Psalmul 23 pe intelesul tuturor

Domnul este Pastorul meu…Aceasta inseamna RELATIE!
Nu voi duce lipsa de nimic…Aceasta inseamna RESURSE!
EL ma paste in pasuni verzi…Aceasta inseamna PURTARE DE GRIJA!
Si ma duce la ape de odihna…Aceasta inseamna ODIHNA SI INVIORARE!
Imi invioreaza sufletul…Aceasta inseamna VINDECARE!
Si ma povatuieste pe carari drepte…Aceasta inseamna CALAUZIRE!
Din pricina Numelui Sau…Aceasta inseamna SCOP!
Chiar daca ar fi sa umblu prin valea umbrei mortii…Aceasta inseamna CONFRUNTARE SI INCERCARE!
Nu ma tem de nici un rau…Aceasta inseamna PROTECTIE!
Caci Tu esti cu mine…Aceasta inseamna CREDINCIOSIE!
Toiagul si nuiaua Ta ma mangaie…Aceasta inseamna INDREPTARE SI OCROTIRE!
Tu imi intinzi masa in fata potrivnicilor mei…Aceasta inseamna SPERANTA!
Imi ungi capul cu untelemn…Aceasta inseamna CONSACRARE!
Si paharul meu este plin de da peste el…Aceasta inseamna BELSUG!
Da, fericirea si indurarea ma vor insoti in toate zilele vietii mele…Aceasta inseamna BINECUVANTARE!
Si voi locui in Casa Domnului…Aceasta inseamna SIGURANTA!
Pana la sfarsitul zilelor mele…Aceasta inseamna ETERNITATE!
Amin…Aceasta inseamna IMPLINIRE!

Cel mai mare dar - Ioan 3:16

- FIINDCA ATAT DE MULT - Superlativ de intensitate
- A IUBIT DUMNEZEU - Iubirea la superlativ
- LUMEA - Decadenta la superlativ
- CA A DAT - Cea mai mare oferta
- PE SINGURUL LUI FIU - Cel mai mare dar
- PENTRU CA ORICINE - Cea mai mare oportunitate
- CREDE - Cea mai mare simplitate
- IN EL - cea mai mare atractie
- SA NU PIARA - Cea mai mare promisiune
- CI - Cea mai mare diferenta
- SA AIBA - Cea mai mare certitudine
- VIATA VESNICA - Cea mai mare posesiune

Cele 10 porunci ale predicării

1. Să nu pui cuvinte în gura lui Dumnezeu.
2. Să pregăteşti şi să predici fiecare mesaj de parcă ar fi ultimul.
3. Să nu prezinţi Cuvântul lui Dumnezeu întro manieră plictisitoare şi neconvingătoare.
4. Să îndrepţi întotdeauna atenţia înspre Christos în mesajul tău.
5. Să edifici ascultătorii în credinţă şi ascultare.
6. Să nu fii un tip de persoană şi un alt tip de predicator.
7. Să nu deschizi un comentariu până când nu ai citit pasajul de 100 de ori.
8. Cinsteşte-ţi contextul mai presus de orice, în aşa fel încât să fie bine de tine în mesajul tău.
9. Să faci din scopul textului, scopul mesajului.
10. Să predici şi să înveţi doctrinar mai presus de orice.

J.Tyler Scarlat, pastor- Forest Baptist Church, Virginia

1 Corinteni 13, în cuvintele unui tânăr

Adaptare după Karl Haffner

În cuvintele unui tânăr din zilele noastre, gândurile luil Pavel despre iubire poate că ar suna cam asa:

Dacă as vorbi mai convingător decât cel mai bun politician si as cânta mai bine decât cel mai bun cântăret, dar nu as avea dragoste, cuvintele mele ar fi ca niste unghii care râcâie un parbriz înghetat.

Dacă as putea să programez calculatorul principal de la NASA si as putea să memorez Psalmii sau dacă as putea să prevestesc viitorul, dar n-as avea dragoste, n-as valora mai mult decât o mână de nămol.

Dacă mi-as da toate hainele de firmă unei organizatii pentru handica-pati si as lăsa-o pe surioara mea să-mi scotocească prin cameră, dacă as muri pe rug, ca martir, sau dacă as dona câte patru litri de sânge în fiecare oră, dar nu as avea dragoste, darurile mele ar fi inutile.

Dragostea este îndelung răbdătoare – chiar dacă asta înseamnă să renunt la o înghetată extra, ca să-l ajut pe un cersetor.

Dragostea este plină de bunătate – ea nu se coboară la nivelul unor defăimări etnice.

Dragostea nu îl invidiază pe căpitanul echipei de fotbal, nici pe câstigătorul olimpiadei nationale pentru o bursa primită ca recompensă.

Dragostea nu se umflă de mândrie că are numai note maxime sau pentru că a obtinut o bursă de studii în străinătate. Dragostea nu tânjeste după ultimul tip de masină sau de telefon mobil.

Dragostea zâmbeste atunci când un sofer îi intră în fată la intersectie. Ea depune o declaratie de venituri cinstită. Nu se plânge de nedreptătile care i se fac. Crede că Dumnezeu ne dă întotdeauna ce e mai bun. Dragostea nu renuntă cu niciun chip la sperantă când familia se destramă.

Dragostea nu se schimbă ca lungimea fustei, ca tunsoarea sau coafura. Dragostea este mai tare decât bateriile Energizer. Ea dăinuie si nu va pieri niciodată. În cele din urmă, vor rămâne doar trei lucruri: credinta, nădejdea si dragostea. Dar cea mai mare dintre ele este dragostea.

Dumnezeu te iubeste cu o dragoste infinită si îti cere să-i iubesti pe altii asa cum te iubeste El. Tu cum îi iubesti pe altii?

O binecuvântare franciscană

Dumnezeu să te binecuvânteze cu neodihnă-n suflet
In faţa răspunsurilor uşoare, a jumătăţilor de adevăr şi a relaţiilor superficiale.
Ca astfel să poti trăi profund în inima ta.

Dumnezeu să te binecuvânteze cu mânie
In fata nedreptăţii, a asupririi şi exploatării oamenilor.
Ca astfel să poţi lucra pentru dreptate, libertate şi pace.

Dumnezeu să te binecuvânteze cu lacrimi
Pe care să le verşi pentru cei ce suferă dureri, respingere, foame şi război.
Ca astfel să poţi întinde mâna şi să-i mângâi, preschimbându-le durerea în bucurie.

Dumnezeu să le binecuvânteze cu destulă nebunie
Ca să crezi că poţi schimba şi tu ceva în astă lume,
Şi-astfel să poţi face ce unii zic că e cu neputinţă.
Ca să aduci dreptatea şi bunătatea tuturor copiilor şi sărmanilor noştri.

Amin.

1 Corinteni 13 pe limba căsniciei

Preluat de pe http://predici-reformate.com/

(1) Chiar dacă m-aş ruga în public, astfel încât să-i fac pe toţi să se simtă umiliţi în faţa evlaviei mele, şi chiar dacă aş vorbi în faţa altora cu cuvinte pompoase, încât să-i duc de nas pe toţi cu elocinţa mea, şi chiar de aş avea o voce încât să storc în biserică lacrimi din ochii bătrânilor şi aplauze din partea tinerilor, dacă nu-mi iubesc soţia, sunt egal cu zero.

(2) Şi chiar dacă aş predica în biserică sau aş da învăţătură la întâlnirile tinerilor şi aş fi tobă de Biblie şi teologie, şi chiar dacă aş fi nelipsit de la toate repetiţiile de cor şi fanfară şi din toate misiunile, ba chiar şi la înmormântări, dacă nu-mi iubesc soţia pe care mi-a dat-o Dumnezeu, sunt egal cu zero.

(3) Şi chiar dacă m-aş scula cu noaptea în cap şi aş pleca la lucru şi aş avea chiar două sau trei slujbe, ca să aduc bani în casă, şi chiar dacă m-aş duce să lucrez în Spania sau Italia, şi chiar dacă mi-aş face casă mare şi mi-aş putea schimba maşina tot la doi-trei ani, şi am avea toate lucrurile necesare în casă, şi am mânca măcar săptămânal la restaurant, dacă nu-mi iubesc soţia, e totul egal cu zero!

(4) Dragostea rabdă multe critici şi refuzuri, multe oboseli ale partenerului, încăpăţânări şi schimbări de planuri.
Dragostea iartă de fiecare dată, ştie să şteargă lacrimi şi să îmbrăţişeze, să îmbărbăteze şi să restaureze. Dragostea ştie să jertfească din timpul şi activităţile ei plăcute, chiar şi atunci când ceea ce face nu trezeşte în ea entuziasmul pe care l-ar fi trezit activitatea ce şi-a propus-o.
Dragostea nu e invidioasă când partenera lui e considerată o soţie mai bună decât e el un soţ bun.
Dragostea nu îl consideră pe celălalt mai prejos ca valoare, daruri, aptitudini, sau ca fiind cel bun să asculte, nu să vorbească.

(5) Dragostea se spală pe dinţi, chiar şi pe picioare; nu-şi bate joc de tine şi nu te critică, nici nu te ia peste picior de faţă cu alţii.
Dragostea nu-l consideră pe celălalt un sclav care să slujească şi să-i împlinească toate poftele şi dorinţele.
Dragostei nu-i sare ţandăra de fiecare dată când celălalt nu îi face pe plac şi nu consideră că e buricul pământului, sau cel puţin al căsniciei.
Dragostea nu e răzbunătoare şi nici nu-i dă celuilalt de înţeles zilnic că „aşa cum faci tu, aşa o să-ţi fac şi eu”.

(6) Dragostea nu se bucură de necazul celuilalt, nici măcar atunci când acesta a dat cu capul în mod meritat; dragostea nu aşteaptă cu nerăbdare să păţească ceva partenerul, ca să-i poată arunca: „ţi-am spus eu că aşa va fi”.
Dragostea apreciază adevărul oriunde îl găseşte, chiar pe buzele partenerului care-i spune că a greşit.

(7) Dragostea nu trâmbiţează în public, nici celui mai bun prieten, greşelile partenerului.
Dragostea îl crede pe celălalt pe cuvânt şi nu ia atitudinea de agent FBI, de a-i urmări fiecare pas, doar se vor adeveri bănuielile lui.
Dragostea va nădăjdui în fiecare zi că celălalt va deveni mai blând, mai smerit, mai evlavios, mai iertător, mai înţelept, mai iubitor, şi nu îi va zice: „Tu niciodată nu o să…”
Dragostea suferă chiar şi nedreptăţile pe care i le face celălalt şi nu se transformă în ură, ci aşteaptă smerirea, împăcarea şi îndreptarea lucrurilor, înaintea lui Dumnezeu.

(8) Dragostea de felul acesta nu poate fi ucisă de nimeni şi nimic.
Căci aprecierile celor din biserică se pot duce; averea se poate pierde, iar realizările uita. Dar în căsnicie, ceea ce va însemna, va fi dragostea.

(9) Suntem chemaţi să ne implicăm în lucruri în parte şi să strângem bunuri în parte, dar să iubim pe de-a-ntregul.

(13) Acum, dar, rămân acestea trei: credinţa că Dumnezeu ne va călăuzi în căsnicia noastră, speranţa că vom avea o viaţă fericită împreună, şi dragostea de azi, tare ca moartea şi ca locuinţa morţilor.

Şi, ziceţi şi voi dacă nu, asta contează cel mai mult!

Cocosatul

preluare de pe romania-actualitati.ro

Uneori e îndeajuns să spui oamenilor un cuvânt bun şi asta face poate mai mult decât banii sau orice alt lucru. Mai ales dacă omul căruia îi vorbeşti este unul defavorizat de viaţă.

Uneori folosim cuvinte mari care nu au efectul mult aşteptat. În general vorbim din cărţi şi mai puţin ca de la suflet la suflet. Cuvintele simple, spuse cu însufleţire pot mângâia viaţa unui om.

Unui mare predicator îi plăcea să arate că lucrarea Domnului este desăvârşită. Un cocoşat care îl ascultase l-a aşteptat la ieşirea din biserică şi i-a spus: „Zici că Dumnezeu face bine tot ceea ce face, dar uite cum m-a făcut pe mine!” Predicatorul l-a privit o clipă şi nu s-a pierdut. A realizat pe loc pericolul unui răspuns doctrinar. L-a prins prieteneşte de umeri şi i-a răspuns cu blândeţe, zâmbind discret: „De ce plângi prietene? Pentru un cocoşat, să ştii că arăţi foarte bine!”.

Sărmanul om, obişnuit cu dispreţul sau cu mila plângăcioasă a celor din jur, nu se aştepta la un astfel de răspuns. A izbucnit în râs şi a înţeles că viaţa are sens pentru fiecare.

1 Corinteni 13 pentru ziua de azi

Desi pot vorbi 5 limbi straine si pot aborda cu succes nenumarate subiecte de discutie, daca nu am destula dragoste cat sa nu-i barfesc si sa nu-i injosesc pe altii, nu numai ca vorbesc in gol, dar mai fac si rau pe deasupra.

Desi citesc Biblia din scoarta in scoarta si stiu versete pe de rost cu duiumul; desi ma rog in fiecare zi, am o credinta mare si multe daruri spirituale, daca nu am destula dragoste cat sa-mi sacrific din cand in cand propriile mele dorinte de dragul celorlalti, atunci nu se alege nimic de spiritualitatea mea.

Si, desi muncesc pe rupte la doua slujbe pentru a-mi intretine familia si, mai mult decat atat, fac si donatii pentru activitati caritabile si particip voluntar la toate proiectele comunitare, daca nu le arat dragoste si bunatate celor de acasa si de la serviciu, toata stradania mea si spiritul meu de sacrificiu se duc pe apa sambetei.

Dragostea a avut o zi lunga si grea la serviciu si totusi, nu devine argatoasa si nu-i sare tandara din te miri ce.
Dragostea se bucura atunci cand celuilalt ii merge ca pe roate.
Dragostea nu cere neaparat sa aiba ultimul racnet in materie de masini, vile sau chitibusuri.
Dragostea nu insista sa faca pe sefu sau sa aiba ultimul cuvant, indiferent de situatie.
Dragostea nu este obraznica sau neinduratoare, nu este egoista, nu se plange, nu arunca vina pe celalalt si nu insista, fara pic de bun simt, numai ca sa obtina ce vrea.
Dragostea se gandeste atat de mult la altii, ca nu mai are timp pentru ea.
Dragostea nu intra in panica cand toate lucrurile merg pe dos.
Dragostea vede imediat ce e bun la oameni si la restul, inchide ochii.
Dragostea detesta barfa si doreste sa vorbeasca numai despre ce au oamenii bun in ei si despre ce fac ei bine.
Dragostea stie ca tot ce asculti, privesti sau citesti se vede in cine esti si ce faci, influentandu-i pe ceilalti fie in rau fie in bine si de aceea e foarte atenta la ce face cu timpul pe care il are la dispozitie.
Dragostea se adapteaza la situatie, apuca taurul de coarne si nu se lasa pana nu vine de hac oricarei probleme.
Dragostea nu pune raul inaintea ochilor, ci se asteapta la lucruri frumoase din partea celorlalti.
Dragostea vrea ca ceilalti sa-si fructifice talentul si ii sustine cum stie ea mai bine.
Dragostea nu-si iese niciodata din fire, nici macar atunci cand ceilalti ba trag mata de coada, ba se fac ca nu stiu ce-i de facut.
Dragostea nu se uita la ceas cand sta de vorba cu cineva.
Dragostea nu da gres niciodata. Cu totii mai facem traznai, dam cu bata in balta si o luam razna cateodata. Vorbele noastre se potrivesc uneori ca nuca-n perete si ce facem, mai mult strica decat ajuta, iar socoteala noastra de acasa nu se potriveste cu cea din targ.

Suntem slabi din fire, ne pierdem usor cu duhul si ni se mai si urca mandria la cap, crezand ca le stim pe toate, cand, de fapt, nu prea avem noi habar ce se intampla pe lumea asta, ca sa nu mai pomenesc de lumea care v-a sa vina.

Dar cand spiritul lui Dumnezeu vine peste noi, asta schimba totul.

Suntem ca niste copilasi cand vine vorba sa aratam ce inseamna dragostea adevarata, dar Dumnezeu ne poate ajuta sa crestem.

Fara El nu prea pricepem noi ce este dragostea si ce conteaza cel mai mult in viata. dar atunci cand vom locui in Imparatia Sa - Imparatia Raiului despre care Isus a spus ca se afla deja in noi - vom putea vedea lucrurile asa cum le vede El si vom intelege rostul lucrurilor, vom stii ce sa dam la o parte si ce nu si vom trai cu adevarat in iubire.

Sunt multe lucruri bune si frumoase pe lume, dar nici unul nu este la fel de bun si de important ca si dragostea!

Rezolutie de Anul Nou

Anul Nou nu este o sarbatoare crestina (“Voi paziti zile, luni, vremi si ani. Ma tem sa nu ma fi ostenit degeaba pentru voi” – Gal 4:11).

El poate fi insa sarbatoarea unor crestini care se aduna in jurul lui Christos, Singura noastra sarbatoare.

De 1 ianuarie incepem un drum cu o traiectorie necunoscuta, careia am dori totusi sa-i stabilim niste jaloane foarte necesare. Aici apar deobicei “Rezolutiile”.

Oricare ar fi hotararea ta pentru noul an, nu uita:

Hotararile noastre fara Hotararea Lui sunt hoti care ne jefuiesc energiile.

Hotararile noastre dupa Hotararea Lui sunt alinieri necesare ale vietii fiecaruia dintre noi.

Filmul religios – se justifica sau nu?

Pe site-ul noutati-ortodoxe.ro a aparut un articol deosebit de interesant semnat de Pr. Florin Botezan, despre filmele în care apare interpretat rolul Domnului Isus.

"Ne aflăm în Postul Mare şi, ca în fiecare an, ne aşteptăm ca, în preajma Sfintelor Pasti, televiziunea să ne satisfacă „nevoile religioase” oferindu-ne cu generozitate filme artistice cu subiect biblic si, mai ales, filme care încearcă să reconstituie viaţa lui Iisus. Tot creştinul va putea astfel, tolănit în fotoliu şi cu un minim de efort intelectual, să admire şi să se înduioşeze de întâmplările prin care trece Iisus, suplinind lipsa frecventării bisericii şi a lecturilor biblice.

Apărute în spaţiul catolic sau protestant, aceste filme vin în întâmpinarea dorinţei de spectacol si a comodităţii intelectuale a omului modern punându-ne în faţă o "Evanghelie filmată". Problema care se ridica este dacă un film despre Iisus, chiar realizat în spaţiul ortodox, este compatibil cu spiritualitatea ortodoxă. Răspunsul este categoric nu. Nu numai că nu există compatibilitate, dar un astfel de film poate denatura grav trăirea ortodoxă autentică. Vom încerca în cele ce urmează să argumentăm această afirmaţie.

Filmul despre Iisus se bazează pe o falsitate: Iisus Hristos Dumnezeul Om este "jucat" de un om, adică de un actor, mai mult sau mai puţin pătimas, care nu îşi va putea depăşi condiţia de om păcătos. Oricât şi-ar da silinţa el nu poate exprima decât latura umană a lui Hristos dându-ne o imagine deformată asupra persoanei divino-umane a Mântuitorului. În cel mai bun caz în faţa ochilor avem priveliştea jalnică a unui om care se străduieşte sa pară Dumnezeu.

La fel stau lucrurile si în cazul Maicii Domnului. Ne întrebăm în ce masură poate o actriţă să o "interpreteze" pe cea despre care, la Pavecerniţa Mare, mărturisim că este "nepătată, neîntinată, nestricată, fără prihană, curată Fecioară care pe Dumnezeu Cuvântul cu oamenii prin preaslavita naşterea sa l-a unit". Distribuirea în acest rol a unei actriţe care în alt film joacă rolul de amantă frizează de-a dreptul blasfemia (vezi filmele Iisus din Nazaret si Romeo si Julieta de F. Zefireli în care aceeasi actriţă joacă rolul Maicii Domnului, respectiv al Julietei). Putem continua cu exemplul Sfinţilor si a altor personaje biblice.

Imaginea filmată, deşi dă iluzia veridicităţii, nu poate niciodată să redea un eveniment în toată complexitatea sa. Astfel, chiar dacă, prin absurd, Iisus ar fi fost filmat în timpul vieţii sale pe pământ, acel documentar ne-ar fi prezentat o imagine deformată a evenimentelor. Cu atât mai mult un film artistic ne aduce în faţa ochilor viziunea regizorului care "interpretează" Evanghelia deformându-o inevitabil. Dar Evanghelia este cuvântul revelat al lui Dumnezeu si, de aceea, fiecare amanunt este important. Imaginea deformată pe care ne-o propune regizorul în filmul său are însă un impact foarte puternic asupra privitorului afectând grav legatura lui cu Dumnezeu. Filmul se adresează văzului, simţul cel mai sensibil al omului, prin care el ia în primul rând contact cu lumea exterioară. Omul se va raporta la Scriptură prin intermediul filmului. Citind Biblia va avea în minte imaginile din film. La rugăciune va avea în faţa chipurile actorilor.

Filmul religios se înscrie în traditia tabloului religios. Lumea apuseană, renunţând la icoană, s-a limitat la înfaţişarea "lumii acesteia" şi a firii umane a lui Hristos dând frâu liber imaginaţiei artiştilor. Icoana în schimb ne prezintă Persoana divino-umană a Mântuitorului, sfinţii îndumnezeiţi, lumea îndumnezeită, respectând nişte reguli stricte. Ea este o fereastră spre Împărăţia lui Dumnezeu. În icoană crestinul are imaginea autentică a lui Hristos, a Maicii Domnului, a Evangheliei. În icoana Duhul Sfânt este cel ce interpretează Evanghelia şi tot El este Cel ce ne deschide ochii si mintea pentru a o înţelege. Icoana trebuie contemplată în rugăciune şi ea însăşi este o chemare la rugăciune. De aceea icoana este incomodă şi mai greu de primit decât un film.

Filmul transformă Evanghelia în spectacol, iar pe privitor într-un observator exterior. A-l vedea pe Dumnezeu din exterior si chiar a plânge din compasiune dar fără pocăinţa ca fiicele Ierusalimului (Luca 23, 28 ) nu duce decât la un sentimentalism amăgitor, steril. În Biserică, în cadrul slujbelor, şi, mai ales, la Sfânta Liturghie, evenimentele principale ale istoriei mântuirii sunt actualizate. Duhul Sfânt este Cel Care ne face părtaşi lor chemându-ne la pocainţă spre mântuire. Anul liturgic este o actualizare a istoriei mântuirii şi îşi atinge punctul culminant la Paşti, sărbătoarea Învierii Domnului. Postul Mare este o perioadă de intensă trăire duhovnicească în care slujbele ne ajută să intrăm în acea atmosferă specifică de "tristeţe strălucitoare". În Săptamâna Mare Îl urmăm pas cu pas pe Hristos, prin slujbe, în Patimile Sale iar la Paşti înviem împreună cu El.

Din toate cele spuse până acum înţelegem că în orice moment al anului şi, mai ales, în Postul Mare vizionarea unor filme despre Iisus afectează grav evlavia ortodoxă îndepartându-ne de adevărata trăire a credinţei. Creştinul ortodox are în icoană imaginea autentică a lui Hristos şi este chemat să fie partaş evenimentelor evanghelice la slujbele Bisericii transformându-se prin pocainţă.

Este mult mai greu decât să priveşti un film, dar este spre mântuire."