Isuse, dintre toți te-aleg mereu...

Te aleg pe Tine, Isuse, în fiecare moment al existenței mele, cu o convingere neclintită și o dragoste ce depășește orice înțelegere umană. Privesc în jurul meu și văd o lume plină de frumusețe - munți maiestuoși, oceane vaste, păduri luxuriante și cerul înstelat. Fiecare dintre aceste minuni ale naturii îmi taie răsuflarea, dar niciuna nu se compară cu splendoarea Ta divină.

Te aleg pe Tine, Isuse, ca esența a tot ce e frumos și pur în acest univers. Sub razele blânde ale soarelui sau în lumina discretă a stelelor, nimic nu strălucește mai puternic decât prezența Ta în viața mea. Ești comoara mea cea mai de preț, Prea Scumpul sufletului meu, iar această alegere nu este făcută din obligație, ci din cea mai profundă și sinceră iubire.

Te aleg pe Tine, Isuse, chiar dacă toate bogățiile lumii s-ar înfățișa înaintea mea - munți de aur, râuri de diamante, palate somptuoase și coroane regale. Aș renunța la ele fără ezitare pentru a fi cu Tine. Căci nicio avuție pământească, oricât de impresionantă ar fi, nu poate egala valoarea inestimabilă a relației mele cu Tine. Tu ești comoara mea divină, sursa unei bogății spirituale ce transcende orice noțiune materială de valoare.

Te aleg pe Tine, Isuse, nu doar o dată, ci de fiecare dată, în fiecare răsărit de soare și în fiecare apus, în momentele de bucurie și în cele de tristețe. Căci iubirea Ta, Isuse, este unică în întreaga creație - o iubire perfectă, necondiționată și eternă. Această alegere nu este una temporară sau supusă capriciilor vremii; este o decizie permanentă, reînnoită în fiecare clipă a existenței mele.

Te aleg pe Tine, Isuse, în această lume plină de încercări și suferințe, alegând să îndur orice durere alături de Tine. Fie că viața mă poartă pe culmi de fericire sau prin văi adânci de suferință, prezența Ta îmi dă putere și speranță. Chiar și în exil, departe de tot ce îmi este familiar și drag, găsesc acasă în brațele Tale iubitoare.

Te aleg pe Tine, Isuse, pentru că ești unic și incomparabil. Nimeni și nimic nu se poate asemăna cu Tine. În Tine găsesc împlinirea tuturor dorințelor inimii mele, răspunsul la toate întrebările sufletului meu. Ești ancora mea în furtunile vieții, lumina mea în întuneric, bucuria mea în tristețe.

Te aleg pe Tine, Isuse, cu fiecare bătaie a inimii mele, cu fiecare respirație. Această alegere definește cine sunt, dă sens existenței mele și umple fiecare moment al vieții mele cu un scop divin. În Tine, și numai în Tine, găsesc adevărata viață, adevărata iubire și adevărata împlinire.

Amin.

„Tu să te ții în totul tot, numai de Domnul Dumnezeul tău.” (Deuteronom 18:13).

Mă țin strâns de Tine, Doamne, în tot ce sunt și în tot ce fac. Ești sprijinul meu neclintit, stânca vieții mele, iar inima mea Te cheamă să rămâi aproape. În fiecare zi și până în veșnicie, mă rog să nu mă las de Tine, Isuse, pentru că Tu ești puterea și pacea mea. Fără Tine, sufletul meu ar rătăci fără scop.

Mă prind de Cuvântul Tău, așa cum l-ai lăsat să lumineze drumurile oamenilor. Fie ca fiecare învățătură a Ta să fie sădită în inima mea și să devină un steag ridicat spre slava Numelui Tău. Prin Cuvântul Tău găsesc adevărul și drumul drept.

Mă sprijin de iubirea Ta, care se revarsă necontenit din inima Ta plină de milă. Această iubire este lumina care îmi arată calea în întuneric și puterea care mă ridică. Prin ea pot să ascult și să primesc adevărul, fără teamă sau îndoială.

Mă țin de credința ce ai pus-o în mine, o flacără vie aprinsă de Tine. Aceeași credință care a dat putere celor ce au mers înaintea mea, sfinții care s-au încrezut cu totul în Tine. Flacăra aceasta mă îndeamnă să merg pe urmele Tale cu nădejde și statornicie.

Mă bizui pe nădejdea promisă prin harul Tău, nădejdea că într-o zi vei veni din nou. Această nădejde îmi aduce pace, chiar și în încercări, pentru că știu că promisiunile Tale sunt adevărate și veșnice.

Mă țin strâns de Tine, Isuse, în fiecare clipă, dar știu că, mai presus de toate, Tu ești Cel care mă ține. Brațele Tale mă sprijină, iubirea Ta mă ocrotește, iar prezența Ta mă întărește. În Tine îmi găsesc liniștea și siguranța, acum și pentru totdeauna.

Tu spui, El afirmă

 • Tu declari: „Este imposibil!” Dumnezeu contracarează: „Ceea ce pare irealizabil pentru oameni, devine fezabil cu ajutorul lui Dumnezeu.” (Luca 18:27) 

• Tu te lamentezi:: „Sunt epuizat total.” Creatorul garantează: „Cei care își pun încrederea în Domnul își reînnoiesc energia, se înalță precum acvilele, sprintează fără a obosi, pășesc fără a resimți epuizarea.” (Isaia 40:31) 

• Tu susții: „Nu mai pot continua.” Dumnezeu te mângâie: „Harul Meu îţi este suficient, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” (2 Corinteni 12: 9) 

• Tu zici: „Sunt debusolat.” Dumnezeu îți oferă consiliere: „Recunoaște-L în toate acțiunile tale și El va optimiza traiectoria vieții tale.” (Proverbe 3:6) 

• Tu exclami: „Sunt la limită.” Prin intermediul apostolului Pavel, Dumnezeu te contrazice: „Pot realiza orice prin Hristos, care mă fortifică.” (Filipeni 4:13) 

• Tu consideri: „E inutil.” Dumnezeu te motivează: „Să nu ne descurajăm în practicarea binelui, căci la momentul oportun, vom culege roadele.” (Galateni 6:9) 

• Tu șoptești: „Nu mă pot ierta”. Dumnezeu încurajează: „Poţi, pentru că şi Eu te-am iertat.” (Efeseni 4:32) 

• Tu reiterezi: „Sunt anxios.” Dumnezeu te îndeamnă: „Nu ți-am insuflat un spirit de anxietate, ci unul de forță, afecțiune și discernământ.” (2 Timotei 1:7) 

• Tu te plângi: „Mă simt izolat.” Dumnezeu afirmă: „În niciun caz nu te voi abandona, sub nicio formă nu te voi neglija.” (Evrei 13:5) 

• Tu susții: „N-am rezolvare la această problemă.” Dumnezeu zice: „Încredințează-ți destinul în mâinile Domnului, și El te va susține.” (Psalmul 55: 22) 

•  Tu spui: „Nimeni nu mă apreciază.” Dumnezeu afirmă: „Te prețuiesc cu o afecțiune eternă!” (Ieremia 31:3)

Viața - o călătorie spirituală spre inima lui Cristos

Existența noastră pământească se desfășoară asemenea unei odisee spirituale, o călătorie fascinantă și plină de semnificație spre întâlnirea cu Cristos. 

Parcursul vieții este presărat cu o multitudine de experiențe, unele luminoase, altele întunecate, fiecare moment fiind o lecție valoroasă care ne modelează caracterul și ne transformă ființa. Bucuriile exuberante și tristețile profunde, victoriile răsunătoare și eșecurile aparent zdrobitoare se împletesc într-un labirint complex al existenței umane. Acest amalgam de trăiri ne învață virtutea răbdării, ne hrănește speranța și ne întărește încrederea în planul lui Dumnezeu cu privire la noi.

În adâncul inimii noastre arde cu intensitate dorința arzătoare de a ajunge „acasă” - acel tărâm al împlinirii unde sufletul găsește, în sfârșit, liniștea mult râvnită. Acest „acasă” transcende granițele fizice, fiind mai degrabă o stare sublimă a ființei, o dimensiune spirituală în care pacea, iubirea necondiționată și comuniunea intimă cu Dumnezeu sunt o realitate constantă. Este sanctuarul nostru interior, refugiul sigur în care ne putem retrage pentru a ne odihni de tumultul lumii și pentru a ne reîncărca energiile în vederea noilor provocări ce ne așteaptă.

Pe acest drum al vieții, Cristos este prezent în permanență, chiar dacă ochii noștri fizici nu-L pot percepe întotdeauna. El este far călăuzitor în noapte, vocea blândă care ne șoptește direcția corectă și prezența reconfortantă care ne alină în momentele de cumpănă. Prin cuvintele Sale pline de înțelepciune, prin exemplul Său de sacrificiu și iubire și prin harul Său revărsat asupra noastră, El ne oferă puterea necesară pentru a depăși orice obstacol și pentru a merge înainte cu încredere.

La capătul acestei călătorii pământești, Dumnezeu ne așteaptă cu brațele larg deschise, gata să ne primească în casa Sa celestă. Acolo, fiecare lacrimă va fi ștearsă cu grijă, fiecare rană sufletească va fi vindecată, iar amintirile dureroase vor fi transfigurate în povești inspiraționale de speranță și renaștere spirituală. În prezența Sa divină, vom înțelege că toate eforturile și sacrificiile noastre au avut un sens profund și că întreaga noastră călătorie n-a fost decât o pregătire pentru această comuniune eternă.

Să pășim, deci, cu încredere pe acest drum, amindindu-ne mereu că viața, în esența ei cea mai profundă, nu este altceva decât o călătorie spre inima iubitoare a lui Cristos - o călătorie care ne transformă, ne purifică și ne pregătește pentru îmbrățișarea finală cu Creatorul nostru.

Ioan Alexandru - Despre poezia creștină

Acest articol reprezintă transpunerea unei prelegeri ținută la Brăila de către poetul creștin Ioan Alexandru, sâmbătă 23 noiembrie 1991, cu ocazia primului festival național de poezie creștină “La început era Cuvântul”.

Sunt onorat că am fost invitat la acest prim festival de poezie creștină și vreau să încerc, în cele ce urmează, să definesc ceea ce este poezia creștină.

Am făcut acest lucru, cu câtva timp în urmă, la o universitate germană, unde au fost invitați poeți români, precum și toți poeții importanți din Germania.

Vă rog, așadar, să-mi îngăduiți să fac puțină teorie. Dacă acest cuvânt este abstract, vreau să precizez că, la origine, înseamnă “a-L vedea pe Dumnezeu”.

Un om care L-a văzut pe Dumnezeu era un om teoretic. Deci a face teorie asupra acestui lucru înseamnă a ne apropia de Cuvântul Lui Dumnezeu. Vedeți dumneavoastră, Isus Hristos, Domnul, S-a păstrat în istorie în două feluri. S-a păstrat ca figură istorică, pe care toți o simțim și ne întâlnim, la un moment dat, cu ea, și S-a păstrat prin Cuvântul Său.

Evanghelistul Ioan, care, la începutul Evangheliei sale spune: “La început era Cuvântul…” ne precizează tocmai acest fapt, că Isus Hristos poate fi cunoscut în două moduri. În două feluri ne putem întâlni cu Domnul nostru, cu Isus Hristos Cel istoric, care a trăit în Nazaret acum 2000 de ani, născut din Fecioara Maria, răstignit sub Pontiu Pilat și înviat din morți. Asta-i persoana Lui istorică.

La puțin timp după înviere a fost alcătuit canonul Noului Testament, deci acum ne putem întâlni cu Isus Hristos prin Cuvântul Său. Întâlnirea cu Isus Hristos cel istoric este apanajul unor oameni deosebiți, care n-au fost niciodată prea mulți într-o generație.

Paul Claudel, cel mai mare poet al Franței, a avut această întâlnire la 18 ani, dar n-a mărturisit-o decât înainte de moarte, ca să nu-i smintească pe oameni și să nu plece această mărturisire de la el.

Sunt absolut sigur că și între dumneavoastră sunt asemenea oameni, care L-au întâlnit pe Isus într-un mod tainic. Știu cu certitudine că toți care suntem aici ne putem întâlni cu Isus prin Cuvântul Său.

Experiența cea mai teribilă o constituie Emausul după înviere. Doi oameni dezamăgiți, îndreptându-se către satul lor, de care s-a alipit o făptură pe care ei n-au recunoscut-o. Și a început să vorbească cu ei, întrebându-i de ce sunt triști. Era tristețea întregii omeniri fără de Hristos. Și El a început să le vorbească despre proroci, tâlcuindu-le Scripturile. Atunci ei L-au recunoscut.

Hristos poate fi recunoscut prin Cuvânt! Acesta-i cel mai mare mister al existenței noastre – ne putem întâlni cu Hristos prin Cuvânt.

Spuneam recent, la o conferință din Grecia a tuturor teologilor din Est, că singura noastră salvare este aprofundarea Cuvântului lui Dumnezeu. N-avem altă salvare decât în a face studii profunde asupra Vechiului și Noului Testament, pentru a ne întâlni cu El. Omenirea se îndreaptă, cu certitudine, către Isus Hristos pentru că El este centrul omenirii. Îmi încep anual cursurile de la Universitate cu aceste cuvinte: “Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, Singurul Dumnezeu adevărat și pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu”. (Ev. după Ioan 17:3)

Sunteți datori fiecare să vă duceți copiii la Biserică, la școli și universități creștine, pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu. Evreii de la vârsta de 3 ani își duc copiii la rugăciune și-i învață Tora și de aceea fac lucruri mai mari decât alte popoare.

Biblia este cea mai mare Carte de poezie a lumii. Tot Noul Testament este format din imnuri și poezie. Isus Hristos a vorbit poezie. Poeții din secolul trecut au practicat o poezie fără de obiect. De 2000 de ani, pot să spun cu certitudine, că obiectul poeziei a fost învierea lui Hristos. Singurii poeți care au rămas sunt poeții creștini, pentru că au obiect! Poezia modernă nu mai are obiect. Nemaivestind învierea lui Hristos, ce să mai vestești, ce să mai spui?

Marele poet francez Pierre Emmanuel a spus că “cel mai mare scandal al omenirii nu este moartea, ci învierea lui Isus Hristos”. O poezie care ignoră învierea lui Isus nu are nici o valoare. Noi vrem ca poporul român să se întoarcă la poezie, pentru că a părăsit-o. Asta înseamnă o întoarcere la Cartea Cărților.

Un mare poet creștin spunea următoarele: “Ca un poet să scrie un poem valabil, trebuie să fi băut apă din trei izvoare: lumea ebraică a Vechiului Testament, lumea greacă a Noului Testament și lumea latină, pentru că limba latină a fost pentru Occident, timp de veacuri, limba sacră în care s-au exprimat cele mai mari gânduri. Aceste trei izvoare trebuie cunoscute îndeaproape de către un poet care vrea să facă ceva și să spună ceva oamenilor. Nu poți să pui în locul lui Dumnezeu, al Sfintei Treimi, niște fleacuri personale.”

Mi-aduc aminte de Paul Claudel când s-a ridicat împotriva suprarealismului și a fost atacat teribil de suprarealiști, spunându-i-se: “Să vedem cum vom discuta peste 40 de ani.”

Acum, după 40 de ani, pe suprarealiști nu-i mai citește nimeni, dar Paul Claudel este cel mai citit poet al Franței. Așa se va întâmpla și la noi. Toate sentimentele sunt ‘tabula rasa’. Toată poezia din ultima sută de ani, care n-are sentimente creștine, nu va mai fi citită de nimeni! Am citit o mulțime de cărți, dar cea mai pasionantă este Scriptura.

Poeții nu sunt altceva decât niște focuri aprinse de niște oameni în care arde setea de Dumnezeu. Mi-aduc aminte de acea noapte extraordinară, când am scris prima poezie. Fusesem să văd o pictură extraordinară, anume “Învierea lui Isus Hristos” de Grunewald. Am stat două zile să mă uit la ea. Locuiam în Pădurea Neagră, în orașul lui Heidegger, unde aveam o chiliuță. Am adormit și toată noaptea a stat asupra sufletului meu nemernic și păcătos, o lumină colosală. O lumină nemaipomenită… Săltam de fericire. Sunt absolut sigur că era lumina Învierii. Am scris în acea noapte, aproape pe cearceaf, poemul “Lumină lină”, pe care l-am trimis în țară, la Luceafărul, unde a apărut pe prima pagină (…)

Poeții sunt această mărturie a învierii lui Isus Hristos în istorie și a prezenței Duhului Sfânt în viața noastră. Dacă vreți să faceți un poem bun, eu vă dau următoarea rețetă: este nevoie să țineți seama de 4 lucruri care pleacă, toate, de la Isaia 61.

Când cercetezi viața cuiva și vrei să scrii despre el, trebuie să vezi dacă a fost gata de jertfă. Tot secretul vieții este de a-l găsi pe om în stare de jertfă. N-aveți nici o valoare dacă nu sunteți oameni pregătiți pentru jertfă. Dacă aceste lucruri nu se înțeleg, nu veți putea face niciodată o operă creștină.

A doua condiție este să nu cârtești. Toți suntem tentați să fugim de pe cruce. Lucrarea noastră este ca, obligatoriu, fără cârtire, să ne luăm crucea.

Al treilea lucru necesar pentru ca o lucrare să reușească este ca să fie făcută fără de violență, iar cea de-a patra condiție este să fie pe placul lui Dumnezeu.

În Isus Hristos avem un exemplu desăvârșit. De bună voie, fără cârtire și fără de violență a făcut o lucrare pe placul lui Dumnezeu.

În puterea Bibliei, vestită de poeți, stă Cuvântul capabil de a schimba viața oamenilor. Ce poate fi mai minunat decât a schimba viața unui om? Să știți că un poet extraordinar poate schimba viața unui om, un om care este în stare să se spânzure, care nu mai are nici o nădejde. Este vorba de schimbarea vieții și a direcției oamenilor.

Avem o misiune colosală în istorie. Trăiască poezia românească, care se naște în acest oraș al martirilor, capabilă de a schimba viața și direcția oamenilor dinspre moarte înspre viață!

Așa să ne ajute Dumnezeu!

Nume și titluri ale lui Isus Cristos

În Biblie se găsesc aproximativ 200 de nume și titluri ale lui Cristos. Următoarele sunt câteva dintre cele mai proeminente, organizate în trei secțiuni care au legătură cu numele care reflectă natura lui Cristos, poziția Lui în Trinitatea lui Dumnezeu și lucrarea Lui pe pământ în locul nostru.

Natura lui Cristos

Piatra din capul unghiului: (Efeseni 2.20) – Isus este piatra din capul unghiului a clădirii care este Biserica Sa. El cimentează laolaltă evrei și neamuri, bărbați și femei – pe toți sfinții din toate veacurile și locurile, într-o structură clădită pe credința în El, Cel care este împărtășit de toți.

Cel Întâi născut din toată Creația: (Coloseni 1.15) – Nu primul lucru pe care l-a creat Dumnezeu, așa cum pretind unii în mod incorect, pentru că versetul 16 spune că toate lucrurile au fost create prin și pentru Cristos. Dimpotrivă, înțelesul este că Cristos ocupă rangul și distincția de întâi născut mai presus de toate lucrurile, că El deține rangul cel mai înălțat în Univers; este mai măreț decât toate lucrurile; este capul tuturor lucrurilor.

Capul Bisericii: (Efeseni 1.22, 4.15, 5.23) – Isus Cristos, nu un împărat sau un papă, este singurul Conducător suprem, suveran al Bisericii, adică al acelora pentru care a murit și care s-au încrezut numai în El pentru mântuirea lor.

Cel sfânt: (Fapte 3.14, Psalmul 16.10) – Cristos este sfânt atât în natura Sa divină, cât și în cea umană și este izvorul sfințeniei pentru poporul Lui. Prin moartea Lui suntem făcuți sfinți și curați în fața lui Dumnezeu.

Judecător: (Fapte 10.42, 2 Timotei 4.8) – Domnul Isus a fost desemnat de Dumnezeu să judece lumea și să împartă răsplătirile veșnice.

Împărat al împăraților și Domn al domnilor: (1 Timotei 6.15, Apocalipsa 19.16) – Isus are stăpânire peste toate autoritățile de pe pământ, peste toți împărații și conducătorii și nimeni nu-L poate împiedica să-Și împlinească scopurile. El îi îndreaptă după cum dorește.

Lumina lumii: (Ioan 8.12) – Isus a venit într-o lume întunecată de păcat și a răspândit lumina vieții și a adevărului prin lucrarea și cuvintele Sale. Aceia care se încred în El au ochii deschiși de El și umblă în lumină.

Prințul păcii: (Isaia 9.6) – Isus nu a venit să aducă în lume pacea care se găsește în absența războaielor, ci pacea dintre Dumnezeu și om, care au fost despărțiți de păcat. El a murit ca să-i împace pe păcătoși cu un Dumnezeu sfânt.

Fiul lui Dumnezeu: (Luca 1.35, Ioan 1.49) – Isus este „singurul născut din Tatăl” (Ioan 1.14). Folosit de 42 de ori în Noul Testament, titlul „Fiul lui Dumnezeu” afirmă Dumnezeirea lui Isus.

Fiul omului: (Ioan 5.27) – Folosit în contrast cu „Fiul lui Dumnezeu”, această sintagmă afirmă umanitatea lui Cristos care există alături de divinitatea Lui.

Cuvântul: (Ioan 1.1, 1 Ioan 5.7-8) – Cuvântul este cea de-a doua Persoană a Dumnezeului trinitar, care a spus și s-a făcut, care cu cuvântul Lui a adus toate lucrurile în ființă din nimic, care era la început cu Dumnezeu Tatăl, și era Dumnezeu, și prin care au fost create toate lucrurile.

Cuvântul lui Dumnezeu: (Apocalipsa 19.12-13) – Acesta este Numele dat lui Cristos pe care nu-l știe nimeni, numai El Însuși. El denotă misterul Persoanei Sale divine.

Cuvântul vieții: (1 Ioan 1.1) – Isus nu a vorbit numai cuvinte care duc la viața veșnică, ci potrivit cu acest verset, El este tocmai acele cuvinte ale vieții, cu referire la viața veșnică plină de bucurie și împlinire pe care El o dă.

Poziția Lui în cadrul Trinității

Alfa și Omega: (Apocalipsa 1.8, 22.13) – Isus Se declară pe Sine ca fiind începutul și sfârșitul tuturor lucrurilor, o referire la nimeni altul decât Dumnezeul adevărat. Această afirmație privind caracterul etern poate fi atribuită numai lui Dumnezeu.

Emanuel: (Isaia 9.6, Matei 1.23) – În mod literal, „Dumnezeu cu noi”. Atât Isaia, cât și Matei afirmă că Cristosul care Se va naște în Betleem va fi Dumnezeu Însuși care va veni pe pământ în chip de om să locuiască în mijlocul poporului Său.

Eu sunt: (Ioan 8.58, împreună cu Exodul 3.14) – Atunci când Isus Și-a însușit acest titlu, evreii au încercat să-L ucidă cu pietre pentru blasfemie. Ei au înțeles că Se declara pe Sine ca fiind Dumnezeul etern, Iehova care nu Se schimbă din Vechiul Testament.

Domnul tuturor: (Fapte 10.36) – Isus este conducătorul suveran peste toată lumea și toate lucrurile din ea, al tuturor națiunilor din lume și în special al poporului ales de Dumnezeu, format atât din neamuri, cât și din evrei.

Dumnezeul adevărat: (1 Ioan 5.20) – Aceasta este o afirmație directă că Isus, fiind adevăratul Dumnezeu, nu este numai divin, ci este Divinitatea. De vreme ce Biblia învață că este un singur Dumnezeu, acest lucru poate descrie doar natura Sa ca parte din Dumnezeul trinitar.

Lucrarea Lui pe pământ

Autorul și desăvârșitorul credinței noastre: (Evrei 12.2) – Mântuirea este îndeplinită prin credință, care este un dar de la Dumnezeu (Efeseni 2.8-9) și Isus este făuritorul credinței noastre și tot El este Cel care o finalizează. De la început până la sfârșit, El este sursa și susținătorul credinței care ne mântuiește.

Pâinea vieții: (Ioan 6.35, 6.48) – La fel cum pâinea susține viața în sens fizic, Isus este Pâinea care dă și susține viața veșnică. În pustiu, Dumnezeu a dat mana care să hrănească poporul Lui și L-a dat pe Isus, ca să ne dea viață veșnică prin trupul Lui, frânt pentru noi.

Mirele: (Matei 9.15) – Imaginea lui Cristos ca Mire și a Bisericii ca Mireasă a Sa arată relația specială pe care o avem cu El. Suntem legați laolaltă într-un legământ al harului care nu poate fi rupt.

Izbăvitor: (Romani 11.26) – La fel cum israeliții aveau nevoie de Dumnezeu să-i izbăvească din robia egipteană, și Cristos este Izbăvitorul nostru din robia păcatului.

Păstorul cel bun: (Ioan 10.11, 14) – În vremea Bibliei, un păstor bun era gata să-și riște viața ca să-și protejeze oile de prădători. Isus Și-a dat viața pentru oile Sale și ne poartă de grijă, ne crește și ne hrănește.

Mare Preot: (Evrei 2.17) – Marele preot evreu intra în Templu o dată pe an ca să facă ispășire pentru păcatele oamenilor. Domnul Isus a îndeplinit acea funcție pentru poporul Său o dată pentru totdeauna pe cruce.

Mielul lui Dumnezeu: (Ioan 1.29) – Legea lui Dumnezeu cerea jertfirea unui miel fără pată, fără cusur ca ispășire pentru păcat. Isus a devenit acel Miel dus în supunere la măcelărie, manifestându-Și răbdarea în suferințele Sale și disponibilitatea de a muri pentru ai Săi.

Mijlocitor: (1 Timotei 2.5) – Un mijlocitor este o persoană care se interpune între două părți, pentru a le împăca. Cristos este singurul Mijlocitor care îi împacă pe oameni cu Dumnezeu. A te ruga Mariei sau sfinților este idolatrie, pentru că ignoră acest cel mai important rol al lui Cristos și îi atribuie altuia rolul de mijlocitor.

Stânca: (1 Corinteni 10.4) – Așa cum apa dătătoare de viață a curs din stânca pe care a lovit-o Moise în pustiu, la fel Isus este Stânca din care curge apa vie a vieții eterne. El este Stânca pe care ne clădim casa noastră spirituală, astfel că nicio furtună n-o poate clătina.

Învierea și Viața: (Ioan 11.25) – În Isus este întrupat mijlocul prin care păcătoșii sunt înviați la viața veșnică, la fel cum și El a fost înviat din morți. Păcatul nostru este îngropat împreună cu El, și suntem înviați pentru a umbla în viața nouă.

Mântuitor: (Matei 1.21, Luca 2.11) – El îi mântuiește pe cei din poporul Lui murind ca să-i răscumpere, dându-le Duhul Sfânt ca să-i înnoiască prin puterea Lui, făcându-i în stare să își biruiască dușmanii spirituali, susținându-i în încercări și în moarte și înviindu-i în ziua cea din urmă.

Adevărata Viță: (Ioan 15.1) – Adevărata Viță asigură tot ceea ce au nevoie ramurile (credincioșii) ca să producă roada Duhului – apa vie a mântuirii și hrană din Cuvânt.

Calea, adevărul, Viața: (Ioan 14.6) – Isus este singura Cale înspre Dumnezeu, singurul Adevăr într-o lume de minciuni și singura sursă reală de viață veșnică. El le întruchipează pe toate cele trei în sens atât temporal, cât și etern.

https://www.gotquestions.org/Romana/Isus-numele.html

Unitate prin dragoste

„Eu în ei şi Tu în Mine – pentru ca ei să fie pe deplin una, astfel încât lumea să cunoască faptul că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit aşa cum M-ai iubit pe Mine.” Evanghelia după Ioan 17:23

Nu mi-au plăcut niciodată despărțirile. De fiecare dată, se rupe ceva în mine și-n ceilalți.

La fel, segregarea confesională nu face decât să rupă unitatea strânsă pe care Cristos vrea s-o avem cu El.

Am auzit de cei care se rup dintr-o biserică, din diferite motive, cum că îi părăsesc pe cei încremeniți într-un clișeu ecleziastic cândva relevant pentru o nouă paradigmă, mult mai adaptată noului context. Ruptura i-ar separa pe cei care o inițiază și le-ar oferi libertate și viață față de cei din vechea gardă. Cei care pleacă o fac pentru că văd moarte în spiritualitatea celor care rămân.

Stau și mă întreb: Să fie căutarea sfințeniei motivația dizidenților? Poate un lucru bun (precum sfințenia) să cauzeze disensiune, certuri, priviri înveninate chiar, resentimente între cele două partide? Mă-ndoiesc. Dragostea pentru Isus care ne strânge cimentează legături, nu dărâmă, distruge, destramă. Problema separatiștilor pare să fie lipsa dragostei pentru El și pentru ceilalți. Iar celelalte motivații, oricât de îmbrăcate ar fi în haine spirituale și de generatoare de relevanță, nu sunt decât frustrări, refulări, angoase, frici, incapacități pur personale.

Dacă vrem să fim una cu Tatăl în comportament și asemănare, trebuie să rămânem în El păstrând unitatea cu ceilalți.

Dragostea lui ne strânge

Planul lui Dumnezeu pentru mine

Taina lui Dumnezeu este faptul că...

Cel care este chipul vizibil al Dumnezeului invizibil;

Cel în care locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii;

Cel care este rezidența vie a Trinității;

Cel în care trăiește, respiră și există veșnicia;

Cel care este înaintea timpului;

Cel care este A și Z, Alfa și Omega, începutul și sfârșitul;

Întâiul născut din universul creat, Cel care a înviat din morți fără să mai moară;

Cel care a biruit moartea, păcatul și mormântul;

Creatorul, Mântuitorul, Răscumpărătorul și Ispășitorul;

Cel care ține toată creația laolaltă în Sine;

Cel care este puterea slavei și a tăriei;

Capul, autoritarea, sursa Bisericii;

Cel prin care au fost create toate lucrurile;

Cel în care își găsesc toate lucrurile semnificația și realitatea;

Cel care a împăcat cu Dumnezeu toate lucrurile din cer și de pe pământ;

Cel care a pironit pe crucea Sa însângerată orice lege, orice poruncă și orice regulă care condamna poporul preaiubit al lui Dumnezeu;

Cel care are supremația în orice domeniu și care deține locul întâi în toate lucrurile - Fiul dragostei Tatălui;

Cel a cărui importanță este de neegalat în istoria umanității;

Cel care deține titlul de proprietate al universului...

acest glorios, nelimitat, uimitor, incredibil, măreț, incomparabil, minunat, admirabil, uluitor, maiestuos, neegalat, spectaculos, remarcabil, colosal, imens, vast, trimfător, victorios, radiant, neîntrecut, magnific Hristos a ales să-Și pună toată plinătatea în tine.

Extras din Leonard Sweet și Frank Viola, Manifest pentru Isus, pp 49-50.

Nimic mai mult decât Cristos...