Un alfabet al hotărârilor

A- să ASCULT de Dumnezeu (Deuteronom 13:4)
B- să citesc BIBLIA (Iosua 1:8)
C- să fiu CREDINCIOS Domnului (Apocalipsa 2:10b)
D- să DĂRUIESC mai mult (Evrei 13:16)
E- să EVANGHELIZEZ (Marcu 16:15)
F- să FUG de poftele tinereții (2 Timotei 2:22)
G- să am grijă de GURĂ (Iacov 3:10)
H- să fiu HARNIC (Proverbe 10:4)
I- să IUBESC ca Domnul Isus (Ioan 13:34)
J- să nu JUDEC (Matei 7:1)
L- să LAUD pe Domnul (Psalmii 34:1)
M- să fiu MULȚUMITOR cu ce mi-a dat Dumnezeu, cu ce am (Proverbe 15:15)
N- să fiu tare în NADEJDE (Romani 15:13)
O- să mă ODIHNESC la umbra Celui Atotputernic (Psalmii 91:1b-2)
P- să caut PACEA (1 Petru 3:11)
R- să mă ROG mai mult ( 1 Tesaloniceni 5:17)
S- să fiu SMERIT (1Petru 5:6)
T- să TRĂIESC după îndemnurile Duhului (Romani 8:4,14)
U- să URMĂRESC neprihănirea (2 Timotei 2:22)
V- să VEGHEZ (Matei 24:42)
Z- să dau ZECIUIALĂ (Levitic 27:30)

Important în viață

3 lucruri nu prea poți schimba în viață:

Cuvintele pe care le spui,
Momentele pe care le ratezi,
Timpul pe care îl pierzi.

Deci,

Spune doar cuvinte frumoase,
Nu rata nici un moment
Timpul pierde-l cu folos.

Cel mai, cea mai...

Cel mai distrugător obicei – acela de a te îngrijora
Cea mai mare bucurie – aceea de a dărui altora
Cea mai mare pierdere – aceea a respectului de sine
Cea mai împlinitoare slujbă – aceea de a-i ajuta pe alții
Cea mai urâta trăsătură de caracter – egoismul
Cea mai periclitată specie – liderii dedicați
Cea mai grozavă resursă naturala – tinerețea omului
Cel mai eficace “tratament de urgență” – încurajarea
Cea mai mare problemă de biruit – teama
Cel mai eficace tratament în insomnie – pacea minții
Cea mai nefericită infirmitate în urma eșecului – scuzele
Cea mai mare putere în viață – dragostea
Cel mai periculos pârâiaș – bârfitorul
Cel mai incredibil computer din lume – creierul uman
Cea mai nefericită lipsă – lipsa de speranță
Cea mai fatală armă – limba
Cele mai înaripate cuvinte – “Da, pot!”
Cel mai de preț lucru – credință
Cel mai mizerabil sentiment – autocompătimirea
Cea mai frumoasa podoabă – zâmbetul!
Cea mai prețuită posesiune – integritatea
Cel mai puternic mijloc de comunicare – rugăciunea
Cel mai contagios spirit – entuziasmul
Cea mai importantă prezență în viața oricui – DUMNEZEU!

Alege-l pe Dumnezeu

Când oamenii te rănesc, Dumnezeu totdeauna te vindecă.

Când oamenii te umilesc, Dumnezeu totdeauna te ține în palma Lui.

Când oamenii te judecă, Dumnezeu totdeauna îți face dreptate.

Când oamenii te urăsc, Dumnezeu totdeauna te va iubi.

Când oamenii nu te înțeleg, Dumnezeu totdeauna te înțelege.

Alege-l pe El, în permanență!

Într-o zi...

Într-o zi... vom întelege de ce am trăit anumite experiențe.
Într-o zi... vom întelege de ce am fost creați asa cum suntem.
Într-o zi... vom ști de ce am fost aleși să facem unele lucruri.
Într-o zi... vom întelege ceea ce e de nepătruns acum.
Într-o zi... vom vedea ceea ce acum nu putem vedea.
Într-o zi... vom ajunge acolo unde acum ne e imposibil...
Într-o zi... vom înțelege de ce câteodată a fost mai greu, iar alteori mai ușor.
Într-o zi... vom ști de ce cerul e albastru, de ce norii aduc ploaie, de ce doar apa potolește setea cel mai bine.
Într-o zi... vom înțelege cu adevărat profunzimea iubirii.
Într-o zi... vom înțelege cât de importantă e iertarea.
Într-o zi... vom înțelege totul!

Pavel din Tars - Portretul Cristosului răstignit

„Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus Cristos şi pe El răstignit.”

1 Corinteni 2:2

Cu excepția puterii Cuvântului, cei dintâi mesageri ai Evangheliei ce au pășit în spațiul cultural elen al primului secol nu au avut la îndemână prea multe mijloace artistice de a-L zugrăvi pe Cristos celor care nu-L cunoșteau.

Citim în cartea Faptele Apostolilor că după eșecul convertirii atenienilor, îndrăgostiți mai degrabă de felul maiestuos de a-și articula concepțiile religioase, Apostolul Pavel pășește cu oarecare rețineri spre Corintul Macedoniei.

Din agenda culturală a Corintului, nu lipseau la acea vreme sportul Jocurilor Istmice și artele vizuale. Totuși, locuitorii acestor tărâmuri pricepeau astfel declamațiile cu un conținut verbal ciudat, lipsite de elocvență ale vorbitorului evreu, venit aici.

Atunci când proclama mesajul de-a dreptul psihotic al mânturii prin Cristos cel răstignit, apostolul Neamurilor picta prin cuvinte imaginea Răscumpărătorului Isus pentru cei care trăiau în Corint, capitala culturală a provinciei grecești Ahaia.

Imaginea Răstignitului n-a prins deloc la evreii ce-și doreau un Mesia Pantocrator, iar în mintea filosofilor greci n-a avut nici o relevanță, în schimb pentru răscumpărații lui Dumnezeu transmitea puterea soteriologică a celui care, din dragoste, s-a jertfit pe Cruce.

Asemenea unui pictor ce muncește din greu și care dă o deosebită atenție detaliilor, Pavel petrece, mai apoi, un an și jumătate, mânuind cu grija penelului său oratoric, multele argumente ale acestei Vești Bune.

Ce imagine sublimă au văzut ei!

Oare ce vedem noi când citim Biblia? Vedem altceva decât pe Isus Cristos şi pe El răstignit?

Frumusețea care va salva lumea

Cuvinte pline de farmec îmi clocotesc în inimă şi zic: „Lucrarea mea de laudă este pentru Împăratul!” Ca pana unui scriitor iscusit să-mi fie limba! (Psalmul 45:1)

Acum câteva zile, în timp ce mă întorceam la redacție cu reportofonul plin de informații, mi-am făcut timp să sorb, pe îndelete și din plin, frumosul întâlnit în cale.

L-am văzut în pălăria purtată de o doamnă ce a trecut pe lângă mine, l-am auzit în strigătul unui nepot ce-și invita bunica să-i admire pașii mari, mi-a mângâiat ușor brațul în momentul în care frunzele căzute dintr-un pom zburau în picaj către pământ, l-am mirosit în aroma fructelor din fața standului unde m-am oprit doar pentru o clipă.

Și poate că-l percepeam mai bine, dar a trebuit să-mi țin ochii închiși ca să nu văd cum un tânăr arunca resturi de mâncare pe jos. Apoi, am fost nevoit să trec de partea cealaltă a trotuarului pentru a face loc cuiva ce nu-și încăpea în piele, iar vorbele aspre aruncate de un șofer unui pieton neatent au întunecat percepția acestui bine estetic.

Aproape de sediu, am primit un telefon și din relația cordială cu interlocutorul meu, am simțit cum blândețea și smerenia lui Iisus încălzea sufletul meu din ce în ce mai tare.

Ajuns, în sfârșit, la studio, mi-am găsit câteva momente de liniște. Printre instrumentele mele de lucru descopăr Biblia. O deschid și citesc cu nesaț: Cum doreşte un cerb izvoarele de apă, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule! (Psalmul 42:1).

Asemeni unui balsam vindecător, frumoasele cuvinte ale Scripturii îmi descriau rând pe rând imaginea plină de sfințenie a Mîntuitorului Iisus Hristos, Răscumpărătorul și Restauratorul tuturor lucrurilor.

Câtă dreptate avea Dostoievsky: Frumusețea va salva lumea!

10 Moduri de a iubi

Ascultă fără să întrerupi.

Vorbeşte fără să acuzi.

Oferă fără să te zgârceşti.

Roagă-te fără încetare.

Răspunde fără să te cerți.

Împarte fără să ceri.

Bucură-te fără să te plângi.

Crede fără ezitare.

Iartă fără pedeapsă.

Promite fără să uiți.

”Căci toată Legea se cuprinde într-o singură poruncă: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” – Galateni 5:14

Valorificare prin prelucrare

O bară obișnuită de fier, costă 5 dolari. Dacă este transformată într-o pereche de potcoave, valorează 10 dolari.

Dacă este prelucrată și devine ace de cusut, aceeași cantitate de metal valorează 350 de dolari.

Dacă se continuaă prelucrarea și este transformată în arcuri de ceas, aceeași cantitate de metal valorează 250.000 dolari.

Este acelaș lucru cu educația și caracterul nostru; dacă rămânem în starea brută, valorăm foarte puțin, dacă depunem efort și interes, daca ne străduim să ne educăm și să-l cunoaștem pe Dumnezeu, putem deveni extrem de valoroși.

”Nimeni să nu-ţi dispreţuiască tinereţea; ci fii o pildă pentru credincioşi: în vorbire, în purtare, în dragoste, în credinţă, în curăţie.” – 1 Timotei 4:12

Haidem la Casa Domnului!

Mă bucur când mi se zice; ,,Haidem la Casa Domnului!” – Psalmul 122:1

Un fermier bătrân absenta mereu de la întâlnirile care aveau loc în micuța biserică de țară. Preotul a decis să-l viziteze. După încercările nereuşite de a-l convinge să participle la întânirile de părtăşie creştină de la biserică, preotul a tăcut şi s-a întors către focul care ardea în cămin. A luat un cleşte şi a scos de-acolo un cărbune punându-l deoparte. La scurtă vreme, cărbunele s-a stins. Preotul l-a luat din nou şi l-a aruncat în foc. Cărbunele s-a reaprins. Asistând la această demonstrație tacită, fermierul a spus: ”Am înțeles. Poți să contezi pe mine din nou!”