Daca îmi împodobesc casa ca nimeni altcineva, cu panglici de matase, cu seturi de beculete ce-ti iau ochii cu pâlpâirea lor sau cu baloane vesele ce-ti aduc zâmbetul pe buze, dar nu-mi exprim dragostea fata de familia mea, nu sunt decât un alt decorator, mai mult sau mai putin talentat.
Daca robotesc pâna la epuizare în bucatarie, pregatind mese îmbelsugate, framântând cozonaci pufosi si înmiresmati si aranjând apoi ca nimeni altcineva masa de sarbatoare, dar nu-mi exprim dragostea fata de familia mea, nu sunt decât un simplu bucatar.
Daca ma ofer sa ajut la cantina sociala, sa duc Vestea Buna la azilul de batrâni si daca dau tot ce am în scopuri caritabile, dar nu-mi exprim dragostea fata de familia mea, nu-mi foloseste la nimic.
Daca împodobesc bradul cu îngerasi argintii si fulgi de zapada confectionati cu migala (sau masa cu aranjamente florale inspirat si iscusit alcatuite), daca particip la o serbare dupa alta, onorând nenumaratele invitatii ce mi se fac, daca nu lipsesc la nici o repetitie de cor pentru marea Sarbatoare, dar în toate acestea nu ma concentrez în primul rând asupra lui Cristos, nu-mi foloseste la nimic si nu am patruns adevaratul sens al Sarbatorii.
Dragostea se opreste din gatit ca sa îmbratiseze copilul.
Dragostea se opreste din împodobitul casei ca sa-i dea un sarut sotului si sa-i spuna te iubesc.
Dragostea este plina de bunatate, desi grabita si obosita.
Dragostea nu pizmuieste casa celui care a pus pe masa împodobita festiv farfuriile din cel mai fin portelan si tacâmurile de argint.
Dragostea nu tipa la copii sa nu-i stea în cale, ci este plina de multumire ca îi are, chiar daca i se împletesc printre picioare.
Dragostea nu le face daruri numai celor care pot sa daruiasca la rândul lor, ci se bucura sa le pregateasca daruri în primul rând celor care nu au din ce sa daruiasca.
Dragostea acopera totul, crede totul, nadajduieste totul, sufera totul.
Dragostea nu va pieri niciodata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu