Dragostea lui ne strânge

Planul lui Dumnezeu pentru mine

Taina lui Dumnezeu este faptul că...

Cel care este chipul vizibil al Dumnezeului invizibil;

Cel în care locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii;

Cel care este rezidența vie a Trinității;

Cel în care trăiește, respiră și există veșnicia;

Cel care este înaintea timpului;

Cel care este A și Z, Alfa și Omega, începutul și sfârșitul;

Întâiul născut din universul creat, Cel care a înviat din morți fără să mai moară;

Cel care a biruit moartea, păcatul și mormântul;

Creatorul, Mântuitorul, Răscumpărătorul și Ispășitorul;

Cel care ține toată creația laolaltă în Sine;

Cel care este puterea slavei și a tăriei;

Capul, autoritarea, sursa Bisericii;

Cel prin care au fost create toate lucrurile;

Cel în care își găsesc toate lucrurile semnificația și realitatea;

Cel care a împăcat cu Dumnezeu toate lucrurile din cer și de pe pământ;

Cel care a pironit pe crucea Sa însângerată orice lege, orice poruncă și orice regulă care condamna poporul preaiubit al lui Dumnezeu;

Cel care are supremația în orice domeniu și care deține locul întâi în toate lucrurile - Fiul dragostei Tatălui;

Cel a cărui importanță este de neegalat în istoria umanității;

Cel care deține titlul de proprietate al universului...

acest glorios, nelimitat, uimitor, incredibil, măreț, incomparabil, minunat, admirabil, uluitor, maiestuos, neegalat, spectaculos, remarcabil, colosal, imens, vast, trimfător, victorios, radiant, neîntrecut, magnific Hristos a ales să-Și pună toată plinătatea în tine.

Extras din Leonard Sweet și Frank Viola, Manifest pentru Isus, pp 49-50.

Nimic mai mult decât Cristos...

Lume de vis

Trăim într-o lume a viselor.

Chiar înainte de a veni pe lume, părinții anticipează un destin glorios celui/celei care va păși în universul nostru la un moment dat.

După ceva ani, meserii precum „doctoriță” sau „polițist” acaparează cu aura lor puerilele vise ale omului în devenire.

Câțiva ani mai târziu, și uneori în cazuri fericite, consilierii școlari în parteneriat cu părinții încearcă să ne îndrume spre o școală care să se potrivească cu ceea ce suntem și ce ne place.

Cu aripile întinse, trecem pragul majoratului pe băncile facultății sau direct în câmpul muncii.

În numărătoarea sa, timpul ne aduce în preajma cuiva cu care ne împletim visele, partenerul de căsnicie, el însuși un vis...

Ne suflecăm mânecile și muncim la împlinirea visului pe fundația realității, iar cei mai curajoși dintre noi îndrăznesc să reconstruiască realitatea prin alte vise.

Vine bătrânețea, iar visele cu fața spre trecut îmbracă, de multe ori, haina regretului și a nostalgiei vremurilor „oldies, but goldies” de altă dată.

Cât de mult sau cât de puțin visele noastre devin realitate depinde de fiecare dintre noi, de mediul în care ne-am născut, de părinții care ne-au adus pe lume, de ADN-ul și limitările pe care le avem, de educația primită și de cea însușită, de guvernanții care (nu) ne conduc, de Dumnezeu în care credem sau nu și de multe altele.

Nimeni și nimic, însă, nu ne împiedică să visăm, să ne închipuim, să năzuim înspre ceva mai bun. Pericolul apare atunci când visele ajung să sugă viața din noi și energia cotidiană, transformându-ne viața într-un coșmar.

Omul

Dumnezeu i-a dat VIATĂ ... omul a legalizat AVORTUL;
Dumnezeu i-a dat ÎNȚELEPCIUNE ... omul, a inventat ARMELE;
Dumnezeu i-a dat SĂNĂTATE ... omul a alergat la DROGURI;
Dumnezeu i-a dat FRUMUSEȚE ... omul se laudă cu PROSTITUȚIA;
Dumnezeu i-a dat PUTERE ... omul laudă VIOLENȚA;
Dumnezeu i-a dat DRAGOSTE ... omul și-a umplut inima cu URĂ
Dumnezeu i-a dat pe FIUL SĂU ... omul a uitat de DUMNEZEU!”

Iar după toate acestea, OMUL ridică privirea sfidător spre Dumnezeu punându-I întrebarea "DE CE, DOAMNE ÎNGĂDUI boala, războaiele, violurile, agresiunile, sinucidere, crimele?"

Ce faci tu, OMULE, cu ceea ce DUMNEZEU a pus în tine?

Valoarea timpului

Pentru a şti valoarea:

- unui semestru, întreabă un student care a pierdut examenul final;
- unei luni, întreabă o mamă care a născut prematur;
- unei săptămâni, întreabă editorul unei reviste săptămânale;
- unei ore, întreabă îndrăgostiţii care trebuie să se întâlnească;
- unui minut, întreabă persoana care a pierdut trenul, autobuzul sau avionul;
- unei secunde, întreabă pe cineva care a supravieţuit unui accident;
- unei miimi de secundă, întreabă atletul care a câştigat medalia de argint la Olimpiadă.

Timpul nu aşteaptă pe nimeni. Preţuieşte fiecare moment pe care-l ai!

Copii și părinți

Creionul: „Îmi pare rău!”

Guma de șters: „Pentru ce?”

Creionul: „Îmi pare rău că din cauza mea tu suferi. De fiecare dată când fac vreo greșeală, ești întotdeauna gata să o ștergi. Dar pe măsură ce greșelile mele dispar, tu pierzi o parte din tine și te micșorezi.

Guma de șters: „Ai dreptate, dar nu mă deranjează. Vezi tu, pentru asta am fost creată, pentru a te ajuta de fiecare dată când greșești. Chiar dacă știu că într-o zi nu voi mai fi, îmi place ceea ce fac. Te rog, nu te mai îngrijora! Nu pot să fiu bucuroasă dacă te văd trist!”

Părinții noștri sunt „guma de șters” și noi, copiii, suntem „creionul”. Ei sunt întotdeauna lângă copiii lor, gata să le îndrepte greșelile. De-a lungul timpului, aceste lucruri le provoacă durere și devin tot mai mici (îmbătrânesc și mor...).

Ai grijă de părinții tăi, poartă-te cu bunătate și, cel mai important, iubește-i!

Ce ne provoacă cu adevărat suferințele

Nu spatele te doare, ci povara pe care o porți.
Nu ochii te dor, doar nedreptatea si ceea ce trebuie să vezi,
Nu capul te doare, ci gândurile care sunt în el,
Nu gâtul te doare, doar ceea ce nu exprimi sau ceea ce spui
cu furie,
Nu stomacul este care te doare, doar ceea ce sufletul tău nu
digeră,
Nu ficatul te doare, doar furia pe care o porți.
Nu inima te doare, doar absența dragostei!

Și IUBIREA este cel mai puternic medicament!

Ada Luz Marquez

Cum poți să-l vezi pe Dumnezeu

Cum să cred în Dumnezeu dacă nu-l văd? Unde e, ca să cred în El?  Sunt întrebările omului dornic de palpabil.

Omul modern este adesea atât de încrezător în simţurile sale fizice încât ceea ce nu poate fi văzut, mirosit, auzit, gustat sau atins nu există.

Un om credincios s-a confruntat cu astfel de întrebări  venite de la fiul său. Şi i-a spus tânărului: "Ia o lingură de sare şi pune-o într-o farfurie plină cu apă şi mai vorbim mâine."

A doua zi tatăl i-a cerut fiului: "Adu-mi sarea pe care ai pus-o în apă. - Nu pot să ţi-o dau, răspunse băiatul, s-a dizolvat. - Gustă din marginea farfuriei. Ce gust are apa? - Sărat.

- Dar din mijlocul farfuriei? La fel. - Mergi şi pune farfuria la soare. Mâine o să poţi să-mi dai sarea pe care ai pus-o în apă."

A doua zi, băiatul a găsit sarea în farfurie. Apa se evaporase.

Atunci tatăl i-a spus: "Faptul că nu poţi să-l vezi pe Dumnezeu nu înseamnă că nu există sau că nu e prezent în creaţia sa. Pe El omul îl percepe cu un al şaselea simţ: se cheamă credinţă."

Ce poți cumpăra cu bani?

Ce poţi face dacă ai bani... Unii ar spune că totul. Chiar totul?!

Iată concluziile de viaţă ale unui om care a avut bani şi totuşi el afirmă că:

Banii pot cumpără plăcerea, dar nu dragostea.
Putem cumpără spectacolul, dar nu bucuria.
Putem cumpără un sclav, dar nu un prieten.
Putem cumpără o femeie, dar nu o soţie.
Putem cumpără o casă, dar nu un cămin.
Putem cumpără alimentele, dar nu poftă.
Putem cumpără medicamente, dar nu sănătatea.
Putem cumpără diplome, dar nu cultură.
Putem cumpără cărţi, dar nu inteligenţă.
Putem cumpără tranchilizante, dar nu pace.
Putem cumpără indulgenţe, dar nu iertarea.
Putem cumpără pământul, dar nu cerul.