medical al Universitătii din Ilinois, a analizat frecventa cu care se schimbă volumul pe parcursul unei bucăti muzicale si a notat pe o scală valorile pentru sute de lucrări ale celor mai diferiti compozitori. La capătul cel mai de jos al succesiunii se afla muzica pop si "muzica minimalistă", ca cea a lui Philip Glass. Sus de tot, se afla Mozart. Muzica lui Mozart modifică cel mai frecvent volumul de la tare la încet si invers, cu o periodicitate de 30 de secunde - identic cu modelul fundamental al undelor creierului. Muzica lui Mozart sincronizează emisfera dreaptă a creierului nostru, responsabilă pentru gândirea logică, cu emisfera stângă. Si nimic nu ne destinde mai bine ca echilibrul armonios dintre inimă si ratiune.
preluată din revista electronică Răspândacul – 8 octombrie 2008
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu