Dor de vesnicie

Privește țintă la Isus

2012-01-26T17:20:00.000+02:00

Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. – Evrei 12:2

Cu ceva timp în urmă am primit o scrisoare de la o mamă care îşi pierduse copiii, un băiat de 3 ani şi unul de 16 luni. Amândoi au murit înecaţi în piscina din spatele casei.

După o perioadă dificilă în care s-a simţit copleşită de durere, ea a reuşit să-şi refocalizeze atenţia. A început să privească ţintă la Isus. Ea a înţeles că viaţa merita trăită, pentru că Dumnezeu putea lucra prin ea. Şi-a predat atunci viaţa în mâinile Sale, punându-şi toată încrederea în El. A început să simtă dorinţa puternică de a se apropia de Dumnezeu, de a umbla cu El în fiecare zi. În felul acesta a descoperit că se simţea mai aproape chiar şi de băieţii ei pe care îi pierduse.

În scrisoare, ea nota: „Acum flămânzesc şi însetez după Dumnezeu pentru că Îl iubesc. Ştiu ce înseamnă să depind de El în toate, să Îl caut din toată inima, să Îl iubesc din toată fiinţa. Ştiu ce înseamnă… ca Dumnezeu să-ţi atingă inima şi să te mângâie. Ştiu ce înseamnă să îmi odihnesc capul pe pieptul Său.”

Femeia aceasta a privit ţintă la Isus în ceasul cel mai întunecat din viaţa ei. Cum putem să privim la Isus? Când Îl vedem pe Isus în Scriptură, întreaga noastră fiinţă se revigorează spiritual. În Evanghelii, Isus îi vindecă pe bolnavi, înmulţeşte pâinea, îi readuce la viaţă pe morţi, îi eliberează pe demonizaţi şi potoleşte furtunile. El aduce vindecare, fericire şi speranţă. El înfrânge dezastrele, demonii şi moartea. El alungă tristeţea, suferinţa şi boala. El triumfă asupra păcatului şi a lui Satana. Minunile Sale ne dezvăluie puterea Sa. Parabolele Sale ne dezvăluie adevărurile despre Împărăţia Sa. Predicile Sale ne dezvăluie principiile Sale eterne. Viaţa Sa ne dezvăluie dragostea lui Dumnezeu pentru oamenii faliţi din punct de vedere spiritual. Ne vorbeşte despre harul Său răscumpărător. El caută. El mântuieşte. El iartă. El transformă. El înnoieşte inima. Când privim la Isus, Dumnezeu împlineşte în dreptul nostru promisiunea minunată din 2 Corinteni 3:18 – „Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.”

O schimbare de caracter reală şi durabilă se produce atunci când Duhul lui Dumnezeu ne întipăreşte în minte principiile din Scriptură pe care le studiem. Când privim la Isus, suntem schimbaţi. Să privim la El zilnic, pentru a ne asemăna cu El tot mai mult.

10 scuze pentru care nu ne rugăm

2012-01-26T17:02:00.000+02:00

Având în vedere cât de des oamenii se eschivează în fața rugăciunii, cotidianul Christian Post a alcătuit un top cu 10 scuze care le aduc oamenii ca să justifice faptul că nu se roaga:

1. Sunt prea ocupat!

2. Nu știu cum să ma rog.

3. Oricum nu functionează.

4. Rugăciunea ne schimba doar pe noi , nu situațiile.

5. Cuvintele pe care le spun nu sună prea bine din punct de vedere discursiv.

6. Mai bine citesc Biblia, decât să ma rog.

7. Dumnezeu oricum nu mă va lua în serios.

8. E ciudat.

9. Nu știu de unde să încep.

10. Oamenii ar putea să mă batjocorească pentru că ma rog.

Un simplu prieten, un prieten adevarat

2011-09-08T18:15:00.003+03:00

Un simplu prieten, cand vine in vizita, se comporta ca un invitat.
Un prieten adevarat iti deschide frigiderul si se serveste.http://www.blogger.com/img/blank.gif

Un simplu prieten nu te-a vazut niciodata plangand.
Un prieten adevarat are umerii umezi de la lacrimile tale.

Un simplu prieten nu stie prenumele parintilor tai.
Un prieten adevarat are numarul de telefon al parintilor tai in agenda telefonica.

Un simplu prieten aduce la ziua ta o sticla de bautura.
Un prieten adevarat soseste mai devreme pentru ca sa te ajute la pregatiri si ramane mai tarziu ca sa te ajute sa faci curat.

Un simplu prieten nu agreeaza cand il suni in preajma orei lui de culcare.
Un prieten adevarat te intreaba de ce ti-a luat atat de mult pana l-ai sunat.

Un simplu prieten considera ca prietenia voastra a luat sfarsit cand apare prima cearta intre voi.
Un prieten adevarat te suna imediat dupa cearta.

Un simplu prieten se asteapta sa fii mereu la dispozitia lui.
Un prieten adevarat este mereu in preajma ta.

Caci Domnul uraste pe oamenii stricati, dar este prieten cu cei fara prihana. (Prov.3:32).

Tu ce fel de prieten esti?

Despre Hristos

2011-08-24T22:07:00.000+03:00

Domnul Isus a trăit pe pământ 33 de ani și jumătate. A fost cunoscut public doar trei ani și jumătate.

Nu a fost nici politician, nici lider religios, nu a fost nici comandant de oști, nu a fost nici filozof.

Cu toate acestea a vorbit la mulțimi de oameni, a rezolvat problemele multora din ei, a vorbit despre lucruri care au stârnit interesul, a influențat prin viața și cuvintele Lui milioane și miliarde de oameni.

Nu a vorbit despre economie, nu a vorbit despre politică, nu a făcut incursiuni în gândirea filozofică, nu a discutat problemele militare ale vremii Lui, nu a rezolvat problemele sociale, nu a vorbit despre descoperii științifice.

Cu toate acestea discursurile Lui au atras mii șii mii de ascultători atunci, iar de-a lungul istoriei milioane și milioane de oameni citesc și împlinesc învățăturile Lui.

Nu a folosit tehnici de manipulare a publicului, nu a folosit nici arme, nu a folosit nici argumente politice, nu a luat nici mită, nu a căutat interesul Lui, nu a umblat cu cei mari, bogați sau puternici, nu a studiat la nici o universitate din vremurile Lui, nu s-a predicat pe El însuși, ci El însuși era un discurs măreț.

Cu toate acestea oamenii l-au urmat atunci, iar până astăzi milioane de bărbați și femei, bătrâni, tineri și copii sunt atrași, și mai mult decât influențați, ei sunt schimbați de El. El, după două mii de ani încă mai are influență aspra oamenilor, încă schimbă inimi, minți și destine.

Domnul Isus este Acela care prin cuvinte simple a descris minunăția lucrurilor viitoare, prin cuvinte puține a conturat și definit adevărul absolut, El însuși.

Cu toate acestea, prin rugăciuni și prin atingeri a adus videcarea multora, a argumentat și a ținut față celor mai dificile întrebări și dispute.

Nu a avut avere, casa Lui nu a avut adresă, a călătorit mult și nu cu mașina, nu a avut susținere politică sau religioasă, nu a cunoscut împărați sau deminitari.

Cu toate acestea El a este Creatorul univerului, a pământului, împărații din vremea Lui doreau să-L vadă, liderii religioși stăteau cu gura căscată la predicile Lui, conducătorii lumii de-a lungul istoriei au căutate să citească și să afle cine este El.

Biblia ne vorbește despre El și cuvântările Lui în cele patru Evanghelii.

A fost născut miraculos, a trăit ca un om normal, dar la treizeci de ani a început o activitate publică ce urma să clarifice motivul pentru care a venit pe pământ ca OM. În cele mai multe din relatările Bibliei este descris și cuvintele Lui mărtutiesec depspre EL ca fiind singurul Salvator al omenirii, singurul Vestitor al unei Împărății dincolo de timp și spațiu.

El nu a venit să vorbească despre o soluție pentru sistemul de conducere a lumii, El nu a venit să vorbească despre rezolvarea problemelor religioase, El a venit ca prin Sine Însuși să refacă legătura omului cu Cel cel trimisese, și ca prin moartea și învierea Lui, El să devină ceea ce de fapt este Rege al regilor și Domnul domnilor, singurul Împărat al unei împărății veșnice plină cu oameni sfințiți de sângele Lui.

El este Domnul Isus, nu orice alt Isus ci El este unicul SALVATOR și DOMN în fața căruia orice genunchi se va pleca și orice limbă Îl va recunoaște. El este singurul Fiu al Tatălui, și întreaga Dumnezeire locuiește pe deplin în El.

http://trezirespirituala.wordpress.com/2011/08/22/despre-hristos/

Decalogul tăcerii

2011-08-20T21:53:00.001+03:00

01. Taci, dacă nu ai de spus ceva valoros!
02. Taci, atunci când ai vorbit destul!
03. Taci, până când îți vine rândul să vorbeşti!
04. Taci, atunci când eşti provocat!
05. Taci, când eşti nervos şi iritabil!
06. Taci, când intri în biserică, pentru ca Dumnezeu să-ţi poată vorbi!
07. Taci, când pleci de la biserică, pentru ca Duhul Sfânt să poată imprima in mintea ta lucrurile pe care le-ai auzit!
08. Taci, când eşti ispitit să barfesti!
09. Taci, când eşti ispitit să critici!
10. Taci, cât să ai timp să gândeşti înainte de a vorbi.

Isus - Ce Nume minunat!

2011-05-08T14:43:00.000+03:00

Oricare ar fi nevoia noastră, Isus ne poate da ajutor.

El corespunde oricărei situații ai fiilor oamenilor.

Pentru artist, El este Cel cu totul plăcut,

Pentru arhitect, El este Piatra din Capul Unghiului,

Pentru brutar, El este Pâinea Vie,

Pentru cel bogat, El este Comoara Ascunsă,

Pentru constructor, El este Temelie Sigură,

Pentru doctor, El este Marele Medic,

Pentru educator, El este Marele învățător,

Pentru plugar, El este Semănătorul și Domnul secerișului,

Pentru horticultor, El este Crinul din vale și Trandafirul din Saron,

Pentru geolog, El este Stânca Veacurilor,

Pentru judecător - El este Judecătorul cel drept,

Pentru ziarist El este Vestea cea bună de mare bucurie,

Pentru binefăcător, El este Darul de nemărginit,

Pentru filozof, El este înțelepciunea lui Dumnezeu,

Pentru predicator, El este Cuvântul lui Dumnezeu,

Pentru singuratic, El este Prietenul de care se alipește mai mult decât un frate,

Pentru slujitor, El este Stăpânul cel bun,

Pentru truditor, El este Dătătorul de odihnă,

Pentru cel întristat, El este Mângâietorul,

Pentru cel rămas singur prin moartea celor dragi, El este învierea și Viața,

Pentru păcătos, El este Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii,

Pentru oricine, El este Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul, Răscumpărătorul și Domnul.

(autor: necunoscut)

Cand Dumnezeu vrea...

2011-03-04T09:01:00.001+02:00

Cand Dumnezeu vrea sa instruiasca un om,
Sa zguduie un om,
Sa manuiasca un om,
Cand Dumnezeu vrea sa modeleze un om,
Pentru un rol nobil,
Cand El tanjeste din toata inima
Sa creeze un om atat de mare si curajos
Incat sa uimeasca toata lumea,
Priveste-I metodele, priveste-I caile!
Priveste cum fara mila slefuieste pe cel ales in mod suveran,
Cum il mustra si il raneste
Si cu lovituri puternice il transforma
In forme de lut
Intelese doar de El,
In timp ce inima torturata plange.
El indoaie, dar niciodata nu rupe,
Si isi asuma toate riscurile.
El se foloseste de cel ales,
Il topeste prin incercare.
Dumnezeu stie ce are de gand!

...dintr-o nota de pe Facebook!

Ia și dă

2011-02-20T06:00:00.000+02:00

Ia un surâs
oferă-l cui nu l-a avut niciodată.

Ia o rază de soare
şi fă-o să zboare acolo unde domneşte noaptea.

Descoperă un izvor
şi udă pe cine trăieşte în noroi.

Ia o lacrimă
şi pune-o pe chipul celui ce nu a plâns niciodată.

Ia curajul
şi pune-l în inima cui nu ştie să lupte.

Descoperă viaţa
şi povesteşte-o cui nu ştie să o înţeleagă.

Ia speranţa
şi trăieşte în lumină.

Ia bunătatea
şi dăruieşte-o cui ştie să dăruiască.

Ia din dragostea Domnului
şi fă-o cunoscută în LUME.

(autor necunoscut)

Clinica lui Dumnezeu

2011-02-15T06:00:00.000+02:00

Am fost la clinica Domnului pentru un control de rutină şi am constatat că sunt bolnav:

Când Domnul mi-a măsurat tensiunea, am remarcat că tandreţea mea era foarte scăzută.

Când mi-a verificat temperatura, termometrul indica 40 de grade de anxietate.

Am făcut şi o electrocardiogramă, iar diagnosticul a fost acela că am nevoie de câteva transfuzii de iubire, deoarece arterele mele erau astupate de solitudine şi amărăciune. Ele nu mai puteau iriga inima mea goală.

Am fost la ortoped deoarece nu mai puteam să merg alături de fratele meu.

Nu puteam să îi acord o îmbrăţişare fraternă, pentru că îmi făcusem o fractură când m-am împiedicat de gelozie.

Domnul mi-a mai descoperit o miopie datorită faptului că nu puteam să văd dincolo de aspectele negative ale aproapelui meu.

Când i-am spus Domnului că urechile mele au asurzit, El a constatat că am neglijat să ascult zilnic vocea sa.

În marea sa milostivire, Domnul mi-a oferit o consultaţie gratuită. Astfel eu mă angajez, părăsind această clinică, să nu iau decât remediile naturale pe care Domnul mi le-a prescris în acest moment de adevăr cu mine:

- Când mă ridic din pat să beau un pahar de recunoştinţă;
- Înainte de a merge la muncă să iau o lingură de pace.
- La fiecare oră să aplic o compresă de răbdare şi să înghit un vas de umilinţă.
- Spre casă să îmi fac o injecţie cu o bună doză de iubire.
- Şi, înainte de a merge la culcare, să iau două capsule de conştiinţă împăcată.

Dumnezeu să vă binecuvinteze pe toţi! Însănătoşire grabnică!

Dacă...

2011-02-10T06:00:00.000+02:00

Dacă sădeşti necinste, vei culege suspiciune.
Dacă însămânţezi egoism, vei culege sărăcie.
Dacă sădeşti vrajbă, vei culege război.
Dacă plantezi aroganţă, vei culege distrugere.
Dacă sădeşti invidie, vei culege necazuri.
Dacă însămânţezi dispreţ, vei culege singurătate.
Dacă plantezi lene, vei culege sărăcie.
Dacă sădeşti lăcomie, vei culege pagube.
Dacă însămânţezi bârfă, vei culege duşmani.
Dacă sădeşti necredinţă, vei culege întunecare.
Dacă sădeşti deznădejde, vei culege ştreang.
Dacă sădeşti ură, vei culege fiorii iadului.

Dar...

Dacă sădeşti bunătate, vei culege prietenie.
Dacă sădeşti cinste, vei culege încredere.
Dacă plantezi modestie, vei culege slavă.
Dacă sădeşti perseverenţă, vei culege progres.
Dacă însămânţezi muncă, vei culege belşug.
Dacă plantezi iertare, vei culege împăcare.
Dacă sădeşti sinceritate, vei culege afecţiune.
Dacă sădeşti pace, vei culege armonie.
Dacă însămânţezi răbdare, vei culege cunună.
Dacă plantezi credinţă, vei culege minuni.
Dacă sădeşti nădejde, vei culege biruinţă.
Dacă sădeşti dragoste, vei culege florile raiului.

Popas Duhovnicesc.ro - 13 septembrie 2010

Descrierea unui credincios

2011-02-05T06:00:00.005+02:00

Un adevărat credincios este o ciudăţenie.

El are o dragoste supremă pentru Cineva pe care niciodată nu l-a văzut;
îi vorbeşte cu familiaritate, zi de zi, Unuia pe care nu-l poate vedea;
el se aşteaptă să meargă în ceruri pe baza meritelor Altcuiva;
se goleşte singur de sine pentru a fi umplut de Altcineva;
recunoaşte că a greşit pentru a putea fi socotit drept;
se coboară pentru a fi ridicat;
este cel mai puternic atunci când este cel mai slab;
este cel mai bogat când este cel mai sărac, cel mai fericit când îi merge cel mai rău.
el moare pentru a putea trăi;
el pierde pentru a putea câştiga;
dăruieşte la alţii, pentru a păstra pentru el.
El vede nevăzutul; el aude neauzitul şi cunoaşte necunoscutul! "

(A. W. Tozer)

Ţie ţi se potriveşte o astfel de descriere? Eşti un adevărat credincios?

Descrierea unui credincios

2011-02-05T06:00:00.004+02:00

Cred in Tine

2011-01-30T06:00:00.000+02:00

Cand sunt jos, la pamant si cand sunt strivit de toti din jurul meu, CRED IN TINE ca ma vei ajuta sa ma ridic din nou.

Cand inima mea e sufocata de durere si cand ochii mei sunt inecati in lacrimi, CRED IN TINE ca imi vei indulci si alina suferinta.

Cand nu gasesc nici o solutie si totul este de neinteles, CRED IN TINE ca imi vei netezi drumul si il vei face mai usor.

Cand totul se prabuseste si visele imi sunt naruite, CRED IN TINE ca ma vei ajuta sa o iau de la capat...

pentru ca stiu ca atata timp cat Te am pe Tine, restul nu conteaza.

CRED IN TINE Salvatorul meu, viata mea...

CRED IN TINE pana la capat!

Incurajare pentru fiecare zi - Isaia 41:10

2011-01-25T06:00:00.000+02:00

Luni - Nu te teme
Marti - Eu sunt cu tine
Miercuri - Nu te ingrijora
Joi - Eu sunt Dumnezeul tau
Vineri - Eu te intaresc
Sambata - Eu iti vin in ajutor
Duminica - Eu te spirijinesc cu dreapta mea biruitoare

AMIN!

In momentele fericite...

2011-01-20T06:00:00.000+02:00

In momentele fericite, iubeste-l pe Dumnezeu!

In momentele fericite, cauta-l pe Dumnezeu!

In momentele fericite, adora-l pe Dumnezeu!

In momentele fericite, increde-te in Dumnezeu!

In momentele fericite, multumeste-i lui Dumnezeu!

Esti fiu de Dumnezeu

2011-01-15T06:00:00.000+02:00

De poti zidi
and zidul tau se surpa,
De poti lupta
cand ti-e armura rupta,
De poti sa duci poveri
cand tie ti-este greu
Asculta-ma ce-ti spun;
esti fiu de Dumnezeu!

De poti ramane drept,
Cand toti in jur insala
De poti sa-ncurajezi
Cand altii te doboara,
De dragoste poti da
Cand ura ai capatat,
Asculta-ma ce-ti spun
Esti fiu de imparat!

De poti sa daruiesti
Cand tot ti-a fost luat,
Sa-mparti si firmitura
Cu cel ce n-a mancat,
De poti sa fi smerit
Cand tu esti inaltat,
Asculta-ma ce-ti spun;
Esti fiu(fica)de-mparat!

De poti sa te jertfesti
Cand nimanui nu-i pasa…
De poti ca sa slujesti
Cand inima te-apasa
De poti sa-ti pleci genunchii
Cand rugaciunea-i muta…
Asculta-ma ce-ti spun
HRISTOS CEL VIU te-asculta!

AMIN!

dintr-un comentariu

Isus

2011-01-10T06:00:00.001+02:00

Ce Nume plin de farmec, ce Nume plin de bogatii !
Dreptate, Adevar, Lumina, putere, pace, bucurii.
Potop de har, noian de mila, de’ndreptatire, de’ndurare;
Blandete, zel, desavarsire, credinta, cinste, ascultare.

ISUS ! El e intelepciunea, iubire, viata, fericire,
Prin El se varsa’n valuri sfinte, iertare, har si mantuire.
ISUS ! El e oglinda slavei, El e a Mantuirii Miel
Neschimbator: intiparirea finitei lui Emanuel.

ISUS ! Izvorul mangaierii, El e speranta, libertate,
Smerenie, recunostinta, evlavie, sinceritate.
Vointa, ravna, hotarare, infaptuire, cunostinta,
Curaj, rabdare, bunatate, rascumparare, biruinta.

E inviere, nemurire; e nevazut, dar vede tot!
E capetenia ostirii, e insusi Domnul Savaot.
Mijlocitor si Miel de jertfa, e Domn al pacii’ndurator,
Parinte, frate, sora, mama. Atot stapan si slujitor.

EL , urzitorul mantuirii, izbavitor din ceasul greu.
Lumina lumii, painea vietii, Profet, Hristosul, Dumnezeu!
Mostenitor si mostenire, statornic, stanca, temelie,
Odrasla, piatra unghiulara, Alesul, Sfantul, mana vie.

Luceafarul, Carmuitorul, Mesia, Marele prooroc !
Apostol, preot, calauza, in stalp de nor si stalp de foc.
El e’nceputul si sfarsitul, a fost si este si v-a fi !
Isus e clipa care trece, si EL e nesfarsita zi.

Comori si’averi din asta lume, din univers din ceruri sus
Au curs, curg azi si’n veci vor curge din Fiul Omului ISUS!
Si-acuma, te chemam ISUSE prin rugaciune si cantari:
Sa dai acestor multe inimi, comori de binecuvantari. Amin!

Multumim Tatalui Ceresc, pentru Domnul ISUS.

preluata...de nu mai stiu unde...

Jurnalul unei Biblii

2011-01-01T00:00:00.000+02:00

IANUARIE: Se anunta un an foarte aglomerat. Cei mai multi din familie au hotarat sa ma citeasca zilnic, tot timpul anului. M-au tinut ocupata timp de 2 saptamani. M-au si uitat deja...
FEBRUARIE: Ieri am fost stearsa de praf. Proprietarul meu m-a folosit cateva minute saptamana trecuta. A avut schimb de cuvinte cu cineva si a cautat niste versete sa il contrazica.
MARTIE: Prima zi a lunii am fost foarte ocupata. Proprietarul a fost ales in comitetul bisericii, chiar m-a dus cu el la biserica, pentru prima data anul acesta...
APRILIE: Bunicul a venit in vizita la noi. M-a citit timp de vreo ora. Se pare ca se gandeste mai mult la mine acum decat o facea cand era mai tanar.
MAI: Am cateva pete verzui pe pagini. Au pus la presat cateva flori de primavara de paginile mele.
IUNIE: Arat ca o carte de insemnari. Mi-au burdusit paginile cu taieturi de prin ziare, tipare de croitorie, cupoane...invitatii ... Una din fete se marita....
IULIE: Azi m-au pus in geamantan. Cred ca suntem in vacanta. As fi stat mai bucuroasa acasa decat sa stau aici inghesuita printre lucruri tot timpul lunii.
AUGUST: Ma aflu tot in geamantan.
SEPTEMBRIE: Sunt din nou la locul meu, pe raft... Am o serie de tovarasi: o carte de povesti si cateva brosuri cu desene. Doamne, cat as vrea sa fiu citita...
OCTOMBRIE: M-au folosit putin astazi: Unul din ei este bolnav. Chiar acum m-au lustruit si stau pe masa, la mijloc. Cred ca vine pastorul...
NOIEMBRIE: Sunt din nou la locul meu vechi. Unul din copii m-a luat si a intrebat: "Asta-i o carte de mazgalit? Pot desena pe ea?"
DECEMBRIE: Se pregatesc cu totii de Craciun, asa ca, in curand n-o sa ma mai vad dintre cutiile de cadouri si hartiile de impachetat...

Poate si noi avem o asemenea atitudine fata de Biblia noastra, care este Cuvantul lui Dumnezeu. Sa ne corectam si sa fim cu bagare de seama cum trebuie sa fim cu ea pe viitor! Amin!

Cele 10 porunci ale Crăciunului

2010-12-25T15:33:00.000+02:00

1. Să dai inima ta lui Hristos. Lasă-L să fie în partea de sus a listei tale de Crăciun.

2. Pregătește-ți sufletul pentru Sărbătoare Nașterii Domnului. Nu cheltui atât de mult pe cadouri încât să-ți uiți sufletul.

3. Să nu-i permiți lui Moș Craciun să-l înlocuiască pe Cristos, jefuind astfel acestei zile încărcătura ei spirituală.

4. Să nu împovarărezi fata de la magazin, poştaşul şi comerciantul cu plângeri şi cereri.

5. Să faci cadouri altora ca și cum ți le-ai face ție. Acest lucru va spori însutit valoarea gestului, iar cel ce-l primeste, îl va pretui ca pe o comoara.

6. Să nu evaluezi cadourile primite în funcție de costul lor. Chiar şi cel mai puțin scump poate semnifica dragoste, şi acela poate fi mai preţios decât argintul şi aurul.

7. Să nu îi neglijezi pe cei nevoiaşi. Împarte binecuvântările tale cu cei care sunt înfometați sau înfrigurați, dacă spui că ești generos.

8. Să nu neglijezi biserica. Serviciile sale religioase sublinia adevărata semnificație a sărbătorii.

9. Să te faci asemenea unui copilaș. Numai atunci când te asemeni unui micuț în spiritul tău vei putea intra în Împărăția cerurilor.

10. Să nu uiți nici o clipă să împărtăşești bucuria, pacea şi credinţa cu cei din jur.

Isus este mai bun decat Mos Craciun

2010-12-15T06:00:00.001+02:00

Mos Craciun locuieste la Polul Nord
ISUS este peste tot.

Mos Craciun calatoreste cu o sanie
ISUS merge pe vant si umbla pe ape.

Mos Craciun nu vine decat odata pe an
ISUS este un ajutor care nu lipseste niciodata.

Mos Craciun iti umple ciorapii cu bunatati
ISUS implineste toate nevoile tale.

Mos Craciun vine pe horn, neinvitat
ISUS sta la usa ta si bate… si apoi intra in inima ta.

Trebuie sa stai foarte atent ca sa il vezi pe mosul
ISUS iti este aproape atunci cand ii pomenesti numele.

Mos Craciun te lasa sa i te asezi pe genunchi
ISUS te lasa sa te odihnesti in bratele Sale.

Mosul nu iti stie numele, si tot ce poate spune este “Buna, baiete sau fetito, cum te cheama?
ISUS ne-a cunoscut numele inainte ca noi sa il stim. Si nu doar ca ne cunoaste numele, ci ne cunoaste si adresa. El ne stie trecutul si viitorul nostru, si stie chiar si cate fire de par avem pe cap.

Mos Craciun are o burta mare.
ISUS are o inima plina de dragoste.

Tot ceea ce mosul poate oferi este “HO HO HO …”
ISUS ofera sanatate, ajutor si nadejde.

Mosul spune “sa nu cumva sa plangi”
ISUS spune “Aruncati toate grijile voastre asupra Mea, pentru ca Eu am grija de voi”

Micile ajutoare ale mosului fac jucarii
ISUS face o viata noua, ingrijeste inimi ranite, repara caminele dezbinate si pregateste locuri in cer.

Mos Craciun te poate face sa razi
ISUS iti da bucurie care e taria ta.

In timp ce mosul iti pune darurile sub brad
ISUS a devenit darul nostru si a murit pe lemn.

Rugaciunea lui Sir Francis Drake, 1577

2010-11-13T20:16:00.000+02:00

Tulbură-ne, Doamne,
cînd suntem prea mulţumiti cu noi înşine,
cînd ni se împlinesc visurile,
fiindcă am visat prea mărunt;
cînd am ajuns la destinaţie
fiindcă am vîslit prea aproape de ţărm.

Tulbură-ne Doamne,
cînd, sătui de lucrurile pe care le avem,
ne-am pierdut foamea de pîinea vieţii;
cînd, îndragostiţi de viaţă,
am încetat să mai visăm la veşnicie;
cînd, în strădania de a zidi un pămînt nou,
am uitat Cerul.

Tulbură-ne Doamne,
ca să îndrăznim mai straşnic,
să ne-avîntăm în mările involburate,
în larg, unde furtunile ne vor învăţa despre stăpînirea Ta
şi unde, fără ţărmuri la orizont, vom vedea stelele.
Iţi cerem să împingi zarea nădejdiilor noastre şi mai departe
iar viitorul să-l aduci şi mai aproape de noi,
Cu putere, îndrăzneală, speranţă si dragoste.

Iţi cerem acestea în numele Căpitanului nostru, Iisus Hristos!

Psalmul 23 pe intelesul tuturor

2010-05-23T23:02:00.001+03:00

Domnul este Pastorul meu…Aceasta inseamna RELATIE!
Nu voi duce lipsa de nimic…Aceasta inseamna RESURSE!
EL ma paste in pasuni verzi…Aceasta inseamna PURTARE DE GRIJA!
Si ma duce la ape de odihna…Aceasta inseamna ODIHNA SI INVIORARE!
Imi invioreaza sufletul…Aceasta inseamna VINDECARE!
Si ma povatuieste pe carari drepte…Aceasta inseamna CALAUZIRE!
Din pricina Numelui Sau…Aceasta inseamna SCOP!
Chiar daca ar fi sa umblu prin valea umbrei mortii…Aceasta inseamna CONFRUNTARE SI INCERCARE!
Nu ma tem de nici un rau…Aceasta inseamna PROTECTIE!
Caci Tu esti cu mine…Aceasta inseamna CREDINCIOSIE!
Toiagul si nuiaua Ta ma mangaie…Aceasta inseamna INDREPTARE SI OCROTIRE!
Tu imi intinzi masa in fata potrivnicilor mei…Aceasta inseamna SPERANTA!
Imi ungi capul cu untelemn…Aceasta inseamna CONSACRARE!
Si paharul meu este plin de da peste el…Aceasta inseamna BELSUG!
Da, fericirea si indurarea ma vor insoti in toate zilele vietii mele…Aceasta inseamna BINECUVANTARE!
Si voi locui in Casa Domnului…Aceasta inseamna SIGURANTA!
Pana la sfarsitul zilelor mele…Aceasta inseamna ETERNITATE!
Amin…Aceasta inseamna IMPLINIRE!

Cel mai mare dar - Ioan 3:16

2010-05-23T22:57:00.002+03:00

- FIINDCA ATAT DE MULT - Superlativ de intensitate
- A IUBIT DUMNEZEU - Iubirea la superlativ
- LUMEA - Decadenta la superlativ
- CA A DAT - Cea mai mare oferta
- PE SINGURUL LUI FIU - Cel mai mare dar
- PENTRU CA ORICINE - Cea mai mare oportunitate
- CREDE - Cea mai mare simplitate
- IN EL - cea mai mare atractie
- SA NU PIARA - Cea mai mare promisiune
- CI - Cea mai mare diferenta
- SA AIBA - Cea mai mare certitudine
- VIATA VESNICA - Cea mai mare posesiune

Cele 10 porunci ale predicării

2010-05-23T22:54:00.000+03:00

1. Să nu pui cuvinte în gura lui Dumnezeu.
2. Să pregăteşti şi să predici fiecare mesaj de parcă ar fi ultimul.
3. Să nu prezinţi Cuvântul lui Dumnezeu întro manieră plictisitoare şi neconvingătoare.
4. Să îndrepţi întotdeauna atenţia înspre Christos în mesajul tău.
5. Să edifici ascultătorii în credinţă şi ascultare.
6. Să nu fii un tip de persoană şi un alt tip de predicator.
7. Să nu deschizi un comentariu până când nu ai citit pasajul de 100 de ori.
8. Cinsteşte-ţi contextul mai presus de orice, în aşa fel încât să fie bine de tine în mesajul tău.
9. Să faci din scopul textului, scopul mesajului.
10. Să predici şi să înveţi doctrinar mai presus de orice.

J.Tyler Scarlat, pastor- Forest Baptist Church, Virginia

1 Corinteni 13, în cuvintele unui tânăr

2010-03-26T10:50:00.000+02:00

Adaptare după Karl Haffner

În cuvintele unui tânăr din zilele noastre, gândurile luil Pavel despre iubire poate că ar suna cam asa:

Dacă as vorbi mai convingător decât cel mai bun politician si as cânta mai bine decât cel mai bun cântăret, dar nu as avea dragoste, cuvintele mele ar fi ca niste unghii care râcâie un parbriz înghetat.

Dacă as putea să programez calculatorul principal de la NASA si as putea să memorez Psalmii sau dacă as putea să prevestesc viitorul, dar n-as avea dragoste, n-as valora mai mult decât o mână de nămol.

Dacă mi-as da toate hainele de firmă unei organizatii pentru handica-pati si as lăsa-o pe surioara mea să-mi scotocească prin cameră, dacă as muri pe rug, ca martir, sau dacă as dona câte patru litri de sânge în fiecare oră, dar nu as avea dragoste, darurile mele ar fi inutile.

Dragostea este îndelung răbdătoare – chiar dacă asta înseamnă să renunt la o înghetată extra, ca să-l ajut pe un cersetor.

Dragostea este plină de bunătate – ea nu se coboară la nivelul unor defăimări etnice.

Dragostea nu îl invidiază pe căpitanul echipei de fotbal, nici pe câstigătorul olimpiadei nationale pentru o bursa primită ca recompensă.

Dragostea nu se umflă de mândrie că are numai note maxime sau pentru că a obtinut o bursă de studii în străinătate. Dragostea nu tânjeste după ultimul tip de masină sau de telefon mobil.

Dragostea zâmbeste atunci când un sofer îi intră în fată la intersectie. Ea depune o declaratie de venituri cinstită. Nu se plânge de nedreptătile care i se fac. Crede că Dumnezeu ne dă întotdeauna ce e mai bun. Dragostea nu renuntă cu niciun chip la sperantă când familia se destramă.

Dragostea nu se schimbă ca lungimea fustei, ca tunsoarea sau coafura. Dragostea este mai tare decât bateriile Energizer. Ea dăinuie si nu va pieri niciodată. În cele din urmă, vor rămâne doar trei lucruri: credinta, nădejdea si dragostea. Dar cea mai mare dintre ele este dragostea.

Dumnezeu te iubeste cu o dragoste infinită si îti cere să-i iubesti pe altii asa cum te iubeste El. Tu cum îi iubesti pe altii?

O binecuvântare franciscană

2010-03-05T09:02:00.000+02:00

Dumnezeu să te binecuvânteze cu neodihnă-n suflet
In faţa răspunsurilor uşoare, a jumătăţilor de adevăr şi a relaţiilor superficiale.
Ca astfel să poti trăi profund în inima ta.

Dumnezeu să te binecuvânteze cu mânie
In fata nedreptăţii, a asupririi şi exploatării oamenilor.
Ca astfel să poţi lucra pentru dreptate, libertate şi pace.

Dumnezeu să te binecuvânteze cu lacrimi
Pe care să le verşi pentru cei ce suferă dureri, respingere, foame şi război.
Ca astfel să poţi întinde mâna şi să-i mângâi, preschimbându-le durerea în bucurie.

Dumnezeu să le binecuvânteze cu destulă nebunie
Ca să crezi că poţi schimba şi tu ceva în astă lume,
Şi-astfel să poţi face ce unii zic că e cu neputinţă.
Ca să aduci dreptatea şi bunătatea tuturor copiilor şi sărmanilor noştri.

Amin.

1 Corinteni 13 pe limba căsniciei

2010-03-05T08:51:00.001+02:00

Preluat de pe http://predici-reformate.com/

(1) Chiar dacă m-aş ruga în public, astfel încât să-i fac pe toţi să se simtă umiliţi în faţa evlaviei mele, şi chiar dacă aş vorbi în faţa altora cu cuvinte pompoase, încât să-i duc de nas pe toţi cu elocinţa mea, şi chiar de aş avea o voce încât să storc în biserică lacrimi din ochii bătrânilor şi aplauze din partea tinerilor, dacă nu-mi iubesc soţia, sunt egal cu zero.

(2) Şi chiar dacă aş predica în biserică sau aş da învăţătură la întâlnirile tinerilor şi aş fi tobă de Biblie şi teologie, şi chiar dacă aş fi nelipsit de la toate repetiţiile de cor şi fanfară şi din toate misiunile, ba chiar şi la înmormântări, dacă nu-mi iubesc soţia pe care mi-a dat-o Dumnezeu, sunt egal cu zero.

(3) Şi chiar dacă m-aş scula cu noaptea în cap şi aş pleca la lucru şi aş avea chiar două sau trei slujbe, ca să aduc bani în casă, şi chiar dacă m-aş duce să lucrez în Spania sau Italia, şi chiar dacă mi-aş face casă mare şi mi-aş putea schimba maşina tot la doi-trei ani, şi am avea toate lucrurile necesare în casă, şi am mânca măcar săptămânal la restaurant, dacă nu-mi iubesc soţia, e totul egal cu zero!

(4) Dragostea rabdă multe critici şi refuzuri, multe oboseli ale partenerului, încăpăţânări şi schimbări de planuri.
Dragostea iartă de fiecare dată, ştie să şteargă lacrimi şi să îmbrăţişeze, să îmbărbăteze şi să restaureze. Dragostea ştie să jertfească din timpul şi activităţile ei plăcute, chiar şi atunci când ceea ce face nu trezeşte în ea entuziasmul pe care l-ar fi trezit activitatea ce şi-a propus-o.
Dragostea nu e invidioasă când partenera lui e considerată o soţie mai bună decât e el un soţ bun.
Dragostea nu îl consideră pe celălalt mai prejos ca valoare, daruri, aptitudini, sau ca fiind cel bun să asculte, nu să vorbească.

(5) Dragostea se spală pe dinţi, chiar şi pe picioare; nu-şi bate joc de tine şi nu te critică, nici nu te ia peste picior de faţă cu alţii.
Dragostea nu-l consideră pe celălalt un sclav care să slujească şi să-i împlinească toate poftele şi dorinţele.
Dragostei nu-i sare ţandăra de fiecare dată când celălalt nu îi face pe plac şi nu consideră că e buricul pământului, sau cel puţin al căsniciei.
Dragostea nu e răzbunătoare şi nici nu-i dă celuilalt de înţeles zilnic că „aşa cum faci tu, aşa o să-ţi fac şi eu”.

(6) Dragostea nu se bucură de necazul celuilalt, nici măcar atunci când acesta a dat cu capul în mod meritat; dragostea nu aşteaptă cu nerăbdare să păţească ceva partenerul, ca să-i poată arunca: „ţi-am spus eu că aşa va fi”.
Dragostea apreciază adevărul oriunde îl găseşte, chiar pe buzele partenerului care-i spune că a greşit.

(7) Dragostea nu trâmbiţează în public, nici celui mai bun prieten, greşelile partenerului.
Dragostea îl crede pe celălalt pe cuvânt şi nu ia atitudinea de agent FBI, de a-i urmări fiecare pas, doar se vor adeveri bănuielile lui.
Dragostea va nădăjdui în fiecare zi că celălalt va deveni mai blând, mai smerit, mai evlavios, mai iertător, mai înţelept, mai iubitor, şi nu îi va zice: „Tu niciodată nu o să…”
Dragostea suferă chiar şi nedreptăţile pe care i le face celălalt şi nu se transformă în ură, ci aşteaptă smerirea, împăcarea şi îndreptarea lucrurilor, înaintea lui Dumnezeu.

(8) Dragostea de felul acesta nu poate fi ucisă de nimeni şi nimic.
Căci aprecierile celor din biserică se pot duce; averea se poate pierde, iar realizările uita. Dar în căsnicie, ceea ce va însemna, va fi dragostea.

(9) Suntem chemaţi să ne implicăm în lucruri în parte şi să strângem bunuri în parte, dar să iubim pe de-a-ntregul.

(13) Acum, dar, rămân acestea trei: credinţa că Dumnezeu ne va călăuzi în căsnicia noastră, speranţa că vom avea o viaţă fericită împreună, şi dragostea de azi, tare ca moartea şi ca locuinţa morţilor.

Şi, ziceţi şi voi dacă nu, asta contează cel mai mult!

Cocosatul

2010-01-28T22:19:00.001+02:00

preluare de pe romania-actualitati.ro

Uneori e îndeajuns să spui oamenilor un cuvânt bun şi asta face poate mai mult decât banii sau orice alt lucru. Mai ales dacă omul căruia îi vorbeşti este unul defavorizat de viaţă.

Uneori folosim cuvinte mari care nu au efectul mult aşteptat. În general vorbim din cărţi şi mai puţin ca de la suflet la suflet. Cuvintele simple, spuse cu însufleţire pot mângâia viaţa unui om.

Unui mare predicator îi plăcea să arate că lucrarea Domnului este desăvârşită. Un cocoşat care îl ascultase l-a aşteptat la ieşirea din biserică şi i-a spus: „Zici că Dumnezeu face bine tot ceea ce face, dar uite cum m-a făcut pe mine!” Predicatorul l-a privit o clipă şi nu s-a pierdut. A realizat pe loc pericolul unui răspuns doctrinar. L-a prins prieteneşte de umeri şi i-a răspuns cu blândeţe, zâmbind discret: „De ce plângi prietene? Pentru un cocoşat, să ştii că arăţi foarte bine!”.

Sărmanul om, obişnuit cu dispreţul sau cu mila plângăcioasă a celor din jur, nu se aştepta la un astfel de răspuns. A izbucnit în râs şi a înţeles că viaţa are sens pentru fiecare.

1 Corinteni 13 pentru ziua de azi

2010-01-04T18:51:00.001+02:00

Desi pot vorbi 5 limbi straine si pot aborda cu succes nenumarate subiecte de discutie, daca nu am destula dragoste cat sa nu-i barfesc si sa nu-i injosesc pe altii, nu numai ca vorbesc in gol, dar mai fac si rau pe deasupra.

Desi citesc Biblia din scoarta in scoarta si stiu versete pe de rost cu duiumul; desi ma rog in fiecare zi, am o credinta mare si multe daruri spirituale, daca nu am destula dragoste cat sa-mi sacrific din cand in cand propriile mele dorinte de dragul celorlalti, atunci nu se alege nimic de spiritualitatea mea.

Si, desi muncesc pe rupte la doua slujbe pentru a-mi intretine familia si, mai mult decat atat, fac si donatii pentru activitati caritabile si particip voluntar la toate proiectele comunitare, daca nu le arat dragoste si bunatate celor de acasa si de la serviciu, toata stradania mea si spiritul meu de sacrificiu se duc pe apa sambetei.

Dragostea a avut o zi lunga si grea la serviciu si totusi, nu devine argatoasa si nu-i sare tandara din te miri ce.
Dragostea se bucura atunci cand celuilalt ii merge ca pe roate.
Dragostea nu cere neaparat sa aiba ultimul racnet in materie de masini, vile sau chitibusuri.
Dragostea nu insista sa faca pe sefu sau sa aiba ultimul cuvant, indiferent de situatie.
Dragostea nu este obraznica sau neinduratoare, nu este egoista, nu se plange, nu arunca vina pe celalalt si nu insista, fara pic de bun simt, numai ca sa obtina ce vrea.
Dragostea se gandeste atat de mult la altii, ca nu mai are timp pentru ea.
Dragostea nu intra in panica cand toate lucrurile merg pe dos.
Dragostea vede imediat ce e bun la oameni si la restul, inchide ochii.
Dragostea detesta barfa si doreste sa vorbeasca numai despre ce au oamenii bun in ei si despre ce fac ei bine.
Dragostea stie ca tot ce asculti, privesti sau citesti se vede in cine esti si ce faci, influentandu-i pe ceilalti fie in rau fie in bine si de aceea e foarte atenta la ce face cu timpul pe care il are la dispozitie.
Dragostea se adapteaza la situatie, apuca taurul de coarne si nu se lasa pana nu vine de hac oricarei probleme.
Dragostea nu pune raul inaintea ochilor, ci se asteapta la lucruri frumoase din partea celorlalti.
Dragostea vrea ca ceilalti sa-si fructifice talentul si ii sustine cum stie ea mai bine.
Dragostea nu-si iese niciodata din fire, nici macar atunci cand ceilalti ba trag mata de coada, ba se fac ca nu stiu ce-i de facut.
Dragostea nu se uita la ceas cand sta de vorba cu cineva.
Dragostea nu da gres niciodata. Cu totii mai facem traznai, dam cu bata in balta si o luam razna cateodata. Vorbele noastre se potrivesc uneori ca nuca-n perete si ce facem, mai mult strica decat ajuta, iar socoteala noastra de acasa nu se potriveste cu cea din targ.

Suntem slabi din fire, ne pierdem usor cu duhul si ni se mai si urca mandria la cap, crezand ca le stim pe toate, cand, de fapt, nu prea avem noi habar ce se intampla pe lumea asta, ca sa nu mai pomenesc de lumea care v-a sa vina.

Dar cand spiritul lui Dumnezeu vine peste noi, asta schimba totul.

Suntem ca niste copilasi cand vine vorba sa aratam ce inseamna dragostea adevarata, dar Dumnezeu ne poate ajuta sa crestem.

Fara El nu prea pricepem noi ce este dragostea si ce conteaza cel mai mult in viata. dar atunci cand vom locui in Imparatia Sa - Imparatia Raiului despre care Isus a spus ca se afla deja in noi - vom putea vedea lucrurile asa cum le vede El si vom intelege rostul lucrurilor, vom stii ce sa dam la o parte si ce nu si vom trai cu adevarat in iubire.

Sunt multe lucruri bune si frumoase pe lume, dar nici unul nu este la fel de bun si de important ca si dragostea!

Rezolutie de Anul Nou

2010-01-01T00:00:00.000+02:00

Anul Nou nu este o sarbatoare crestina (“Voi paziti zile, luni, vremi si ani. Ma tem sa nu ma fi ostenit degeaba pentru voi” – Gal 4:11).

El poate fi insa sarbatoarea unor crestini care se aduna in jurul lui Christos, Singura noastra sarbatoare.

De 1 ianuarie incepem un drum cu o traiectorie necunoscuta, careia am dori totusi sa-i stabilim niste jaloane foarte necesare. Aici apar deobicei “Rezolutiile”.

Oricare ar fi hotararea ta pentru noul an, nu uita:

Hotararile noastre fara Hotararea Lui sunt hoti care ne jefuiesc energiile.

Hotararile noastre dupa Hotararea Lui sunt alinieri necesare ale vietii fiecaruia dintre noi.

Filmul religios – se justifica sau nu?

2009-04-02T20:24:00.000+03:00

Pe site-ul noutati-ortodoxe.ro a aparut un articol deosebit de interesant semnat de Pr. Florin Botezan, despre filmele în care apare interpretat rolul Domnului Isus.

"Ne aflăm în Postul Mare şi, ca în fiecare an, ne aşteptăm ca, în preajma Sfintelor Pasti, televiziunea să ne satisfacă „nevoile religioase” oferindu-ne cu generozitate filme artistice cu subiect biblic si, mai ales, filme care încearcă să reconstituie viaţa lui Iisus. Tot creştinul va putea astfel, tolănit în fotoliu şi cu un minim de efort intelectual, să admire şi să se înduioşeze de întâmplările prin care trece Iisus, suplinind lipsa frecventării bisericii şi a lecturilor biblice.

Apărute în spaţiul catolic sau protestant, aceste filme vin în întâmpinarea dorinţei de spectacol si a comodităţii intelectuale a omului modern punându-ne în faţă o "Evanghelie filmată". Problema care se ridica este dacă un film despre Iisus, chiar realizat în spaţiul ortodox, este compatibil cu spiritualitatea ortodoxă. Răspunsul este categoric nu. Nu numai că nu există compatibilitate, dar un astfel de film poate denatura grav trăirea ortodoxă autentică. Vom încerca în cele ce urmează să argumentăm această afirmaţie.

Filmul despre Iisus se bazează pe o falsitate: Iisus Hristos Dumnezeul Om este "jucat" de un om, adică de un actor, mai mult sau mai puţin pătimas, care nu îşi va putea depăşi condiţia de om păcătos. Oricât şi-ar da silinţa el nu poate exprima decât latura umană a lui Hristos dându-ne o imagine deformată asupra persoanei divino-umane a Mântuitorului. În cel mai bun caz în faţa ochilor avem priveliştea jalnică a unui om care se străduieşte sa pară Dumnezeu.

La fel stau lucrurile si în cazul Maicii Domnului. Ne întrebăm în ce masură poate o actriţă să o "interpreteze" pe cea despre care, la Pavecerniţa Mare, mărturisim că este "nepătată, neîntinată, nestricată, fără prihană, curată Fecioară care pe Dumnezeu Cuvântul cu oamenii prin preaslavita naşterea sa l-a unit". Distribuirea în acest rol a unei actriţe care în alt film joacă rolul de amantă frizează de-a dreptul blasfemia (vezi filmele Iisus din Nazaret si Romeo si Julieta de F. Zefireli în care aceeasi actriţă joacă rolul Maicii Domnului, respectiv al Julietei). Putem continua cu exemplul Sfinţilor si a altor personaje biblice.

Imaginea filmată, deşi dă iluzia veridicităţii, nu poate niciodată să redea un eveniment în toată complexitatea sa. Astfel, chiar dacă, prin absurd, Iisus ar fi fost filmat în timpul vieţii sale pe pământ, acel documentar ne-ar fi prezentat o imagine deformată a evenimentelor. Cu atât mai mult un film artistic ne aduce în faţa ochilor viziunea regizorului care "interpretează" Evanghelia deformându-o inevitabil. Dar Evanghelia este cuvântul revelat al lui Dumnezeu si, de aceea, fiecare amanunt este important. Imaginea deformată pe care ne-o propune regizorul în filmul său are însă un impact foarte puternic asupra privitorului afectând grav legatura lui cu Dumnezeu. Filmul se adresează văzului, simţul cel mai sensibil al omului, prin care el ia în primul rând contact cu lumea exterioară. Omul se va raporta la Scriptură prin intermediul filmului. Citind Biblia va avea în minte imaginile din film. La rugăciune va avea în faţa chipurile actorilor.

Filmul religios se înscrie în traditia tabloului religios. Lumea apuseană, renunţând la icoană, s-a limitat la înfaţişarea "lumii acesteia" şi a firii umane a lui Hristos dând frâu liber imaginaţiei artiştilor. Icoana în schimb ne prezintă Persoana divino-umană a Mântuitorului, sfinţii îndumnezeiţi, lumea îndumnezeită, respectând nişte reguli stricte. Ea este o fereastră spre Împărăţia lui Dumnezeu. În icoană crestinul are imaginea autentică a lui Hristos, a Maicii Domnului, a Evangheliei. În icoana Duhul Sfânt este cel ce interpretează Evanghelia şi tot El este Cel ce ne deschide ochii si mintea pentru a o înţelege. Icoana trebuie contemplată în rugăciune şi ea însăşi este o chemare la rugăciune. De aceea icoana este incomodă şi mai greu de primit decât un film.

Filmul transformă Evanghelia în spectacol, iar pe privitor într-un observator exterior. A-l vedea pe Dumnezeu din exterior si chiar a plânge din compasiune dar fără pocăinţa ca fiicele Ierusalimului (Luca 23, 28 ) nu duce decât la un sentimentalism amăgitor, steril. În Biserică, în cadrul slujbelor, şi, mai ales, la Sfânta Liturghie, evenimentele principale ale istoriei mântuirii sunt actualizate. Duhul Sfânt este Cel Care ne face părtaşi lor chemându-ne la pocainţă spre mântuire. Anul liturgic este o actualizare a istoriei mântuirii şi îşi atinge punctul culminant la Paşti, sărbătoarea Învierii Domnului. Postul Mare este o perioadă de intensă trăire duhovnicească în care slujbele ne ajută să intrăm în acea atmosferă specifică de "tristeţe strălucitoare". În Săptamâna Mare Îl urmăm pas cu pas pe Hristos, prin slujbe, în Patimile Sale iar la Paşti înviem împreună cu El.

Din toate cele spuse până acum înţelegem că în orice moment al anului şi, mai ales, în Postul Mare vizionarea unor filme despre Iisus afectează grav evlavia ortodoxă îndepartându-ne de adevărata trăire a credinţei. Creştinul ortodox are în icoană imaginea autentică a lui Hristos şi este chemat să fie partaş evenimentelor evanghelice la slujbele Bisericii transformându-se prin pocainţă.

Este mult mai greu decât să priveşti un film, dar este spre mântuire."

Vama - Dumnezeu nu apare la stiri

2009-04-02T20:23:00.000+03:00

Dumnezeu nu apare la Ştiri
Dumnezeu nu omoară Delfini
Dumnezeu nu topeşte Gheţari
Dumnezeu n-are Vis Nuclear

Dumnezeu nu votează-n Senat
Dumnezeu n-a luptat în Irak
Prea ocupaţi cu distrugerea lumii oamenii sunt
Pe Dumnezeu nu-l ia nimeni in seamă aici pe Pamant

Ref:Dumnezeu ne-a lăsat...
Ne-a lăsat să ne facem de cap

Pe Iisus l-au facut Superstar
Pe Dumnezeu l-au tiparit pe dolar
Religia e marketing de război
Oamenii-şi fac cruce dar privesc în gol

Ref:Dumnezeu ne-a lăsat...
Ne-a lăsat să ne facem de cap

Fără Credinţă corabia Umană rătăceşte prin spaţiu se apropie furtuna,
Se-ntunecă lumea
Totul se vinde se cumpără totul banii sunt calea adevarul şi viaţa Iisus nu mai vine....
Dumnezeu se mai uită o data spre lume nu e nimeni să vadă că-ntinde o mână nu e nimeni s-audă că şoapta iubirii El încă ne-o spune?

Dumnezeu ne-a lăsat...
Ne-a lăsat să ne facem de cap

P.S. Versurile acestea spun un mare adevăr. Nădăjduiesc să fie auzite de generaţia tânără de astăzi şi să se întoracă la Dumnezeu. Chiar dacă ni se pare că Dumnezeu ne-a lăsat să ne facem de cap, să nu uităm că va veni o zi când vom da socoteală. Dumnezeu nu obligă, ne-a dat libertatea să alegem, dacă noi am ales să ne facem de cap, este spre pierzarea noastră. mai este timp, mai este încă har. "ASTĂZI dacă auziţi glasul Lui nu vă împietriţi inima!"

"Dumnezeu se mai uită o data spre lume nu e nimeni să vadă că-ntinde o mână nu e nimeni s-audă că şoapta iubirii El încă ne-o spune?"

De ce a creat Dumnezeu zâmbetul şi lacrimile?!

2009-04-02T20:21:00.000+03:00

http://de-vorba-cu-mine.blogspot.com/

Odată, de mult timp, Domnul se plimba printr-o grădină atât de frumoasă, numită Eden...
În răcorea zilei se întâlnea cu bunul Lui prieten – omul...Nu se mai săturau stând şi bucurându-se unul de altul...De fiecare dată aveau ceva nou de dăruit unul celuilalt...Era un izvor nesecat de iubire care dăruia neîncetat...Totul în jur părea nemişcat...Frumuseţea sufletească a celor doi în sfânta lor părtăşie întrecea cu mult frumuseţile pieritoare care îi încojurau...Părea că şi acestea doreau să li se cuibărească în sufletele lor pline de iubire...

Când se lăsa noaptea cu stelele cernând luminiţe albastre, omul îşi odihnea tâmpla pe perna de vise...Adormea întotdeauna zâmbind cu gândul la frumuseţea zilei trecute...Zâmbea şi în somn, iar îngerii culegeau zâmbetele lui şi le duceau la Dumnezeu căruia îi era atât de dor de prietenia Lui cu omul. Din ochii divini se revărsau peste grădină stropi fini de dor ...În zori a luat raze din soare şi le-a trimis să-l trezească şi să-l înveselească pe bunul lui prieten...

Omul se trezeşte zâmbind...Adună în suflet toate frumuseţile dimineţii şi zâmbeşte la gândul că în curând se va întâlni din nou cu Prietenul lui...Simte că doar pentru asta trăieşte, şi e atât de fericit!...şi nu ştiu cum se face, dar în ochii lui se vedeau două izvoare strălucind în lumina trandafirie a răsăritului...Iată că Dumnezeu s-a apropiat de om...L-a sărutat pe lacrimile lui de dor...

La picioarele lor, peste câteva margarete ca nişte sori cu raze albe, cădeau îmbrăţişate lacrimile de fericire ale celor doi...Dumnezeu şi omul...

Prime Minister Kevin Rudd – Australia

2009-04-02T20:20:00.001+03:00

Citat:
Muslims who want to live under Islamic Sharia law were told on Wednesday to get out of Australia, as the government targeted radicals in a bid to head off potential terror attacks.
Musulmanilor care doresc sa traiasca dupa legile islamice li s-a pus in vedere sa paraseasca Australia, in contextul in care guvernul a tintit radicalismul intr-o incercare de a decapita potentiale tentative de atac terorist.

Citat:
"IMMIGRANTS, NOT AUSTRALIANS, MUST ADAPT. Take It Or Leave It. I am tired of this nation worrying about whether we are offending some individual or their culture. Since the terrorist attacks on Bali , we have experienced a surge in patriotism by the majority of Australians.
"IMIGRANTII SI NU AUSTRALIENII TREBUIE SA SE ADAPTEZE. Asta e, va convine sau nu. Sunt satul de ingrijorarea acestei natiuni in privinta ofensarii unor indivizi sau a culturii acestora. De la atacul terorist din Bali incoace suntem martorii unui val de patriotism venit din partea majoritatii australienilor.

Citat:
This culture has been developed over two centuries of struggles, trials and victories by millions of men and women who have sought freedom'
Aceasta cultura s-a creat in peste doua secole de zbateri, incercari si victorii a milioane de barbati si femei in cautarea libertatii.

Citat:
We speak mainly ENGLISH, not Spanish, Lebanese, Arabic, Chinese, Japanese, Russian, or any other language. Therefore, if you wish to become part of our society, learn the language!
Vorbim mai cu seama ENGLEZA, nu spaniola, libaneza, araba, chineza, japoneza, rusa sau orice alta limba. In consecinta, daca doriti sa fiti parte a acestei societati, invatati limba!

Citat:
Most Australians believe in God. This is not some Christian, right wing, political push, but a fact, because Christian men and women, on Christian principles, founded this nation, and this is clearly documented. It is certainly appropriate to display it on the walls of our schools. If God offends you, then I suggest you consider another part of the world as your new home, because God is part of our culture.
Majoritatea australienilor cred in Dumnezeu. Asta nu e vreo aripa crestina de dreapta sau o presiune politica, ci un fapt, intrucat barbati si femei de credinta crestina, pe principii crestine, au fondat aceasta natiune, ceea ce este clar documentat. E cu siguranta adecvat a se afisa asta pe peretii scolilor noastre. Daca Dumnezeu este o ofensa pentru voi, va sugerez sa considerati o alta parte a lumii ca fiind casa voastra, intrucat Dumnezeu este parte a culturii noastre.

Citat:
We will accept your beliefs, and will not question why. All we ask is that you accept ours, and live in harmony and peaceful enjoyment with us.
Vom accepta credintele voastre fara a va intreba de ce. Tot ce va cerem este sa o acceptati pe a noastra si sa traiti cu noi in armonie si bucurie pasnica.
Citat:
This is OUR COUNTRY, OUR LAND, and OUR LIFESTYLE, and we will allow you every opportunity to enjoy all this. But once you are done complaining, whining, and griping about Our Flag, Our Pledge, Our Christian beliefs, or Our Way of Life, I highly encourage you take advantage of one other great Australian freedom, 'THE RIGHT TO LEAVE'.
Aceasta este PATRIA NOASTRA, PAMANTUL NOSTRU si STILUL NOSTRU DE VIATA si va vom permite orice oportunitate pentru a va bucura de toate acestea. Dar imediat ce incetati a va mai plange, vaita si ingrozi de Steagul nostru, de Onoarea noastra, de crezul nostru Crestin, de Stilul nostru de Viata, va recomand cu caldura sa profitati de o alta mare liberatate australiana, LIBERATATEA DE A PLECA.

Citat:
If you aren't happy here then LEAVE. We didn't force you to come here. You asked to be here. So accept the country YOU accepted."
Daca nu sunteti fericiti aici, atunci PLECATI. Nu v-am obligat noi sa veniti aici. Voi ati solicitat sa fiti aici.. Asadar, acceptati tara pe care VOI ati dorit-o."

Prime Minister Kevin Rudd – Australia

Nota Traducatorului: Ma si gandesc cam cum ar reactiona statul Iranian, sa zicem, daca o minoritate de crestini aflata acolo ar incepe sa faca scandal ca e obligata sa suporte tipetele muezinilor la ora rugaciunii, insemnele religioase omniprezente pe strazi, in scolile lor samd, clamand dreptul de a nu fi ofensati de acestea?... Mda, cred ca statul ar lua rapid masuri sa scoata de peste tot aceste insemne, si le-ar da rapid dreptate minoritarilor crestini... :)))
Nota... altcuiva :-) Nu pot sa nu apreciez stilul direct si transant in care acest domn si-a facut cunoscut punctul de vedere, avand in vedere ca problema era "spinoasa" si ameninta sa se transforme intr-o porcarie mare... Asta este adevarul: "Daca va place, stati, daca nu: la revedere! Dar, daca stati, sunt niste reguli pe care trebuie sa le respectati, si nu vrem aberatiile voastre!"

Sa strige reinvierea in noi

2009-04-02T20:19:00.000+03:00

http://crestintotal.wordpress.com/2009/03/28/sa-strige-reinvierea-in-noi/#more-3940

“Doamne, sunt uscat!”
Prăbuşit în mijlocul deşertului, fără vise, pustiu de dragoste şi frânt de rănile trecutului, prea gol pentru a mai putea fi umplut, slăbit de vânturile urii… încerc să aflu de ce sunt aici.
… încercam să îmi târăsc sufletul prin nisipul singurătăţii, într-o direcţie pe care o credeam corectă.
Plâng undeva între existenţă şi neexistenţă!
Plâng pentru că nu găsesc alt motiv care să mă aducă în Faţa Ta, curat, înafară de propia Ta Persoană!
A fost o vreme în care mă-ndoiam că Tu exişti…
… ca răspuns, m-ai adus în deşert, în mijlocul existenţei Tale!
Zile în şir, strigam că nu îţi pasă…
… ca răspuns, mi-ai arătat o oază unde să pot supravieţui!
Dar săptămânile au trecut şi, sătul de mana miraculoasă, am cârtit împotriva Ta. Ti-am aruncat reproşuri fără logică, tânjind după scalvia Egiptului din care tocmai m-ai scăpat.
Ca răspuns, nu ai trimis balene să mă înghită, ci ai poruncit corbilor să-mi aducă pâine şi ai facut să plouă cu prepeliţe.
Cu toate acestea, m-am răzvrătit fiindcă nu vroiam să accept modul de viaţă la care mă chemai.
… Aveam ochii deschişi, dar nu vedeam cât de mult mă doreai ca prieten…
şi nu mă cutreierau fiori când te auzeam suspinând după fiecare cuvânt care-l rosteam şi care străpungea, ca o suliţă, coapsa Ta…
… dar , cu toate acestea, ai rămas aici!
… Intr-o zi, obosit să-ţi observ mereu umbra prin apropiere, m-am umplut de mânie şi fără să privesc în ochii Tăi, te-am rănit de moarte printr-un cuvânt:
” Răstigneşte-Te!”
In clipa următoare te-am văzut mai trist ca niciodată…
Aşteptam să mă distrugi, să mă ştergi de pe faţa pământului şi din inima Ta,
dar m-ai privit tăcut, atât de adânc, încât piatra ce-o purtam în loc de inimă s-a sfărmat în mii de bucăţi…
Uimit şi speriat de schimbarea ce se producea în mine tainic, te-am văzut cum te întorci…
… te-am privit plecând, fără să mai pot spune ceva…
Primul pas făcut în direcţia opusă în care Tu erai, a fost ca un ecou în golul în care odată bătea o inimă.
Conştiinţa începea să se trezească, iar anotimpul îngheţat în care zăceam, începea să simtă schimbări la o escală uriaşă.
Stiam că nu meritai să-ţi vorbesc atât de gol.
Niciodată nu ai căutat să mă dobori ( deşi aveai puterea ), chiar dacă eu am facut-o.
Acum, când începeau a curge în mine râuri de viaţă, întelegeam că până azi am fost o stană de piatră.
Cât timp umbra Ta mă urmărea, aveam vise…
… azi, prima zi în care mă lipsesc de propia-mi umbră, visez praf şi cenusă.
Tot ce era plăcut şi măreţ ai luat cu Tine…
… Existenţa Ta crea frumosul!
Acum înţelegeam… dar era prea tarziu!
Plâng pentru că ieri, mi-ai spus că dragostea este bunătate şi este răbdare, o îndelungă răbdare!… Ea nu se mânie, nu se gândeşte la rău, acoperă şi nădăjduieşte totul…
Ai spus că înseamnă jertfă… şi …
mi-ai mai spus că dragostea eşti Tu!
Ieri am lăsat cuvintele să le fure vântul.
Azi, privind la tot ce ai făcut, la tot ce eşti, la ce eram când erai Tu… CRED!
… dar … e prea târziu!
Mă opresc din autodistrugerea mea şi ascult tăcerea de suspine…
Imi întorc privirea în direcţia în care te-am văzut plecând ( când te-am alungat ) şi mă prăbuşesc printre mormane de trecuturi.
Undeva, în orizont, uneşte Cerul cu pământul, o Cruce!
Văd un Miel cărând o Golgota pe umeri…
Cu respiraţia tăiată şi lacrimi la fereastra ochilor, privesc în tăcere…
El, se opreste din mersul împovărat, se întoarce şi mă priveşte…
Pentru a doua oară mă pătrund ochii Lui până în temeliile fiinţei şi izbucnesc în cereri de iertare…
… dar e prea târziu…
Mă ridic şi alerg strigând:
” Opreşte!”
dar distanta dintre noi, cu cât alerg mai mult, cu atât se face mai mare…
Doamne… ( suspin cu o mână întinsă ) crucea nu e pentru Tine…
… crucea aceea e pedeapsa mea… Nu Tu, ci eu…
… dar se frânge vorba-n gât…
Aud lovituri de ciocan şi-un strigăt de durere străbate Universul:
” Eli, Eli, lama sabactani!”
… când mi-am pironit genunchii în faţa crucii…
era prea târziu…
” Eu te-am trimis aici…”
” Dragostea nu cunoaşte mândria! ” ( un răspuns de nicăieri )
” … Eu am străpuns Doamne, coapsa Ta… “
” Dragostea rabdă!” ( din nou Vocea fără chip )
” Eu te-am alungat …”
“Dragostea iartă!” ( acelaşi glas )
“… eu.. eu te-am răstignit …”
” Dragostea suferă. Eu sunt Dragoste!”
ştiam…
ştiam … era El!
Mi-a spus o dată că se va jertfi de dragul meu, dar abea acum puteam să cred.
Râuri roşii se adunau pe pământul negru în formă de inimă…
“Sunt aici, la picioarele lemnului… sunt altul Doamne!
Iartă-mă!
Am descojit minciuni, şi am vândut înaltul pe-un măr de nevegheri…
Ca rezultat, acum… sunt cu o inimă mai gol!”
———————————————————————–
Era un ceas de răsărit, iar eu plângeam lângă o piatră trasă, la o gură de mormânt pustiu.
Acum credeam tot ce cândva mi-a spus;
credeam că este Dragoste, Apă şi Viaţă!
S-a scuturat pământul adânc, din temelii, şi inima de sânge, prin vibraţii, a prins viaţă…
Apoi, a fost sădită-n mine!
Mulţumesc pentru vibraţii şi trăiri!
Mulţumesc că nu m-ai părăsit de tot, şi nu m-ai şters, deşi meritam…
Mulţumesc că ai ales să porţi crucea în locul meu…
Mulţumesc pentru că ai avut în planul Tău o Golgota pentru fiecare…
şi ai născut inimi din izvoare roşii…
Mulţumesc că ai înviat şi există mormântul, gol…
Mulţumesc că ai zguduit lumea şi Universul, ca să rupi lanţurile morţii, să zdrobesti pietrele, să umplii golul cu inimi din Tine!
Ai adus reînvierea la ferestre.. la ferestrele ochilor!
” Căci aşa cum este inima ta, asa este şi faţa ta, iar ochii sunt fereastra sufletului! “

by Ligia Trinca

Registrul bisericii tale

2009-02-25T10:53:00.000+02:00

http://orizontuladvent.wordpress.com/2009/02/19/registrul-bisericii-tale/

O ancheta facuta pe plan national in USA, privind membrii din registrele bisericilor, ofera urmatoarele cifre:

10% - nu pot fi gasiti nicaieri

20% - nu participa niciodata la un serviciu divin

25% - recunosc ca nu se roaga niciodata

35% - recunosc ca nu citesc niciodata Biblia

40% - nu contribuie financiar la programele bisericii

60% - nu dau nimic pentru proiectele misionare

65% - nu citesc niciodata lectiunea saptamanala

75% - refuza orice raspundere in biserica

85% - nu invita niciodata pe cineva la biserica

90% - nu iau parte niciodata la ora de rugaciune saptamanala

95% - nu castiga niciodata un suflet la Hristos,

dar

100% - asteapta sa mearga la cer!

Consideratii despre arta, artisi si crestinism

2009-02-25T10:52:00.000+02:00

“Neprihãnitilor, bucurati-vã în Domnul! Oamenilor fãrã prihanã le sade bine cântarea de laudã.Lãudati pe Domnul cu arfa, lãudati-L cu alãuta cu zece coarde.Cântati-I o cântare nouã! Faceti sã rãsune coardele si glasurile voastre!” (Psalmul 33:1-3)

Dumnezeu se bucura de arta. Dumnezeu se bucura de o inima dispusa sa inchine intreaga estetica a puritatii in fata Aceluia care insusi a contemplat si definit arta. De-alungul secolelor insa, omul a dat uitarii adevaratul scop al artei: acela de a-L proslavi pe Dumnezeu. Si artistul, in loc sa se dedice sublimului plenar care reveleaza autenticitatea, veridicitatea si sacralitatea Lui Dumnezeu, a cautat o alta cale de satisfacere si transpunere a experientei estetice…aceea a eului. Astfel, s-a creat un adevarat clivaj intre arta vie si cadru de expresie, cadru care s-a transformat intr-o piata de desfacere, de consum, imbratisand tiparele ieftine a exprimarii de sine a omului. Lupta dintre frumosul divin si snobism se regaseste intr-o multitudine de aspecte ale vietii cotidiene, fie ca este vorba de institutii, curente sau manifestari.

Dumnezeu insa, indeamna omul la reorientare. Refocalizand expresia frumosului dinspre om inapoi spre Dumnezeu trecem conditia umana de la egoism si mediocritate la sublim si absolut. Sfantul Augustin, referindu-se la conditia artistica a muzicii povatuia pe cel ce se afla in cautarea adevarului artistic la “a canta despre lucruri mai inalte”,sau “MAJORA CANAMUS”. Cata intelepciune intr-un gand aparent simplu si pueril. Daca arta contemporana ar imbraca aceasta haina a elegantei pure, intreaga filosofie despre viata si om s-ar resuscita intr-un cadru plin de valori demne de urmat ( “Încolo, fratii mei, tot ce este adevãrat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptã bunã, si orice laudã, aceea sã vã însufleteascã.” Filipeni 4:8)

Scrisoare de la cel mai bun prieten

2009-02-06T22:15:00.003+02:00

Scumpul meu prieten,

Iti trimit aceasta scrisoare printr-unul dintre ucenicii Mei. Voiam doar sa afli cat de mult te iubesc si Imi pasa de tine, si cat de mult mi-as dori sa devin o parte importanta a vietii tale.

Azi-dimineata, cand te-ai trezit, Eu eram deja acolo, langa tine, in lumina frumosului Meu rasarit de soare, care iti invadase camera. Speram sa Imi spui “Buna dimineata!”; nu ai facut-o. M-am gandit ca e - poate - putin cam devreme pentru tine, sa imi poti simti prezenta.

Din nou, am incercat sa iti atrag atentia atunci cand ai iesit pe usa: ti-am sarutat fata, printr-o adiere blanda si molatica. Am suflat asupra ta cu respiratia Mea parfumata cu arome de flori. Apoi, ti-am inganat un cantec de dragoste, prin glasul pasarilor din copaci. Tu, pur si simplu, ai trecut mai departe…

Mai tarziu, te-am privit in timp ce stateai de vorba cu vreo cativa prieteni. Oh, cat de mult Imi doream sa fi stat de vorba la fel, si cu mine! Am tot asteptat, dar tu nu ai facut altceva decat sa iti continui drumul…

Dupa-amiaza, am trimis la tine o ploaie invioratoare si ti-am stralucit din fiecare strop al ei. Ba, chiar am strigat catre tine, de vreo doua ori, prin glasul tunetului, incercand sa iti atrag atentia. Apoi, prin nori albiciosi si pufosi, ti-am zugravit un minunat curcubeu. Eram sigur ca ma vei putea vedea; dar tu nu ai devenit nici atunci constient de prezenta Mea.

Ca sa iti inchei ziua, ti-am trimis un apus de mai mare frumusetea. Apoi, ti-am licarit de mii de ori, prin stele, sperand ca vei vedea acest lucru si, la randu-ti, imi vei face si tu cu ochiul. Nu ai facut-o.

Seara, cand ai mers la culcare, am revarsat lumina Lunii pe fata ta, incercand sa iti dau de stire ca sunt acolo, langa tine. Speram sa stai un pic de vorba cu mine, inainte sa adormi. Nu Mi-ai adresat nici un cuvant. Desi indiferenta ta m-a indurerat profund, am continuat sa veghez asupra ta noaptea intreaga, sperand ca poate-poate imi vei adresa un “Buna dimineata!” la trezire.

In fiece zi, M-am aratat tie in multe si minunate moduri, in speranta ca Ma vei accepta ca Pastor al sufletului tau. Pentru ca Eu sunt singurul care iti poate implini toate nevoile. Dragostea Mea pentru tine este mai adanca decat cel mai adanc ocean si mai mare decat insusi cerul cel albastru. Am atat de multe sa iti daruiesc! Te rog, da-mi vesti despre tine, cat mai curand!

Pentru totdeauna, prietenul tau care te iubeste, Isus

Religios ori Mantuit?

2009-01-21T20:44:00.001+02:00

Ce te caracterizeaza?

Faptele Apostolilor 4:12.
"In nimeni altul nu este mantuire; caci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor in care trebuie sa fim mantuiti."

De-alungul anului, celebram multe sarbatori religioase. Gasim ca omul firesc doreste sa fie religios, si din cand in cand, face multe lucruri crezand ca se inchina lui Dumnezeu. Cuvantul lui Dumnezeu ne invata ca a fi religios nu e acelasi lucru cu a fi salvat. E foarte posibil sa fii religios si sa n-ajungi in ceruri!

Textul nostru ne-nvata ca nu este salvare sau mantuire in nici un alt nume decat Numele lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Nu exista nici un alt nume sub ceruri prin care putem fi mantuiti. Ori esti mantuit prin Isus Hristos, ori nu esti mantuit si esti pierdut!

Pur si simplu, nu trebuie sa fie nici confuzie, nici contradictie. Sub ceruri in multe nume putem gasi religie, dar mantuire putem gasi numai intr-unul singur: acela e Numele lui Isus Hristos.

Preotii, proorocii, supunerea la autopedepse, si nici chiar rugaciunile nu te pot mantui, ci numai Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Serviciile religioasa, faptele bune, darniciile, si chiar lacrimile, nu au putere de a produce viata vesnica. Cuvantul lui Dumnezeu ne spune in I Ioan 5:11, 12, ca "Dumnezeu ne-a dat viata vesnica, si aceasta viata este in Fiul Sau. Cine are pe Fiul, are viata; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are viata."

In general oamenii accepta a cunoaste despre viata de crestin, dar refuza sa accepte in inimile lor pe Hristos. Oamenii accepta sa lucreze pentru biserica, dar refuza sa se identifice cu pacatosul vinovat care are nevoie sa fie salvat. Oamenii accepta sa creada in principiile morale ale Cuvantului lui Dumnezeu bazate pe cele zece porunci dar refuza sa creada in lucrul Fiul lui Dumnezeu care prin moartea Sa le-a salvat sufletele. Deasemenea ii vine greu omului sa se odihneasca in aceasta credinta.

RELIGIA este inbunatatirea naturii omului.
MANTUIREA este primirea naturii noi prin acceptarea lui Isus Hristos ca Domn si Mantuitor personal.

Cuvantul lui Dumnezeu ne spune in Ioan 1:12 ca "tuturor celor ce L-au primit, adica celorce cred in Numele Lui, le-a dat dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu."

RELIGIA ne imbraca in haina propriei noastre neprihaniri (dreptati) dar proorocul Isaia ne spune ca neprihanirea noastra este ca o haina manjita inaintea lui Dumnezeu.
MANTUIREA ne imbraca in neprihanirea perfecta a lui Hristos care singura ne poate face acceptabili in fata lui Dumnezeu.

Cuvantul lui Dumnezeu ne spune in Tit 3:5 ca "El ne-a mantuit nu prin faptele facute de noi in neprihanire, ci pentru indurarea Lui, prin spalarea nasterii din nou si prin inoirea facuta de Duhul Sfint."

RELIGIA este lucrul omului pentru Dumnezeu.
MANTUIREA este lucrul lui Dumnezeu pentru om.

Isaia 53:6 ne spune ca: "Noi rataceam cu totii ca niste oi, fiecare isi vedea de drumul lui; dar Domnul a facut sa cada asupra Lui nelegiuirea noastra a tuturor."

RELIGIA spune: Aduc ceva in mana mea.
MANTUIREA spune: Nu pot sa aduc nimic.

Efeseni 2:8, 9 spune: "Caci prin har ati fost mantuiti prin credinta. Si aceasta nu vine dela voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca sa nu se laude nimeni. "

RELIGIA este a ma increde in lucrul facut de mine.
MANTUIREA este a ma increde in lucrul facut pentru mine de Hristos.

Evrei 10:10 spune ca "prin aceasta voie am fost sfintiti noi, si anume prin jertfirea trupului lui Isus Hristos, odata pentru totdeauna."

RELIGIA depinde de purtarea mea.
MANTUIREA depinde de credinta mea.

Faptele Apostolilor 16:31 spune: "Crede in Domnul Isus, si vei fi mantuit tu si casa ta."

RELIGIA spune sa ne purtam cat se poate de bine.
MANTUIREA spune ca trebuie sa acceptam darul perfect al lui Dumnezeu.

Romani 6:23 spune ca "darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica in Isus Hristos, Domnul nostru."

RELIGIA depinde de suficienta caracterului.
MANTUIREA depinde de Jertfa de pe Cruce.

I Corinteni 1:18 spune ca "propovaduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzarii; dar pentru noi, care suntem pe calea mantuirii, este puterea lui Dumnezeu."

RELGIA se straduieste sa aduca o jertfa.
MANTUIREA se increde in Jertfa Adusa.

Ioan 19:30 spune "Cand a luat Isus otetul, a zis: "S-a ispravit! Apoi Si-a plecat capul, si Si-a dat duhul."

RELIGIA se lupta sa te faca desavarsit.
MANTUIREA se reazama pe o rascumparare desavarsita.

I Petru 1:18, 19 spune "Stiti ca nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur ati fost rascumparati din felul desert de vietuire pe care-l mosteniserati dela parintii vostri, ci cu sangele scump al lui Hristos, Mielul fara cusur si fara prihana."

RELIGIA incearca sa ne aduca din intuneric la lumina.
MANTUIREA ne aduce din moarte la viata.

Ioan 5:24 spune ca "cine asculta cuvintele Mele, si crede in Celce M-a trimis, are viata vesnica, si nu vine la judecata, ci a trecut din moarte la viata.

RELIGIA spune ca trebuie sa fim gasiti in casa lui Dumnezeu.
MANTUIREA spune ca trebuie "sa fiu gasit in El, nu avand o neprihanire a mea, pe care mi-o da Legea, ci aceea care se capata prin credinta in Hristos, neprihanirea pe care o da Dumnezeu prin credinta.." Filipeni 3:9

E bine deci sa ne amintim textul "In nimeni altul nu este mantuire; caci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor in care trebuie sa fim mantuiti." Faptele Apostolilor 4:12

Intrebarea care se pune este urmatoarea: crezi ca esti un om religios sau unul mantuit?

Daca esti doar religios, atunci vei pierde Cerurile si vei petrece eternitatea departe de Dumnezeu si de Fiul Sau, intr-un loc de chin.

Daca tu esti mantuit, ai fagaduinta (promisiunea) vietii vesnice cu Dumnezeu si Fiul Sau.

Principii de gandire critica

2009-01-21T20:42:00.000+02:00

http://penticostalul.wordpress.com/

Gandirea “reprezinta nivelul cel mai inalt de prelucrare si integrare a informatiei despre lumea externa si despre propriul eu” (wikipedia). Un om nu poate gandi de la sine, nu poate face rationamente logice autentice “din burta”, el are nevoie de informatie si de efort pentru a prelucra si integra aceste informatii.

Iata cateva sugestii care ne pot ajuta sa gandim critic:
1. Observa cu atentie ceea ce se intampla in jurul tau. Observa fiecare detaliu. Noteaza-l. Retine-l. “Inmulteste anchetele privitoare la martori. Atentie la ce spui. Din rastalmacirea spuselor tale s-ar putea isca minciuni” (Simion Ben Chetah).
2. Analizeaza rationamentul ideilor pe care le auzi. Fiecare rationament, mai ales in probleme religioase, trebuie sa fie biblic si apoi logic. Analizeaza baza biblica si logica a respectivelor argumente. Observa punctele slabe. Noteaza punctele tari.
3. Evalueaza calm, rational, fara a te lasa dominat de prejudecati, de idei preconcepute. Nu te teme sa supui unui tir dur de intrebari argumentele pe care le analizezi. Adevarul nu fuge de analiza, el nu se ascunde, nu se teme de lupta dintre idei, ci, dimpotriva, adevarul este un luptator experimentat.
4. Strange cat mai multe informatii. Informeaza-te din surse cat mai sigure. Citeste, studiaza si mediteaza la Cuvantul lui Dumnezeu. Practica disciplinele spirituale in cadrul carora informatiile sunt mult mai usor de evaluat.
5. Fii gata sa accepti chiar si ideile care, initial, ti se pareau inacceptabile. Nu tot ce ni se pare noua ca e adevarat este adevarat, cum, la fel de bine, nu tot ce ni se pare noua ca este fals este intr-adevar fals.

Mainile mele, inima Lui

2009-01-21T20:38:00.002+02:00

In cartea sa “Fearfully and Wonderfully Made”, Dr Paul Brand ne povesteste…

In timpul razboiului, o catedrala din Anglia aproape ca a fost distrusa in intregime dupa un bombardament. Dupa razboi, studentii Germani au reconstruit catedrala care fusese rau distrusa.

Lucrul a progresat in cladire dar era acolo o statuie grandioasa a Domnului Isus tare distrusa; Statuia il reprezenta pe Domnul Isus si El statea cu bratele deschise si sub statuie erau urmatoarele cuvinte: “Veniti la Mine.”

Voluntarii germani au discutat intre ei mult cu scopul sa reconstituie statuia. Mici cirpeli ar fi aranjat marea parte a statuii dar miinile deschise ale Mintuitorului prezentau o problema serioasa. Sa refaci miinile ar fi fost o munca foarte lunga, delicata si chiar costisitoare. Lucratorii au decis sa lase statuia asa cum era.

Statuia este si astazi fara miini, dar lucratorii au lasat o inscriptie acolo care spune:”Christos nu are alte miini…decit ale noastre!!!”

Dorinta

2009-01-21T20:38:00.001+02:00

Cind esti pe un drum gresit, posibil ca nu vei intimpina prea multe dificultati, problemele incep abia atunci cind vrei sa schimbi directia fiindca intri pe contrasens.

Probabil ca se poate numi ciudat acel moment in care, inconjurat fiind de un peisaj frumos, aflat intr-un spatiu cald, primitor si plin de particulartitati, sa simti brusc propria-ti uritenie, mai evidenta pe acel fundal.

Si desi mute, obiectele care te inconjoara, sa-ti amplifice diformitatile. Daca ar fi vorba despre defecte fizice, situatia ar fi mult mai simpla, exista masti cosmetice pentru orice tip de ten. Insa operatii estetice de caracter nu se intimpla, iar slutenia interioara e greu de suportat si pentru purtator si pentru privitori.

E ca si cum te trezesti intr-o dimineata obisnuita, in patul tau de acasa, in timp ce soarele intra pe geam si toate obiectele din jur te mingiie cu prezenta lor, dar descoperi deodata ca din oglinda te priveste un strain, o creatura cu urme vagi de uman si cu trasaturile unui cocosat de la Notre Dame.

Doamne, recreaza-ma dupa asemanarea Ta sau macar dupa umbra Ta si da-mi forma si frumusetea unui fir de iarba,
sparge oglinzile in care mi se reflecta diformitatile si lasa-ma sa ma privesc doar in iertarea Ta,
curma tirisul meu inutil si penibil intru acea pretinsa dorinta de crestinism
si desfiinteaza cu finalitate de “interzis” jalnica mea incercare de mentinere in pozitie bipeda,
invata-ma mersul, mersul pe urmele Tale,
fiindca, Doamne, tot ce mi-a ramas e neputinta unui ratacit in desert care, cu gura uscata si cu ochii inecati de nisip,
nu mai stie sa murmure decit un cuvint legat de cea mai mare dorinta a vietii lui
asa cum nu si-a mai dorit niciodasta ceva :
” Apa!”
si cu ultimele farime de vointa as putea sa strig cu voce tare,
asa cum cred ca au facut leprosii care oricum nu mai aveau ce pierde, dar gindind probabil ca desi e nebuneste, ar mai exista o sansa la un milion,
as putea deci sa strig singurele cuvinte pe care omul nu va gresi niciodata spunindu-le : “ Isuse, Fiul lui David, ai mila de mine !”

Simona Dumbrava - Majesty.ro

Paradoxul vremurilor noastre

2009-01-21T20:36:00.001+02:00

Avem cladiri mai mari, dar suflete mai mici;
autostrazi mai largi, dar minti mai înguste.
Cheltuim mai mult, dar avem mai putin;
cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin.
Avem case mai mari, dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii, dar mai putin timp;
avem mai multe functii, dar mai putina minte,
mai multe cunostinte, dar mai putina judecata;
mai multi experti si totusi mai multe probleme,
mai multa medicina, dar mai putina sanatate.
Bem prea mult, fumam prea mult,
Cheltuim prea nesabuit,
Râdem prea putin,
Conducem prea repede,
Ne enervam prea tare,
Ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi,
Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si ne rugam prea rar.
Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des.
Am învatat cum sa ne câstigam existenta, dar nu cum sa ne facem o viata,
Am adaugat ani vietii si nu viata anilor.
Am ajuns pâna la luna si înapoi, dar avem probleme când trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior.
Am facut lucruri mai mari, dar nu si mai bune.
Am curatat aerul, dar am poluat solul.
Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre.
Scriem mai mult, dar învatam mai putin.
Planuim mai multe, dar realizam mai putine.
Am învatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam.
Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai multe informatii, sa produca mai multe copii ca niciodata, dar comunicam din ce în ce mai putin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei încete; oamenilor mari si caracterelor meschine; profiturilor rapide si relatiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar mai multe divorturi,
Case mai frumoase, dar camine destramate.
Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide, scutece de unica folosinta,
moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte, corpuri supraponderale si pastile care îti induc orice stare, de la bucurie, la liniste si la moarte.
Sunt niste vremuri în care sunt prea multe vitrine, dar nimic în interior.

Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite, pentru ca s-ar putea sa nu fie lânga tine o eternitate.

Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care acum te adora, pentru ca acel copil va creste curând si va pleca de lânga tine.

Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel de lânga tine pentru ca aceasta este singura comoara pe care o poti oferi cu inima si nu te costa nimic.

Aminteste-ti sa spui “TE IUBESC” partenerului si persoanelor pe care le îndragesti, dar mai ales sa o spui din inima.

O sarutare si o îmbratisare vor alina durerea atunci când sunt sincere.

Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mâna si sa pretuiesti acel moment pentru ca într-o zi acea
persoana nu va mai fi lânga tine.

Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le ai.

Zece principii muzicale crestine

2009-01-11T20:57:00.000+02:00

Benone Catana

1.Proslaveste pe Dumnezeu atat prin text cat si prin elementele strict muzicale: melodie, armonie, ritm, timbru.
2.Trebuie sa existe concordanta intre text si muzica. Nu putem pune text religios pe muzica lumeasca.
3.Nu trebuie sa existe deosebire intre muzica de acasa si muzica de la Biserica, in ce priveste spiritul, inspiratia si principiul proslavirii lui Dumnezeu.
4.Muzica ritmata nu poate fi acceptata ca proslavind pe Dumnezeu deoarece este un element specific senzual, trupesc. Folosirea ritmurilor cu care sunt echipate orgile electronice trebuie sa fie descurajata. In muzica nu ritmul trebuie sa conduca, ci melodia.
5.Locul principal in muzica crestina il detine textul. Mesajul evanghelic este cel care trebuie sa se transmita prin muzica. De aceea textul trebuie sa fie clar, exprimat in cuvinte alese cu grija, corect gramatical, si potrivit in ce priveste accentele fonetice.
6.Biblia incurajeaza mai mult cantarea decat ascultarea. In timp ce manifestarile de spectacol pot genera o proslavire a talentelor omenesti, cantarea cu toata adunarea este un moment de inaltare sufleteasca si de proslavire a lui Dumnezeu.
7.Muzica instrumentala nu trebuie exclusa, dar principala forma sa fie cea vocala, eventual acompaniata de instrumente, iar instrumentele trebuie sa fie cu grija alese pentru a se potrivi cu cadrul solemn al inchinarii.
8.Negativele reprezinta un element strain.Ele pot pot duce la o interpretare mecanica, artificiala, lipsita de participare emotionala, sufleteasca.
9.Cei care canta vor putea transmite mai bine mesajul Evangheliei daca ei insisi sunt oameni consacrati lui Dumnezeu si cu o viata sfanta si curata.
10.Ca sa fie o jertfa de lauda si multumire, cantarea trebuie sa fie inaltata nu pentru slava omului, ci numai pentru slava lui Dumnezeu.

Muzica are un loc si un rol special in universul lui Dumnezeu. Este un dar divin pentru familia omeneasca, prin care fiintele noastre pot experimenta recunostinta si lauda fata de Dumnezeu, aducand delectare interioara.

Placerea in cantare nu vine din loviturile ritmice care stimuleaza fizic, ci din experienta autentica a proslavirii lui Dumnezeu. (Ps.147,1 "Laudati pe Domnul caci este placut si se cuvine sa-L laudam!")

Cantarea este prezentata in Biblie ca o jertfa de multumire adusa Domnului pentru binecuvantarea creatiunii, a eliberarii, a protectiei si a mantuirii. (Ps. 69,30 � 31: "Atunci voi lauda Numele lui Dumnezeu prin cantari, si prin laude Il voi preamari; Lucrul acesta estre mai placut Domnului decat un vitel cu coarne si copite"!)

Dumnezeu cere ca noi sa avem mare grija cu privire la felul cum cantam in serviciul de inchinare. Lui nu-i place zgomotul, ci o cantare placuta, melodioasa si armonioasa (Ps.47,7 "Cantati Domnului o cantare inteleapta")

Muzica trebuie sa aiba in centru pe Dumnezeu nu slava omului. Conceptia de a lauda pe Dumnezeu pentru divertisment sau amuzament este straina de Biblie. Instrumentele de percutie care stimuleaza fizic prin lovituri puternice si cu un ritm ne-natural, nu sunt potrivite pentru inchinare, astazi, dupa cum nu erau folosite nici la Templul evreiesc si nici in Biserica crestina primara.

Un gol de forma si dimensiunea lui Dumnezeu

2009-01-11T20:55:00.000+02:00

http://anddij.wordpress.com/ - prelucrare - Andrei Jitareanu

Albert Einstein, pe cand era elev, a eplicat unui profesor ca de fapt, nu Dumnezeu a creat raul, ci raul este doar absenta lui Dumnezeu. In domeniul fizic, ideea poate merge mai departe: , nu exista intuneric, ci intunericul este doar lipsa luminii. Nu exista frig, ci frigul este doar absenta caldurii. Se poate aplica aceasta lege si pentru partea morala?

Exista durere? Exista, o simtim cu totii, insa poate ea fi definita ca lipsa placerii? Nu. In nici un caz. Inseamna ca durerea exista, si o simtim cu totii cu un motiv.

Exista saracie? In România, da. Poate ea fi definita ca absenta bunurile si posesiunilor? In plan material, da. Pe plan moral, nu, saracia este absenta hranii spirituale, absenta unor lucruri care te fac bogat in caracter.

Exista indiferenta? Nu. Indiferenta este absenta dragostei. Opusul dragostei este indiferenta. Atunci cind nu ai o atitudine de dragoste, esti impiedicat sa actionezi, adica esti indiferent - sau mai bine spus, esti ”cel care priveaza de dragoste”.

Exista deznadejde? Nu. Deznadejdea este absenta sigurantei. Atunci cind ceva lipseste, lasa in urma un gol. Atunci cind siguranta nu umple acest gol, ”gaura” se numeste deznadejde.

Exista uritenie? Nu. Uritenia fizica nu exista. Nu ar avea de ce, nici macar logic aceasta nu poate fi argumentata. Insa uritenia spirituala exista. Aceasta este asociata cu murdaria pacatului. Uritenia este absenta iertarii.

Exista moarte? Categoric, nu. Moartea, atit trupeasca cit si sufleteasca poate fi definita, ca o absenta a vietii. Atunci, cind El, Viata, lipseste, tu esti un mort. Asa ca ia-ti gindul de la ”cind voi muri, totul se va sfirsi”, deoarece moartea nu exista. Cind mori trupeste, abia atunci incepe viata adevarata: cea vesnica.

Exista lasitate? Exista, la parlamentari. Dar pe plan spiritual, lasitatea este vazuta ca ansamblul momentelor cind ti-a lipsit indrazneala, indrazneala de a birui lumea, indrazneala de a vesti Cuvintul, indrazneala de a-ti marturisi pacatul.

Revin: exista intuneric, exista indiferenta, exista ratacire, exista minciuna, exista moarte? Nu, categoric. Acestea sunt doar menifestari ale lipsei lui Dumnezeu, deoarece El este Lumina, Dragostea, Calea, Adevarul si Viata.

Aproape toate lucrurile din viata noastra pe care le resimtim cu discomfort, sunt doar niste absente. Atunci cind ne lipseste o persoana draga, apare dorul, atunci cind lipsesc prietenii, apare singuratatea. Pentru ca aceste goluri sa nu mai existe, ele trebuie umplute cu ceva. Cu Cineva: cu Dumnezeu. Vestitul citat al lui Blaise Pascal, spune: ”In inima fiecarui om exista un gol in forma de Dumnezeu” iar vorbitorul crestin Luigi Mitoi a completat: ”si acest gol este si de dimensiunea lui Dumnezeu”

Care este dimensiunea lui Dumnezeu? Poti sa-mi raspunzi la intrebare? Daca nu poti, inseamna ca nu vei putea sti niciodata ce gol porti in inima, decat atunci cind Dumnezeu lipseste din ea.

Poveste de viata

2009-01-11T20:54:00.000+02:00

O tînără s-a dus la mama ei spunîndu-i despre viaţa ei şi despre cît de greu îi este. Nu ştia cum să meargă mai departe şi se hotărîse să renunţe. Era obosită de luptă şi de zbateri. Părea că de îndată ce o problemă se rezolva, apărea alta.
Mama ei o luă la bucătărie. Umplu 3 vase cu apă şi le puse pe fiecare la foc mare. Curînd, apa a fiert. În primul vas a pus morcovi, în al 2-lea a pus ouă şi în al 3-lea a pus cafea. Le-a lăsat la fiert, fără să spună un cuvînt. În aproximativ 20 minute ea a stins focul peste tot. A scos afară morcovii şi i-a pus într-un bol. A scos ouăle şi le-a pus într-un bol. Apoi a pus şi cafeaua într-un bol. Întorcîndu-se către fiica ei, a întrebat: „Spune-mi, ce vezi?”. „Morcovi, ouă, cafea”, spuse ea. Mama ei a împins-o mai aproape, rugînd-o să atingă morcovii. Ea i-a atins, observînd că sînt moi. Apoi, mama a rugat-o să ia un ou şi să-l spargă. După ce a înlăturat coaja, ea observă oul fiert tare. În cele din urmă, mama o rugă să ia o gură de cafea. Fiica zîmbea, în timp ce gusta aroma bogată a cafelei. Apoi, fiica întrebă: „Ce înseamnă asta, mamă?” Mama îi explică că fiecare din aceste alimente a suportat aceeaşi adversitate: apa fiartă. Fiecare a reacţionat diferit. Morcovul a fost la început tare, dur şi neînduplecat. Totuşi, în apa fiartă el s-a înmuiat şi a devenit slab. Oul a fost fragil. Coaja lui subţire proteja lichidul interior, dar, după ce a stat în apa fiartă, interiorul său s-a întărit. Boabele de cafea au fost unice, remarcabile. După ce au stat în apa fiartă, ele au schimbat apa.
„Cine eşti tu?”, îşi întrebă ea fiica. „Cînd greutăţile bat la uşa ta, cum răspunzi? Eşti ca un morcov, ca un ou sau ca o ceaşcă de cafea?”

Gîndeşte-te la următoarele: „Cine sînt eu? Sînt eu precum morcovul care pare tare, dar care prin durere şi greutate se moleşeşte, devenind moale şi pierzînd puterea? Sînt precum oul care porneşte cu o inimă maleabilă, dar care se schimbă la căldură? Am avut un spirit fluid, dar, după o pierdere, după o greutate sau dupa alte încercări, am ieşit rigid şi puternic, ţeapăn? Arată coaja mea la fel, fiind înăuntru mai înverşunat şi mai încăpăţînat, cu spirit ţeapăn şi inimă tare? Sau sînt precum boabele de cafea?” Ele, practic, schimbă apa fierbinte, circumstanţa care aduce durere. Cînd apa devine fierbinte, se parfumează. Dacă eşti precum boabele de cafea, atunci cînd lucrurile merg cel mai rău, tu le faci bune şi schimbi situaţia din jurul tău. Cînd clipa este cea mai întunecată şi cînd încercările sînt cele mai grele, tu oare urci la un alt nivel? Cum gestionezi adversităţile? Eşti un morcov, un ou sau un bob de cafea?

Să ai destulă fericire care să te facă dulce, destule încercări care să te facă puternic, destule supărări care să te păstreze uman şi destulă speranţă care să te facă fericit. Cei mai fericiţi oameni nu au în mod necesar ce-i mai bun din toate; ei doar scot maximum din tot ce le iese în cale. Un viitor strălucit va fi bazat pe un trecut uitat; nu poţi merge mai departe în viaţă pînă ce nu laşi în urmă greşelile trecute şi durerile inimii. Cînd te-ai născut, plîngeai şi toată lumea din jurul tău rîdea. Trăieşte-ţi viaţa astfel încît, la sfîrşit, tu să fii cel care zîmbeşte, chiar şi cînd toţi din jurul tău plîng. Astfel, poate, îi vei încuraja!
Trecutul a zburat, viitorul este un vis; doar prezentul este.

Lucruri importante

2009-01-11T20:50:00.001+02:00

Am mers la prietenul meu si l-am intrebat:

Ai o invatatura deosebita pentru mine astazi?

El m-a privit si mi-a raspuns:

Cind iti este sete, iti dai mai bine seama cit de importanta e apa.
Cand arde soarele, iti dai mai bine seama cit de importanta e umbra.
Cand e frig, iti dai mai bine seama cat de important e focul.
Cand e intuneric, iti dai mai bine seama cat de importanta e lumina.
Cand esti inchis intr-o incapere,iti dai mai bine seama cat de important e aerul.
Cand esti cazut, iti dai mai bine seama cat de importanta e puterea Duhului Sfant.
Cand te apasa pacatul, iti dai mai bine seama cit de importanta e iubirea lui Cristos.
Cand nici un alt ajutor nu-ti foloseste,iti dai mai bine seama cat de importanta e dragostea lui Dumnezeu.

Dumnezeu este alaturi de noi in fiecare zi

2009-01-11T20:49:00.000+02:00

Ai simtit vreodata nascandu-se in tine, din senin, dorinta de a face ceva frumos pentru cineva la care tii? E Dumnezeu, care iti vorbeste prin intermediul Duhului Sau.

Ai avut vreodata impresia ca cineva sta langa tine si vrea sa-ti vorbeasca? E Dumnezeu, care vrea sa comunice cu tine.

Ti-a venit vreodata in minte o persoana la care tii si pe care n-ai mai vazut-o de mult timp iar dupa putin timp ai intalnit-o sau ai primit vesti de la ea? E Dumnezeu, nu e o coincidenta.

Ai primit vreodata ceva extraordinar, fara ca macar sa fi cerut vreun lucru? Este Dumnezeu, care cunoaste secretul inimii tale.

Te-ai aflat vreodata intr-o situatie dificila din care nu stiai cum sa iesi si apoi, dintr-odata, s-a rezolvat, fara ca macar sa-ti dai seama? Este Dumnezeu, care ia in maini problemele tale si le rezolva.

Ai experimentat vreodata o imensa tristete in suflet pentru ca, putin mai tarziu, aceasta sa treaca brusc? E Dumnezeu, care ti-a dat o imbratisare mangaietoare si ti-a soptit cuvinte dulci.

Te-ai simtit vreodata atat de obosit incat sa-ti doresti sa mori si, dintr-o data, ai regasit puterea necesara pentru a merge mai departe? Este Dumnezeu, care te-a luat in brate pentru a-ti darui odihna.

Te-ai simtit vreodata in fata unor probleme care pareau ca-ti scapa din mana si, dintr-o data, inexplicabil, totul a gasit o rezolvare? Este Dumnezeu, care a pus la locul lui fiecare lucru.

Totul este atat de simplu daca este asezat in mainile lui Dumnezeu…

Crestinismul nu este floare la ureche

2009-01-11T20:48:00.000+02:00

Spicuiri din “Confessions of a struggling christian”
De Jim Toombs
tradus Rodica Botan

Crestinismul…floare la ureche! Sau cel putin asta am crezut numai patru ani dupa ce am iesit din apa nasterii mele din nou. Mi-am examinat viata din inaltimea pozitiei mele de buricu pamintului de unde m-am gasit absolut in armonie cu tot ce scrie in Biblie. Si …daca ar fi sa-mi examinez viata, asta a fost probabil cel mai periculos timp din viata mea din punct de vedere spiritual.

Am fost un ginditor in alb-negru pe vremea aia. Cind citeam Biblia eram atent la “fa asta” si “nu fa aialalta”. Spune-mi regulile si am sa le tin, sau am sa gasesc o solutie sa le ocolesc. Dar cind Cartea vorbea de “voia Lui Dumnezeu” deveneam fraustrat. “Cum sa stiu eu care este voia Lui? Nu stiam nici ce vreoiam ei foarte bine…atunci de unde sa stiu ce vrea El? “Voia Lui” era asa un concept curios pentru spiritul meu imatur. Vroiam reguli si nu concepte.

“Sa nu ucizi”…asta era pe intelesul meu. Sau “sa nu furi”. Aceste fraze lasau putin spatiu pentru orice interpretari. Nu trebuie sa fi un scolar Biblic ca sa sti ce e bine si ce este rau. “Sa nu ucizi”…nu lua ceva ce nu-ti apartine. Reguli simple si directe, rigide si puternice, usor de inteles chiar daca cara cu ele o cantitate grozava de amenintare si de pedeapsa. Dar rigiditatea lor imi convenea si din alt punct de vedere. Pentruca nu eram tentat sa fac niciuna din aceste lucruri ma simteam justificat si absolut absolvit de orice pedeapsa…si starea asta mi-a placut tare mult.
Intr-o zi, prezent la o “predica de pe munte”, am gasit ceva ce m-a surprins nemaipomenit. Isus a zis ca daca ii spui fratelui tau “Raca” esti la fel de vinovat ca si un criminal. O invatatura destul de dura, dar inca n-am fost tare ingrijorat de ea…pentruca la urma urmei inca nu i-am zis la nimeni “raca” si nici nu eram inclinat sa o fac. Cuvintul nici macar nu-mi era in vocabular. Si chiar atunci cind am inteles ce inseamna cuvintul “raca”, adica “nebun” m-am simtit chiar si mai usurat…N-am chemat pe nimeni niciodata “nebun”. Am zis “prost”, “idiot”, “creieru lui Dambo”, poate…dar niciodata “nebun”. Mama ne-a invatat de mici sa nu spunem nebun la nimeni. Asa ca din nou m-am simtit tare bine in pielea mea…dar din nou n-am avut o intelegere deplina a acestui concept.

Apoi un pic mai tirziu am citit o invatatura tare grea. Isus separa oile de capre in ultima zi…ziua judecatii. El singur decide care este bun si care este rau…bazat pe felul cum l-am tratat pe El. Dar nu chiar pe El, cit pe “cei mai mici” si cei mai “slabi” pentruca in acestia noi ar fi trebuit sa il vedem pe El, Salvatorul lumii.

“Adica cum, Isuse, Tu pretinzi ca eu ar trebui sa te vad pe tine in vinzatorul ala obraznic de la magazinul din coltul strazii? Sau vrei ca eu sa te vad pe Tine in cersetorul ala care pute si e murdar si imi rigiie in fata cind imi cere ceva maruntis? Tu vrei ca eu sa vad pe Fiul Lui Dumnezeu in oamenii retardati, saraci sau cei puternici si abuzivi tot la fel ca si in cei care sint blinzi si gentili si cumsecade? Asta e prea mult ce-mi ceri…ISUSE!”.

Dar asta este ce vrea El.

Aceste mici intimplari din magazine si la colturile strazii si linga fintina de apa, astea sint momentele din care viata noastra este alcatuita. Momentele mari, cum ar fi momentul cind ne-am dat viata LuI Isus sau am scris un check mare ca sa-l dam pentru repararea acoperisului Bisericii sau sa ajutam o familie care si-a pierdut tot ce a avut intr-un foc…sau o furtuna…aceste momente sint putine. Daca astept dupa aceste momente mari ca sa practic Crestinismul o sa fie atrofiat din lipsa de folosinta foarte curind. Si nici n-am sa stiu cum sa-l folosesc…si poate ca n-am sa nici invat cum.

Sa fii ca Isus, nu este un eveniment; este un proces. Este similar cu arabicul “moartea, de la o mie de taieturi”, numai ca este “viata, de la o mie de alegeri”. Fiecare eveniment construieste pe constructia celui dinaintea lui ca sa ne faca mai mult si mai aproape de cum este El, Stapinul nostru. Ca sa parafrazez un proverb chinezesc “Calatoria spirituala de o mie de mile incepe cu un singur pas.”

Asa ca intrebarea centrala ramine”Cum am sa ajung eu sa fiu mai mult ca Isus, sa ma port asa cum El ar vrea sa ma port in situatiile importante, daca nu ma port ca Isus in situatiile marunte zilnice?”

Chiar si atunci cind facem greseli in aceasta calatorie de a dezvolta caracterul nostru intr-unul asemanator cu a Lui Dumnezeu, chiar si atunci cistigam…pentruca invatatura care o dobindim ne face sa crestem. Aceasta este natura unei umblari cu Isus. Ceea ce satan intentioneaza sa faca rau, Dumnezeu are puterea sa schimbe in bine.

Crestinismul nu este floare la ureche, ci este o umblare glorioasa. Fiecare pas este monumental, niciunul prea mic.

Binecuvantari date de El

2009-01-11T20:47:00.002+02:00

Odata, un baietel a plecat la magazin impreuna cu mama lui. Vanzatorul se tot uita la copilas - care era tare simpatic - si-i arata un borcan plin cu dulciuri, spunandu-i:
- Ia cateva dulciuri, daca vrei!
Dar copilul nu a luat. Vanzatorul a fost foarte surprins: oare, de ce nu vrea sa ia dulciuri, care se stie cat sunt de indragite de copii?! Ii spuse din nou:
- Hai, ia macar cateva bomboane, fara frica!
Mama lui, de fata, il indemna si ea:
- Dragul meu, poti sa iei niste dulciuri, daca ti se da voie…
Insa copilul nu urma indemnul, nici de asta data. Atunci, vanzatorul lua el insusi un pumn de dulciuri si le dadu copilului. Acesta s-a bucurat mult vazand cat de multe bunatati a primit.
Pe cand cei doi se intorceau acasa, mama il intreba pe copil:
- Vad ca te-ai bucurat atunci cand vanzatorul ti-a dat dulciurile. Nu inteleg: de ce nu ai luat singur, cand te-a indemnat sa o faci?
Copilul raspunse:
- Mainile mele sunt foarte mici si, daca eu as fi luat dulciuri, puteam lua doar cateva… dar asa, cand vanzatorul a fost cel care mi le-a dat, cu mainile lui mari… uite cate dulciuri am primit !

Morala: cand luam singuri, primim mai putin decat atunci cand Dumnezeu ne ofera, caci El ne da mult mai mult decat ne putem dori noi insine pentru noi..

Calitatile dragostei adevarate

2008-12-08T10:45:00.000+02:00

Un tinar a inceput sa caute dragostea adevarata. Pentru ca nu stia cum s-o identifice si cum s-o gaseasca, acesta a mers la un maestru si l-a intrebat : „ Inteleptule Maestru ; caut dragostea adevarata, cum pot sti cand am gasit-o ?” Maestru l-a privit cu atentie, i-a zimbit apoi i-a zis : „ Nu-ti voi da raspunsul ; dar iti spun ca dragostea adevaratta are trei calitati distincte. Esti gata sa rascolesti lumea si sa cauti care sunt aceastea ? „ Da a raspuns tinarul !”

Dupa ce s-a despartit de maestru, tinarul a colindat lumea in lung si-n lat. Dupa mai multe cautari, s-a oprit la o scoala cu un mare renume, unde a inceput sa studieze crezand ca asa va descoperi calitatile dragostei adevarate. Dupa ce a discutat cu profesorii si s-a imprietenit cu studentii, s-a indragostit, dar a gustat si ce-i esecul si dezamagirea in dragoste.

Dupa multi ani de reusite si esecuri , tinarul s-a intors la Marele Maestru.Acesta l-a recunoscut si l-a intrebat imediat ce l-a vazut : „ Ai descoperit care sunt cele trei calitati ale dragostei adevarate ?”

Tinarul i-a raspuns ca in toata umblarea lui prin lume si in urma experientelor ce le-a trait , a descoperit numai doua dintre aceste calitati. „ Spune-mi pe cele pe care le-ai descoperit ; „ i-a zis maestrul !

In primul rind , a raspuns tinarul, dragostea adevarata inseamna daruire totala. Dragostea adevarata nu asteapta sa primeasca , ci ea se daruie pe deplin si mai intii. Daruindu-te pe tine insuti si primind in aceiasi masura dragostea oferita de persoana pe care o iubesti , viata iti este plina, iar dragostea impartasita persoanei iubite se va multiplica prin copii.

Raspunsul este corect a confirmat maestrul ! Dar spune-mi si cea de-a doua caracteristica pe care ai gasit-o pentru dragostea adevarata ?

A doua cracteristica a dragostei adevarate este persistenta, a continuat tinarul. Dragostea adevarata trece proba timpului si este mai profunda si mai abundenta odata cu scurgerea vremii. Aceasta nu se consuma repede ca un foc de paie, ci ca un foc de carbuni se aprinde mai greu , dar odata aprinsa nu se mai stinge.

Ai gasit si-a doua caracteristica i-a zis maestrul ! Asa este ; dragostea adevarata este vesnica si nu este influentata de trecerea anilor !

Cind i s-a cerut insa sa spun si al treilea raspuns, tinarul i-a zis maestrului : „Aceasta este tot ceea ce am invatat „! Pentru ca dorea ca tanarul sa gasesca intregul raspuns, maestrul l-a provovat cu o noua intrebare : „N-ai vrea sa mergi inca odata prin lume unde sa cauti si cea de-a treia caracteristica a dragostei adevarate ?

O nu ! i-a zis tinarul ; deja sunt foarte obosit . Am trudit din greu si am depus un efort asa de mare pina acum !

Auzind acest raspuns , batrinul maestru a zimbit si i-a zis tinarului : „Nu trebuie sa mai cauti ; ai descoperit deja si cel de-al treilea raspuns „! Pentru ca Dragostea adevarata inseamna munca asidua.

Cit de adevarate sunt aceste calitati : dragostea adevarata se daruie pe sine, este persistenta si se exprima prin munca si sacrificiu. Aceasta este si dragostea pe care ne-a dovedit-o Domnul Isus !

preluata de pe http://abigaella.wordpress.com/

Bucurii si tristeti de Craciun

2008-12-08T10:42:00.001+02:00

Ana-Maria Botnaru
Revista "Familia crestina" - 04/2005

Bucuria că ne este dat să celebrăm un atât de mare mister: Dumnezeu făcut Om pentru mântuirea lumii întregi...

Tristeţea că mulţi nu mai înţeleg nimic din Sărbătoarea Naşterii Domnului: unde sunt Pruncul, ieslea, magii? Au rămas doar Moş Crăciun, bradul împodobit, cadourile, masa îmbelşugată... Deşi e ziua Lui de naştere, mulţi nu-L invită la petrecerea lor şi nu-I fac nici un cadou... Christmas? X-mas!

Bucuria că trăim un timp binecuvântat, de lumină şi rugăciune...

Tristeţea că mulţi nu au timp să se roage, nici măcar în zi de sărbătoare. Se grăbesc, se grăbesc... Încotro?

Bucuria că trăim, tineri sau mai puţin tineri, o sărbătoare a copilăriei regăsite...

Tristeţea că mulţi refuză darul dumnezeiesc de a avea un copil. Îi preocupă cariera, banii, vor "să-şi trăiască viaţa"... Vor să-şi păstreze "libertatea". Sau silueta...
Bucuria că magii au venit să Îl adore pe Regele universului...

Tristeţea că puternicii lumii acesteia fie Îl ignoră, fie I se opun, de parcă lumea ar fi a lor, iar ei ar fi veşnici...

Bucuria că Maria "păstra toate acestea în inima ei"...

Tristeţea că inimile multor oameni nu mai păstrează nimic, nici măcar speranţa... Iar tăcerea a încetat de mult să mai fie ceva dezirabil: omul modern are oroare de ea; preferă oricând zgomotul asurzitor...
Bucuria că îngerii au cântat, lăudându-L pe Domnul...

Tristeţea că în zilele noastre mulţi nu mai vorbesc serios despre îngeri. Cu unele excepţii, una notabilă fiind Andrei Pleşu...

Bucuria că Regele universului s-a smerit, luând chip de Prunc...

Tristeţea că mulţi politicieni sau oameni de ştiinţă sunt obsedaţi de putere şi se joacă de-a Dumnezeu... Pretind că slujesc Adevărul, dar nu vor să audă de Dumnezeu...

Bucuria că primii chemaţi să îl adore pe Cristos au fost păstorii cei sărmani...
Tristeţea că mulţi trăiesc în cultul banului şi al succesului, dispreţuind sărăcia şi pe săraci...

Bucuria că magii s-au lăsat conduşi de stea la staulul unde era Pruncul divin...

Tristeţea că mulţi nu se mai lasă conduşi la Cristos de lumina Duhului Sfânt...

Bucuria că, în sărbătoarea Crăciunului, Biserica vesteşte tuturor oamenilor: Bucuraţi-vă! Astăzi vi s-a născut Mântuitorul.

Tristeţea că mulţi ar vrea ca vocea Bisericii să nu se mai audă, iar vestirea ei să înceteze: spune adevăruri incomode, inacceptabile, tulbură conştiinţele, strică socotelile multora, nu e în pas cu vremurile...

Bucuria că Isus ne-a promis: "Cerul şi pământul vor trece, cuvintele mele nu vor trece...; Iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacurilor..."

Muzica tratament pentru infarct ?

2008-11-29T13:06:00.003+02:00

Aţi simţit deja palpitaţii ascultându-vă melodia preferată?

Această stare de bine, care vă creşte moralul, este la fel de benefică organismului ca şi o tabletă de ciocolată sau filmul preferat.

Acest lucru a fost demonstrat ştiinţific de către o echipă de cercetători americani de la Universitatea din Maryland. Atunci când zâmbiţi sau când ascultaţi muzica preferată, se produce o dilatare a vaselor de sânge cu 26 la sută.

Din contră, dacă ascultăm o muzică stresantă, vasele se contractă cu şase la sută.

În concluzie, nimic nu e mai bun pentru inimă decât o cură muzicală. Să fie muzica un tratament preventiv pentru infarct?

www.majesty.ro

Semnificatia culorilor

2008-11-24T13:44:00.000+02:00

Alb - este prin excelenta culoarea puritatii, ea aduce speranta, bucurie, succes. Este culoarea copilariei si a reinnoirii.

Albastru - este culoarea apei si a cerului, a intelepciunii, a pacii dar si a profunzimii, a necunoscutului si a frumusetii. Este de asemenea culoarea protectiei si a dragostei sincere.

Gri - este culoarea tristetii si a pierderii sperantei, dar si a depresiei.

Galben - culoarea soarelui care straluceste si incalzeste. Simbolizeaza bogatia si succesul. Cu cat galbenul este mai pur, cu atat semnificatia lui este mai pozitiva.

Negru - este culoarea care reprezinta concretul, neantul. Negrul absoarbe celelalte culori, este simbol de austeritate si rigoare. Simbolizeaza noaptea, tenebrele si moartea. Pe de alta parte, evoca adesea calmul si meditatia.

Portocaliu - este rezultatul amestecului dintre rosu si galben, ceea ce ii da o dubla semnificatie. Indica in aceeasi masura pasiunea, brutalitatea, caldura, ipocrizia si actiunea. Este culoarea focului, a soarelui care se trezeste si apune, sinonim cu dimineata si seara.

Roz - este o culoare strengara, inocenta si dulce. Este semnul iertarii si al prieteniei. Ca si portocaliul, este rezultatul unui amestec de culori, rosu si alb, culori opuse dar care se completeaza foarte bine.

Rosu - este o culoare vie. Evoca vitalitatea, energia, forta, dar si brutalitatea, violenta, dificultatile, orgoliul, suferinta. Nu trebuie sa uitam ca rosul este, de asemenea, culoarea dragostei. O dragoste pasionala, arzatoare si fara sfarsit.

Verde - culoarea naturii si a vietii. Adesea asociata cu banii, culoarea verde anunta bunastare si reusita. Reprezinta calmul, intelepciunea, echilibrul si speranta.

Violet (mov) - este culoarea independentei personale. Rezulta in urma amestecului dintre rosu si albastru, simbolizand pasiunea care se stinge. Reprezinta, de asemenea, singuratatea si individualismul.

Eseul lui Brian

2008-11-24T13:43:00.001+02:00

Brian Moore, în vârstă de 17 ani, a murit pe 27 mai 1997. Venea de la un prieten spre casă când maşina lui s-a izbit de un stâlp de electricitate. A ieşit din maşină nevătămat, dar a călcat pe un fir de curent căzut şi a fost electrocutat.

Părinţii lui au păstrat o copie a unui eseu al lui Brian, scris cu puţin timp înainte de decesul acestuia şi găsit în dulapul lui de la liceul pe care îl frecventa. „Cred că Dumnezeu l-a folosit pentru un scop, iar noi ar trebui să găsim scopul acesta şi să facem ceva cu el" a spus doamna Moore despre eseu. Ea şi soţul ei vor să împărtăşească viziunea fiului lor despre viaţă şi moarte.

Iata eseul:

În acea stare între trezire şi visare, m-am găsit în Camera de Sus. Nu zăream obiectele din jur, cu excepţia unui perete acoperit cu dosare. Camera era lipsită de viaţă, cu micile ei fişe, era un sistem rudimentar de catalogare a vieţii mele. Aici erau scrise faptele mele din fiecare moment, mari şi mici, cu detalii pe care memoria mea nu le putea cuprinde. Un sentiment de uimire şi curiozitate, amestecat cu frică, s-a stârnit în mine pe măsură ce am început să deschid dosare la întâmplare şi să le citesc. Unele mi-au adus bucurie şi amintiri plăcute, altele ruşine şi regrete aşa de puternice că m-aş fi uitat peste umăr să văd dacă nu se mai uită cineva.

Un dosar „Prieteni" era lângă cel pe care scria „Prietenii pe care i-am trădat". Titlurile erau aranjate de la cele lumeşti la cele cu totul deosebite. „Cărţi pe care le-am citit". „Minciuni pe care le-am spus". „Sprijin pe care l-am acordat". „Glume la care am râs". Unele erau aproape exagerate în exactitatea lor: „Lucruri pentru care am întristat pe fraţii mei". La altele nu am putut să râd: „Lucruri pe care le-am făcut la mânie". „Lucruri pentru care am bombănit în şoaptă către părinţii mei".

Nu încetam să fiu surprins de conţinutul lor. Adesea erau mult mai multe fişe decât mă aşteptam, alteori erau mai puţine decât speram. Am fost de-a dreptul copleşit de adevăratul volum al vieţii pe care am trăit-o. Să fi fost posibil ca la anii mei să pot umple fiecare din miile sau chiar milioanele de fişe? Dar fiecare fişă a confirmat adevărul. Fiecare era scrisă cu propriul meu scris. Fiecare era semnată cu semnătura, mea.

Când am scos dosarul „Programe TV la care m-am uitat", mi-am dat seama că el creştea pe măsură ce îl scoteam pentru a putea cuprinde conţinutul lui. Fişele erau împachetate strâns, şi chiar după doi sau trei metri nu am ajuns la capăt. L-am închis ruşinat. nu atât pentru calitatea progra-melor. cât pentru timpul enorm pe care acel dosar îl reprezintă.

Când am ajuns la un dosar numit „Gânduri desfrânate". am simţit un fior prin tot trupul. Am scos dosarul doar 1 cm, fără a dori să-i verific mări-mea şi am scos o fişă. Conţinutul ei detaliat m-a cutremurat. Mi s-a făcut rău la gândul că un asemenea mo-ment a fost înregistrat. O furie aproape animalică m-a cuprins. Un gând îmi domina mintea: „Nimeni nu trebuie să vadă aceste fişe. Nimeni nu trebuie să vadă această cameră! Trebuie să le distrug!"

Într-o furie nebunească am smuls dosarul. Trebuia să îl golesc şi să ard fişele. Le-am apucat de un capăt şi am început să îl lovesc de podea, dar nu am putut să scot nici măcar o fişă. Am devenit disperat şi am smuls o fişă afară, dar era tare ca şi oţelul când am încercat să o sfâşii.
Învins şi complet neajutorat am pus dosarul înapoi în deschizătura lui. Am plecat cu fruntea spre perete.

Am aruncat o privire autocompătimitoare. Şi atunci am văzut dosarul: „Oameni cu care am împărtăşit Evanghelia". Mânerul lui era mai strălucitor decât al celor din jurul lui. mai nou. aproape nefolosit. Am tras de mâner şi o cutie mică, nu mai lungă de 3 cm. mi-a căzut în mână. Puteam să număr pe degetele de la o mână fişele pe care le conţinea.

Atunci mi-au dat lacrimile. Am început să plâng cu hohote atât de puternice încât mă durea. Au început în stomac şi apoi mi-au scuturat tot corpul. Am căzut în genunchi şi am plâns. Am plâns de ruşine, cea mai copleşitoare ruşine dintre toate.

Rafturile cu dosare se învârteau în ochii mei plini de lacrimi. „Nimeni nu trebuie să afle vreodată de această cameră! Trebuie să o încui şi să ascund cheia!"

Dar apoi. după ce mi-am şters lacrimile, l-am văzut pe El. „Nu, nu El aici! Oh, oricine, dar nu Isus". Am privit neajutorat cum El a început să deschidă dosarele şi să citească fişele. Nu puteam îndura să văd răspunsul Lui. In momentele în care reuşeam să privesc faţa Lui. am văzut o întristare mai adâncă decât a mea. Părea că merge intuitiv la cele mai rele dosare. De ce trebuia să le citească pe toate?

În final S-a întors şi a privit spre mine. A privit spre mine cu milă în ochi. dar cu o milă care nu m-a mâniat. Am plecat capul, mi-am pus faţa în mâini şi am început să plâng din nou. A venit spre mine şi m-a îmbrăţişat. Ar fi putut zice atât de multe lucruri, dar nu a zis un cuvânt. Doar a plâns împreună cu mine.

Apoi S-a ridicat şi S-a întors la peretele cu dosare. A început din-tr-un capăt al camerei şi a luat dosarele unul câte unul şi a scris numele Lui peste al meu pe fiecare fişă. „Nu!" Am strigat repezindu-mâ spre El. Tot ce puteam să zic era: „Nu, nu!!!", pe când trăgeam fişa de la El. Numele Lui nu ar trebui să fie pe această fişă dar era acolo, scris în roşu. atât de puternic, atât de intens, atât de viu. Numele lui Isus 1-a acoperit pe al meu. Era scris cu sângele Lui.

Blând, El a luat fişa de la mine. A zâmbit, un zâmbet trist şi a continuat să semneze fişele. Nu cred că voi înţelege vreodată cum a făcut-o aşa de repede, dar în clipa următoare L-am auzit închizând ultimul dosar şi venind înapoi la mine. Şi-a pus mâna pe umărul meu şi a zis: „S-a terminat!" M-a condus afară din cameră. Nu era nici o încuietoare la uşa ei. Încă mai erau fişe ce urmau a fi scrise.

Sursa: Revista "Cuvantul Adevarului" seria II Anul XVI nr. 9

Valoarea timpului

2008-11-02T22:41:00.000+02:00

Ca să-ţi dai seama cât valorează un an,
Întreabă un student care şi-a picat examenele.
Ca să-ţi dai seama cât valorează o lună,
Întreabă o mamă care a născut prematur un copil.
Ca să-ţi dai seama cât valorează o săptămână,
Întreabă-l pe editorul unui ziar săptămânal.
Ca să-ţi dai seama cât valorează o zi,
Întreabă o persoană născută pe 29 februarie.
Ca să-ţi dai seama cât valorează un minut,
Întreabă un călător care a pierdut un tren.
Ca să-ti dai seama cât valorează o secundă,
Întreabă-l pe un şofer care tocmai a evitat un accident.
Ca să-ţi dai seama cât valorează o milisecundă,
Întreabă un atlet care a câştigat o medalie de argint la Olimpiadă.
Ca să-ţi dai seama cât valorează o viaţă,
Întreabă-te ce simţi când pierzi pe cineva drag!
Preţuieşte fiecare moment pe care îl ai!
Preţuieşte-l cu atât mai mult cu cât îl petreci cu cineva deosebit,
Destul de deosebit pentru a-ţi împărţi timpul cu el.
Ţine minte că TIMPUL nu aşteaptă pe nimeni.
Ieri este deja istorie. Mâine este un mister.
Azi este un dar de la Dumnezeu.

Ce poţi cumpăra cu banii?

2008-11-02T21:50:00.001+02:00

Articol preluat de pe Internet

Cu banii poti cumpara un pat, dar nu somnul,
Carti, dar nu întelepciune,
Poti cumpara alimente, dar niciodata pofta de mâncare.
Cumperi cosmetice, dar nu frumusete,
Poti cumpara o casa, dar niciodata un camin,
Poti cumpara medicamente, dar niciodata sanatate.
Poti sa cumperi articole de lux, dar nu cultura.
Platesti distractii, dar nu fericire.
Poti sa cumperi un loc în biserica, dar niciodata în cer.
Cu bani poti cumpara un crucifix, dar un Mântuitor niciodata.

Autobiografie in cinci capitole scurte

2008-11-01T21:37:00.000+02:00

Capitolul I
Ma plimb pe strada
In mijlocul trotuarului este o groapa adanca
Cad in ea
Sunt pierdut....Sunt neputincios.
Nu e greseala mea.
Imi va trebui mult ca sa pot iesi afara din ea.

Capitolul II
Ma plimb pe aceeasi strada
In mijlocul trotuarului este o groapa adanca.
Ma fac ca n-o vad.
Cad in ea din nou.
Nu-mi vine sa cred ca ma aflu din nou in acelasi loc, dar nu e vina mea.
Imi va trebui inca mult timp ca sa ies afara.

Capitolul III
Ma plimb pe aceeasi strada.
In mijlocul trotuarului este o groapa adanca.
O vad ca este acolo.
Cu toate acestea cad in ea...este un obicei deja.
Ochii imi sunt deschisi.
Stiu unde ma aflu.
Este greseala mea.
Ies afara imediat.

Capitolul IV
Ma plimb pe aceasi strada.
In mijlocul trotuarului este o groapa adanca.
O ocolesc,

Capitolul V
Ma plimb pe alta strada.

meditatie preluata de pe www.pasi.ro

Puterea rugăciunii

2008-10-19T15:12:00.000+03:00

Într-o zi, s-au întâlnit într-o bibliotecă trei creştini. Pătrunşi de frumuseţea cărţilor pe care le citeau, nici nu au observat când s-a făcut seară. Când doar ei mai rămăseseră în bibliotecă, au început să discute aprins despre ceea ce citiseră peste zi. Deodată, lumina s-a stins şi au rămas cufundaţi în întuneric. Unul dintre ei zise:

- Hai să ne rugăm. Să spunem fiecare o rugăciune şi poate Dumnezeu se va îndura de cel care se roagă mai frumos şi lumina se va aprinde.

Ceilalţi doi au fost imediat de acord. Primul a început să se roage. Ruga sa a fost atât de frumos spusă, dar camera a rămas în continuare în întuneric. Atunci, s-a rugat şi al doilea. Rugăciunea lui nu putea să nu te impresioneze. Cuvintele veneau din suflet, spuse cu multă evlavie, dar lumina a rămas tot stinsă. În sfârşit, a început şi cel de-al treilea să-şi spună rugăciunea. Doar că, în timp ce rostea cuvintele cu smerenie, liniştit şi cu grijă, s-a ridicat de la masa unde se aflau cu toţii, a plecat încet, pe bajbâite spre intrare, a găsit tabloul electric, a schimbat siguranţa şi s-a întors. În timp ce el îşi încheia rugăciunea, spunând "Amin!", întreaga încăpere fu inundată de lumină. Apropiindu-se de prietenii săi, nedumeriţi, le spuse, arătându-le Biblia de pe masă:

- Mai devreme, citeam din Sfânta Scriptură. Când s-a stins lumina, eram tocmai la versetul care spune: "Mântuirea şi rugăciunea nu stau în vorbe."

Autor necunoscut

Muzica lui Mozart

2008-10-19T11:21:00.000+03:00

Muzica este cea care calmează nervii si ajută creierul să se concentreze; dar nu orice muzică. Celulele nervoase ale creierului formează legături care se activează într-un anumit ritm. Pornind de la faptul că activitătile creierului pot fi vizualizate în simularea pe computer, în cadrul unui experiment declansat de Gordon Shaw, neurobiolog la University of California, s-a observat că la transpunerea de către calculator a probelor de ritm în sunet s-a auzit ceva ce amintea de unele bucăti din epoca Barocului, ca si de muzica asiatică si de muzica de relaxare, foarte la modă în ultima vreme. Shaw a continuat să cerceteze ce zone ale creierului sunt active atunci când urechea ascultă muzică. Rezultatul a fost că muzica, indiferent de stil, activează numai acea parte din creier care prelucrează sunetele, cu exceptia muzicii lui Mozart. Neurobiologul John Huges, de la Centrul Medical al Universitătii din Ilinois, a analizat frecventa cu care se schimbă volumul pe parcursul unei bucăti muzicale si a notat pe o scală valorile pentru sute de lucrări ale celor mai diferiti compozitori. La capătul cel mai de jos al succesiunii se afla muzica pop si "muzica minimalistă", ca cea a lui Philip Glass. Sus de tot, se afla Mozart. Muzica lui Mozart modifică cel mai frecvent volumul de la tare la încet si invers, cu o periodicitate de 30 de secunde - identic cu modelul fundamental al undelor creierului. Muzica lui Mozart sincronizează emisfera dreaptă a creierului nostru, responsabilă pentru gândirea logică, cu emisfera stângă. Si nimic nu ne destinde mai bine ca echilibrul armonios dintre inimă si ratiune.

preluată din revista electronică Răspândacul – 8 octombrie 2008

Crucea veche şi crucea nouă (autor: A.W. Tozer)

2008-10-19T11:12:00.002+03:00

Neanunţată şi prea puţin detectată, în cercurile evanghelice populare s-a strecurat o nouă cruce. Seamănă cu vechea cruce, dar este diferită. Asemănările sunt superficiale; deosebirile sunt fundamentale.

Din această cruce nouă a izvorât o nouă filozofie a vieţii creştine, iar aceasta a produs o nouă tehnică de evanghelizare – un nou tip de servicii divine şi un nou tip de predicare. Noul evanghelism foloseşte acelaşi limbaj ca şi cel vechi, dar conţinutul lui nu mai este acelaşi, iar accentele sunt altele. Crucea veche nu avea alianţe cu lumea. Pentru inima firească şi mândră a lui Adam ea însemna sfârşitul călătoriei. Ea producea efectul sentinţei impusă de legea de pe Sinai. Crucea nouă nu este opusă rasei umane; din contră, este un prieten amabil şi, înţeleasă corect, ea este izvorul pentru un ocean de distracţie şi plăcere inocentă. Ea îi permite lui Adam să trăiască fără deranj.

Motivaţia vieţii lui rămâne neschimbată; el trăieşte tot pentru propria lui plăcere, numai că acum se desfată cântând coruri şi privind filme religioase în loc de a cânta cântece sălbatice şi de a bea vodcă. Accentul este tot pe plăcere, deşi distracţia este acum la un nivel mai înalt, moral, dacă nu intelectual. Noua cruce încurajează o abordare nouă şi complet diferită a lucrării misionare. Evanghelistul nu cere lepădarea vieţii celei vechi înainte ca cea nouă să poată fi primită. El nu predică contraste, ci similitudini. El caută să atingă coarda interesului public, arătând că noua credinţă nu are pretenţii neplăcute; din contră, ea oferă tot ceea ce oferă lumea, doar la un nivel mai ridicat. Exact lucrurile după care aleargă o lume înnebunită de păcat sunt prezentate cu iscusinţă a fi exact lucrurile pe care le oferă evanghelia, doar că produsul religios este de o calitate mai bună.

Noua cruce nu îl sfâşie pe păcătos, ea doar îl redirecţionează. Ea îl călăuzeşte spre un mod de viaţă mai curat şi mai satisfăcător, salvându-i respectul de sine. Tipului declarativ ea îi spune: "Vino şi exprimă-te de partea lui Hristos." Egoistului îi spune: "Vino şi laudă-te în Domnul." Căutătorului de distracţii şi emoţii îi spune: "Vino şi bucură-te de satisfacţiile părtăşiei creştine." Solia este împinsă în direcţia curentului la modă pentru a putea fi acceptată de public. Filozofia din spatele acestui gen de evanghelie poate fi sinceră, dar sinceritatea nu o poate salva de a fi falsă. Este falsă deoarece este oarbă. Ea pierde complet sensul crucii.

Crucea veche este simbolul morţii. Ea reprezintă sfârşitul abrupt, violent, al fiinţei umane. Omul din timpul Romei care îşi lua crucea şi pornea pe drumul ei spusese deja la revedere prietenilor lui. El nu se mai întorcea acasă. Pleca pe un drum fără întoarcere. Crucea nu cunoştea compromisuri, nu modifica nimic, nu excludea nimic; ea omora complet şi pentru totdeauna. Ea nu încerca să păstreze relaţii bune cu victima. Ea lovea cu forţă şi cruzime, iar când îşi termina treaba, omul nu mai era. Rasa lui Adam este sub sentinţa de moarte. Nu există înţelegere sau evadare. Dumnezeu nu poate accepta roadele păcatului, oricât de inocente sau frumoase ar părea ele în ochii omului.

Dumnezeu salveză individul lichidându-l şi apoi înviindu-l la o viaţă nouă. Evanghelia care trasează paralele între căile lui Dumnezeu şi căile oamenilor este falsă conform Bibliei şi crudă pentru sufletele ascultătorilor. Credinţa lui Hristos nu merge paralel cu lumea, ci o intersectează. Venind la Hristos, noi nu aducem vechea viaţă la un nivel mai înalt, ci o lăsăm la cruce. Bobul de grâu trebuie să cadă în pământ şi să moară. Noi, cei care predicăm evanghelia, nu trebuie să ne privim ca fiind agenţi de relaţii publice trimişi să aducă înţelegere între Hristos şi lume. Nu trebuie să ne imaginăm însărcinaţi să-L facem pe Hristos acceptabil lumii de afaceri, presei, sportului sau educaţiei moderne. Noi nu suntem diplomaţi, ci profeţi, iar mesajul nostru nu este un compromis, ci un ultimatum. Să predicăm vechea cruce şi vom avea vechea putere!

Frumuseţea Crucii

2008-03-29T10:12:00.006+02:00

Finalul romanului Quo vadis al lui Sienkiewicz ne prezintă scena îngrozitoare a unei păduri de stâlpi în formă de cruce, de care stăteau atârnaţi, arzând ca nişte torţe vii, mii de creştini romani, ţapi ispăşitori ai nebuniei împăratului Nero. Ceea ce se întâmpla acolo nu era decât reeditarea la scară gigantică a unei alte tragedii, petrecute cu câteva decenii mei devreme, şi anume, crucificarea lui Isus din Nazaret, considerat de creştini ca fiind Fiul lui Dumnezeu, întrupat pentru mântuirea lumii.

Pentru mulţi, crucificarea a fost una dintre cele mai teribile metode de tortură şi execuţie inventate vreodată în istorie. Dacă este aşa, este oare posibil ca titlul nostru să aibă o cât de mică justificare? Credem că da şi sperăm că după citirea acestor rânduri veţi înţelege de ce.

Frumuseţea ca atribut al lui Dumnezeu

Naturalistul C. Linne povesteşte emoţia care-l cuprindea cercetând creaţia lui Dumnezeu: „L-am văzut pe Dumnezeu, prin plante, trecând pe dinaintea mea. Nu L-am văzut la faţă desigur, ci doar reflexul imaginii Lui cuprinzând sufletul meu, l-a aruncat în înmărmurirea unei admiraţii pline de extaz. Am urmărit ici şi colo urma paşilor Săi printre lucrurile creaţiunii, şi în toate aceste lucruri, chiar şi în cele mai mici, mai minuscule, şi imperceptibile. Ce putere, ce înţelepciune, ce perfecţiune care nu se poate defini!…Tot sistemul sideral, neţărmurit în nemărginirea sa, mişcându-se în spaţiu, spânzurat în vid, de un prim motor ce nu poate fi cuprins: Dumnezeu, Fiinţa fiinţelor, Cauza cauzelor, Conducătorul universului, Stăpânul şi Autorul întregii capodopere a lumii!”

Dumnezeu este izvorul frumuseţii. El este frumos în toată fiinţa Sa spirituală. Frumuseţea aceasta se remarcă în fiecare dintre calităţile lui Dumnezeu. Ea este, mai exact, suma atributelor Sale, slava Sa.

Unde am putea observa oare frumuseţea lui Dumnezeu? Mai întîi, o putem vedea în creaţie. Aşa cum spune sfântul apostol Pavel în cartea Romani, „însuşirile Lui nevăzute, adică puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la întemeierea lumii, dacă te uiţi cu băgare de seamă la ele, în lucrurile create de El”.

În al doilea rând, putem vedea frumuseţea lui Dumnezeu reflectată în natura umană. Ea vine din faptul că noi, ca fiinţe umane, bărbaţi şi femei, am fost creaţi „după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu”.

Apoi, putem vedea frumuseţea Domnului în Cuvântul Său. Aşa cum spune psalmistul, „Mă desfătez în orânduirile Tale şi nu uit Cuvântul Tău”.

In al patrulea rând, Sfânta Scriptură ne vorbeşte despre reflectarea frumuseţii lui Dumnezeu în poporul Său, Biserica, pe care Hristos o pregăteşte în aşa fel încât „să înfăţişeze înaintea Lui Dumnezeu această Biserică slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană” (Efeseni).

Frumuseţea Fiului lui Dumnezeu

Mai presus de orice, frumuseţea lui Dumnezeu se oglindeşte însă în fiinţa Fiului Său, Isus Hristos. „Tu eşti cel mai frumos dintre oameni! Harul este turnat pe buzele tale; de aceea Dumnezeu te-a binecuvântat pe vecie”, exclamă psalmistul. Acelaşi lucru îl afirmă apostolul Pavel când spune în cartea Coloseni: „El este chipul Dumnezeului Celui nevăzut, Cel întâi-născut peste toată creaţia; pentru că prin El au fost create toate lucrurile, cele care sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi nevăzute, fie scaune de domnii, fie domnii, fie căpetenii, fie autorităţi. Toate lucrurile au fost create prin El şi pentru El. El este mai înainte de toate şi toate se menţin prin El. El este capul trupului, al Bisericii. El este Începutul, Cel întâi-născut dintre cei morţi, pt. ca în toate să aibă cel dintâi loc. Căci toată plinătatea şi-a găsit plăcerea să locuiască în El.”

În concluzie, dacă avem ochi să vedem şi dorinţă să căutăm, putem descoperi frumuseţea lui Dumnezeu în creaţia Sa, în fiinţa umană, în Cuvântul Său, în Biserica Sa, dar mai ales în Hristos, Fiul Său, cel desăvârşit.

Frumuseţea lui Dumnezeu reflectată în creaţia Sa a fost denaturată însă de căderea omului în păcat, dar ea va fi restaurată o dată cu sfârşitul procesului de mântuire al omului, la a doua venire a lui Hristos în slavă (adică în frumuseţe). O dată cu căderea omului, urâţenia păcatului şi entropia care aduce moartea au intrat în omenire şi a afectat întreaga creaţie. Şi dacă natura fizică a fost afectată în chip atât de important, natura spirituală a omului a suferit şi mai mult, prin tragedia goliciunii lăuntrice cauzate de pierderea prin păcat a relaţiei cu Dumnezeu.

Potrivit cuvintelor apostolului, oamenii, „măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au slăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit: ci s-au dedat la gândiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat. Zicând că sunt înţelepţi, au înnebunit şi au schimbat slava Dumnezeului nepieritor, într-o icoană care seamănă cu omul supus putrezirii, păsări, animale cu patru picioare şi reptile. De aceea şi Dumnezeu i-a lăsat pradă poftelor inimii lor, să-şi necinstească trupurile, ei între ei, căci au schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună şi au cinstit şi au slujit creaturii în locul Creatorului, care este binecuvântat în veci.” Omul va fi lăsat astfel pradă naturii lui pervertite, influenţei unei lumi înstrăinate de Creator şi atacurilor Diavolului, Vrăjmaşul lui Dumnezeu, cel hotărât să distrugă frumuseţea creaţiei divine.

În ciuda acestei situaţii, omul a continuat să creeze lucruri frumoase, dar fără a se alimenta de la sursa frumuseţii - legătura cu Dumnezeu. Observarea şi realizarea frumosului nu-l mai ducea la adoraţie şi închinare faţă de Dumnezeu, ci la autoslăvire, la idolatrie. Natura a continuat să fie o sursă de inspiraţie, dar golită de prezenţa Creatorului, ea a devenit un obiect fals de închinare. Începând cu Cain şi cu urmaşii lui, oamenii au construit cetăţi, au inventat meşteşuguri, au dezvoltat artele, însă fără Dumnezeu, gândirea lor s-a întunecat, sistemul lor de valori s-a stricat, adevărul a devenit minciună, astfel încât omul a ajuns la o mare pervertire interioară.

Neprihănirea a ajuns să fie socotită drept un lucru urât, iar viciul a fost socotit ca fiind frumos. Prin sine însuşi, oricât de mare creator ar fi fost, omul nu mai putea ajunge la adevărata frumuseţe. De aceea, a fost necesară intervenţia lui Dumnezeu pentru a schimba starea morală decăzută a omului.

Frumuseţea crucii

Date fiind cele expuse mai sus, putem afirma, pe buna dreptate, că opera de mântuire a omului prin întruparea, moartea ispăşitoare pe cruce, învierea şi înălţarea Domnului Isus Hristos reprezintă cel mai glorios şi de aceea cel mai frumos act al lui Dumnezeu pentru omenire. Atunci când lucrarea de mântuire îşi va fi urmat cursul, impactul ei va fi major, răul va fi distrus şi natura adusă înapoi la frumuseţea iniţială.

Deşi în momentul crucificării Isus Hristos a fost descris de profetul Isaia ca neavând: „nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă; dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu l-am băgat în seamă”, încât până şi Tatăl Şi-a întors faţa de la El, totuşi, în mod paradoxal, acela a fost cel mai frumos eveniment al istoriei omenirii. Atunci, Însuşi Fiul lui Dumnezeu S-a dezbrăcat de slavă şi a luat chipul de sclav al omului, făcându-se asemenea oamenilor pentru ca prin acceptarea smereniei, a supunerii totale şi a jertfei; să spele cu sângele lui divin urâţenia păcatului de pe chipul uman, readucând înapoi slava lui Dumnezeu peste el.

Ce se întâmplă când descoperi frumuseţea lui Dumnezeu?

Pentru creştin, scopul vieţii este să mărească slava lui Dumnezeu prin tot ce este şi face el. Primul pas în acest proces este convertirea, întoarcerea cu faţa către Dumnezeu. Întorcându-se la Dumnezeu, omul poate să redevină un creator de frumos în adevăratul sens al cuvântului, cultivând atât frumuseţea exterioară, cât şi cea lăuntrică.

În măsura în care ne îngrijim trupul, ne asortăm hainele, ne aranjăm casa, ne îngrijim grădina, locul de muncă şi mediul înconjurător în aceeaşi măsură mărim frumuseţea lui Dumnezeu. Un creştin murdar, neglijent, dezordonat, îmbrăcat fără gust, mirosind urât; locuind într-o casă la fel de murdară şi dezordonată, cu o grădină şi animale neîngrijite, tolerând mizeria la locul de muncă şi obişnuit să locuiască într-un mediu plin de gunoaie, nu arată nici smerenie, nici dragoste de Dumnezeu şi de frumos ci lene, delăsare, nepăsare, trăsături care îi vor afecta rapid şi partea interioară, caracterul.

În acelaşi timp accentul exagerat pus pe partea exterioară, fără a da atenţie creşterii spirituale a fiinţei noastre lăuntrice, fără cultivarea roadelor Duhului Sfânt (smerenia, recunoştinţa, sfinţenia, stăpânirea de sine, facerea de bine) şi fără dezvoltarea disciplinelor spirituale (rugăciunea, postul, citirea Bibliei, slujirea, mărturisirea păcatelor, închinarea) înseamnă a trăi în păcat şi dezechilibru, înseamnă de fapt a nu dori să semănăm cu Dumnezeu, şi a-i mări slava.

Dumnezeu nu numai că iubeşte frumuseţea, dar Lui îi place să creeze mereu ceva nou, ceva deosebit. Universul Său, deşi guvernat de legi care îi asigură stabilitatea, nu este ceva închistat, finit. El este în continuă mişcare. În fiecare zi se nasc noi stele şi altele se transformă, se schimbă, se înnoiesc. Dumnezeu aşteaptă ca şi noi să fim ca El, creativi, cu imaginaţie, permanenţi agenţi de schimbare, dinspre rău înspre bine, dinspre păcat înspre sfinţenie, dinspre banal înspre desăvârşire, dinspre urâţenie înspre frumuseţe. Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Dănuţ şi Mihaela Mănăstireanu

http://danutm.wordpress.com/2008/03/04/frumusetea-crucii/

Ioan Alexandru – Despre poezia crestina

2008-03-22T14:12:00.001+02:00

Acest articol reprezintă transpunerea unei prelegeri ţinutã la Brãila de către poetul creştin Ioan Alexandru, sâmbãtã 23 noiembrie 1991, cu ocazia primului festival national de poezie crestinã “La început era Cuvântul”.

Sunt onorat că am fost invitat la acest prim festival de poezie creştinã şi vreau să încerc, în cele ce urmează, să definesc ceea ce este poezia creştină.

Am fãcut acest lucru, cu câtva timp în urmã, la o universitate germanã, unde au fost invitaţi poeţi români, precum şi toţi poeţii importanţi din Germania.

Vã rog, aşadar, sã-mi îngãduiţi sã fac puţinã teorie. Dacã acest cuvânt este abstract, vreau sã precizez cã, la origine, înseamnã “a-L vedea pe Dumnezeu”.

Un om care l-a vãzut pe Dumnezeu era un om teoretic. Deci a face teorie asupra acestui lucru, înseamnã a ne apropia de Cuvântul Lui Dumnezeu. Vedeţi dumneavoastrã, Isus Christos, Domnul, S-a pãstrat în istorie în douã feluri. S-a pãstrat ca figurã istoricã, pe care toţi o simţim şi ne întâlnim, la un moment dat cu ea, şi S-a pãstrat prin Cuvântul Sãu.

Evanghelistul Ioan, care, la începutul Evangheliei sale spune: “La început era Cuvântul…” ne precizeazã tocmai acest fapt, cã Isus Christos poate fi cunoscut în douã moduri. În douã feluri ne putem întâlni cu Domnul nostru, cu Isus Christos Cel istoric, care a trãit în Nazaret acum 2000 de ani, nãscut din fecioara Maria, rãstignit sub Pontiu Pilat şi înviat din morţi. Asta-i persoana Lui istoricã.

La puţin timp dupã înviere a fost alcãtuit canonul Noului Testament, deci acum ne putem întâlni cu Isus Christos prin Cuvântul Sãu. Întâlnirea cu Isus Christos cel istoric este apanajul unor oameni deosebiţi, care n-au fost niciodatã prea mulţi într-o generaţie.

Paul Claudel, cel mai mare poet al Franţei a avut aceastã întâlnire la 18 ani, dar n-a mãrturisit-o decât înainte de moarte, ca sã nu-i sminteascã pe oameni şi sã nu plece aceastã mãrturisire de la el.

Sunt absolut sigur cã şi între dumneavoastrã sunt asemenea oameni, care L-au întâlnit pe Isus într-un mod tainic. Ştiu cu certitudine cã toţi care suntem aici ne putem întâlni cu Isus prin Cuvântul Sãu.

Experienţa cea mai teribilã o constituie Emausul dupã înviere. Doi oameni dezamãgiţi, îndreptându-se cãtre satul lor, de care s-a alipit o fãpturã pe care ei n-au recunoscut-o. Şi a început sã vorbeascã cu ei, întrebându-i de ce sunt tristi. Era tristeţea întregii omeniri fãrã de Christos. Şi El a început sã le vorbeascã despre prooroci, tãlmãcindu-le Scripturile. Atunci ei L-au recunoscut.

Christos poate fi recunoscut prin Cuvânt! Acesta-i cel mai mare mister al existenţei noastre - ne putem întâlni cu Christos prin Cuvânt.

Spuneam recent, la o conferinţã din Grecia a tuturor teologilor din Est cã singura noastrã salvare este aprofundarea Cuvântului lui Dumnezeu. N-avem altã salvare decât în a face studii profunde asupra Vechiului şi Noului Testament, pentru a ne întâlni cu El. Omenirea se îndreaptã, cu certitudine, cãtre Isus Christos pentru cã El este centrul omenirii. Îmi încep anual cursurile de la Universitate cu aceste cuvinte: “şi viaţa veşnicã este aceasta: sã Te cunoascã pe Tine, Singurul Dumnezeu adevãrat şi pe Isus Christos pe care L-ai trimis Tu”.(Ev. dupã Ioan 17:3)

Sunteţi datori fiecare sã vã duceti copiii la Bisericã, la şcoli şi universitãţi creştine, pentru a-L cunoaşte pe Dumnezeu. Evreii de la vârsta de 3 ani îşi duc copiii la rugãciune şi-i învaţã Tora şi de aceea fac lucruri mai mari decât alte popoare.

Biblia este cea mai mare Carte de poezie a lumii. Tot Noul Testament este format din imnuri şi poezie. Isus Christos a vorbit poezie. Poeţii din secolul trecut au practicat o poezie fãrã de obiect. De 2000 de ani, pot sã spun cu certitudine, cã obiectul poeziei a fost învierea lui Christos. Singurii poeţi care au rãmas sunt poeţii creştini, pentru cã au obiect! Poezia modernã nu mai are obiect. Nemaivestind învierea lui Christos, ce sã mai vesteşti, ce sã mai spui?

Marele poet francez Pierre Emmanuel a spus cã “cel mai mare scandal al omenirii nu este moartea, ci învierea lui Isus Christos”. O poezie care ignorã învierea lui Isus, nu are nici o valoare. Noi vrem ca poporul român sã se întoarcã la poezie, pentru cã a pãrãsit-o. Asta înseamnã o întoarcere la Cartea Cãrţilor.

Un mare poet creştin spunea urmãtoarele:” Ca un poet sã scrie un poem valabil, trebuie sã fi bãut apã din trei izvoare: lumea ebraicã a Vechiului Testament, lumea greacã a Noului Testament şi lumea latinã, pentru cã limba latinã a fost pentru Occident, timp de veacuri, limba sacrã în care s-au exprimat cele mai mari gânduri. Aceste trei izvoare trebuie cunoscute îndeaproape de cãtre un poet care vrea sã facã ceva şi sã spunã ceva oamenilor. Nu poţi sã pui în locul lui Dumnezeu, al Sfintei Treimi, nişte fleacuri personale.

Mi-aduc aminte de Paul Claudel când s-a ridicat împotriva suprarealismului şi a fost atacat teribil de suprarealişti, spunându-i-se : “Sã vedem cum vom discuta peste 40 de ani”.

Acum, dupã 40 de ani, pe suprarealişti nu-i mai citeşte nimeni, dar Paul Claudel este cel mai citit poet al Franţei. Aşa se va întâmpla şi la noi. Toate sentimentele sunt ‘tabula rasa’. Toatã poezia din ultima sutã de ani, care n-are sentimente creştine, nu va mai fi cititã de nimeni! Am citit o mulţime de cãrţi, dar cea mai pasionantã este Scriptura.

Poeţii nu sunt altceva decât nişte focuri aprinse de nişte oameni în care arde setea de Dumnezeu. Mi-aduc aminte de acea noapte extraordinarã, când am scris prima poezie. Fusesem sã vãd o picturã extraordinarã, anume ” Învierea lui Isus Christos” de Grunewald. Am stat douã zile sã mã uit la ea. Locuiam în Pãdurea Neagrã, în orasul lui Heidegger, unde aveam o chilioarã. Am adormit şi toatã noaptea a stat asupra sufletului meu nemernic şi pãcãtos, o luminã colosalã. O luminã nemaipomenitã… Sãltam de fericire. Sunt absolut sigur cã era lumina Învierii. Am scris în acea noapte, aproape pe cearceaf, poemul “Luminã linã”, pe care l-am trimis în ţarã, la Luceafãrul, unde a apãrut pe prima paginã (…)

Poeţii sunt aceastã mãrturie a învierii lui Isus Christos în istorie şi a prezenţei Duhului Sfânt în viaţa noastrã. Dacã vreţi sã faceţi un poem bun, eu vã dau urmãtoarea reţetã: este nevoie sã ţineti seama de 4 lucruri care pleacã, toate, de la Isaia 61.

Când cercetezi viaţa cuiva şi vrei sã scrii despre el, trebuie sã vezi dacã a fost gata de jertfã. Tot secretul vieţii este de a-l gãsi pe om în stare de jertfã. N-aveţi nici o valoare dacã nu sunteţi oameni pregãtiţi pentru jertfã. Dacã aceste lucruri nu se înteleg, nu veti putea face niciodatã o operã creştinã. A doua condiţie este sã nu cârteşti. Toti suntem tentaţi sã fugim de pe cruce. Lucrarea noastrã este ca, obligatoriu fãrã de cârtire, sã ne luăm crucea. Al treilea lucru necesar pentru ca o lucrare sã reuşeascã, este ca sã fie fãcutã fãrã de violenţã, iar cea de a patra condiţie este sã fie pe placul lui Dumnezeu.

În Isus Christos avem un exemplu desãvârsit. De bunã voie, fãrã de cârtire si fãrã de violenţã a fãcut o lucrare pe placul lui Dumnezeu.

În puterea Bibliei, vestitã de poeţi, stã Cuvântul capabil de a schimba viaţa oamenilor. Ce poate fi mai minunat decât a schimba viaţa unui om? Sã stiţi cã un poet extraordinar poate schimba viaţa unui om, un om care este în stare sã se spânzure, care nu mai are nici o nãdejde. Este vorba de schimbarea vietii şi a direcţiei oamenilor.

Avem o misiune colosalã în istorie. Trãiascã poezia româneascã care se naşte în acest oraş al martirilor, capabilã de a schimba viaţa şi direcţia oamenilor dinspre moarte înspre viaţã!

Aşa sã ne ajute Dumnezeu!

Andrei Plesu despre evolutiile neoprotestantilor în fata camerelor TV

2008-03-22T14:09:00.002+02:00

Cunoscutul om de cultură Andrei Pleşu abordează extrem de plastic în suplimentul literar al Adevărului modul în care se prezintă în faţa camerelor TV predicatorii neoprotestanţi români. Menţionând ca punct de reper o emisiune de-a postului B1TV, Pleşu ironizează prestaţia coreligionarilor noştri şi, de ce să nu recunoaştem că are toate motivele să reacţioneze astfel. Printre observaţiile lui, enumerăm:

· Cum nu trebuie să fie discursul religios la televiziune? Nu trebuie sa fie lung, nu trebuie să fie sentimental, nu trebuie să fie dăscălitor ca o ora de dirigenţie. Cum era ce am văzut eu? Lung, sentimental, moralizant la nivelul cel mai de jos. Nu pun la îndoiala buna intenţie a predicatorului. Dar avea toate datele unui profesor de socialism ştiinţific, convertit la Evanghelie.

· Comenta celebrul episod al vindecării slăbănogului cu o colocvialitate trivială, abuzând de bun-simţism şi de un didacticism sfătos. A doua Persoană a Treimii era invocată, deferent, sub apelativul „Domnul Isus”, aşa încât aveai mereu impresia că e vorba de domnul Paul de la parter.

· “Aşa şi noi, dragi telespectatori, să nu ţinem cont de nici o piedică, dacă ni se cere ajutor. Să simţim cu aproapele nostru!” „A simţi cu cineva” e o formulă pe care pastorul nostru trebuie să o fi luat din alta limbă, cea în care îşi va fi absolvit evanghelizarea. Pe româneşte nu există.

· Din când în când, atunci când urma o lămurire mai adâncă, vorbitorul începea cu unul din cele mai inepte ticuri retorice din câte există: „Vedeţi Dumneavoastră…”. „Vedeţi Dumneavoastră, lucrurile stau în felul următor…” Adică: „Prostovanilor, atenţie la mine, o să vă spun o chestie care nu v-ar fi trecut prin cap în vecii vecilor!”

· Las la o parte alte delicatese, cum ar fi invocarea Cuvântului care trebuie să „penetreze” masele, pronunţarea lui „ameninţă” cu accentul pe „i” şi o mulţime de alte plictiseli, platitudini şi ceţuri, sub care Vestea cea Bună nu poate decât să caşte apocaliptic.

Aviz amatorilor de prestaţii televizate!

Preluat de pe siteul http://mersulvremurilor.ro/

Canalizarea

2008-03-22T14:08:00.000+02:00

Un om a căzut într-o canalizare şi nu putea ieşi afară de acolo. Pe lângă el au trecut o mulţime de oameni, fiecare gândind, vorbind şi acţionând în felul lui:

SUBIECTIVUL:
Simt că tu ai căzut acolo.

OBIECTIVUL:
Era logic că cineva trebuia să cadă acolo.

FARISEUL:
Numai oamenii răi cad în canalizare.

ZIARISTUL:
Vreau exclusivitatea asupra relatării ştirii.

CONFUCIUS:
Dacă m-ai fi ascultat, n-ai fi în canalizare.

BUDDHA:
Canalizarea ta este doar o stare a minţii.

REALISTUL:
Aceasta este o canalizare.

SAVANTUL:
Hai să calculez forţa necesară ca să ieşi din canalizare.

GEOLOGUL:
Hai să te învăţ să apreciezi straturile geologice din groapă.

PERCEPTORUL:
Ai plătit impozitul să locuieşti în canalizare?

OMUL DE LA CONSILIU:

Ai permisie să locuieşti aici?

EVAZIVUL:
E mai bine să evit subiectul.

CARISMATICUL:
Mărturiseşte că nu eşti într-o canalizare!

OPTIMISTUL:
Lucrurile ar putea merge mai rău.

PESIMISTUL:
Lucrurile vor merge mai rău.

ISUS
Văzând omul, l-a apucat simplu de mână şi l-a scos din canalizare.

Istorioară preluată de pe internet, autor anonim.

A Love Story

2008-02-03T11:32:00.000+02:00

Once upon a time, there was an island where all the feelings lived: Happiness, Sadness, Knowledge, and all of the others including Love. One day it was announced to the feelings that the island would sink, so all prepared their boats and left.

Love wanted to persevere until the last possible moment. When the island was almost sinking, Love decided to ask for help. Richness was passing by Love in a grand boat. Love said, "Richness, can you take me with you?" Richness answered, "No, I can't. There is a lot of gold and silver in my boat. There is no place here for you."

Love decided to ask Vanity who was also passing by in a beautiful vessel, "Vanity, please help me!" "I can't help you Love. You are all wet and might damage my boat." Vanity answered.

Sadness was close by so Love asked for help, "Sadness, let me go with you." "Oh.... Love, I am so sad that I need to be by myself!"

Happiness passed by Love too, but she was so happy that she did not even hear when Love called her!

Suddenly, there was a voice, "Come Love, I will take you." It was an elder. Love felt so blessed and overjoyed that he even forgot to ask the elder his name. When they arrived at dry land, the elder went his own way.

Love realized how much he owed the elder and asked Knowledge, another elder, "Who helped me?" "It was Time," Knowledge answered. "Time?" asked Love. "But why did Time help me?" Knowledge smiled with deep wisdom and answered, "Because, only Time is capable of understanding how great Love is."

1 Corinteni 13 - Versiune de Craciun

2007-12-03T14:53:00.001+02:00

Daca îmi împodobesc casa ca nimeni altcineva, cu panglici de matase, cu seturi de beculete ce-ti iau ochii cu pâlpâirea lor sau cu baloane vesele ce-ti aduc zâmbetul pe buze, dar nu-mi exprim dragostea fata de familia mea, nu sunt decât un alt decorator, mai mult sau mai putin talentat.

Daca robotesc pâna la epuizare în bucatarie, pregatind mese îmbelsugate, framântând cozonaci pufosi si înmiresmati si aranjând apoi ca nimeni altcineva masa de sarbatoare, dar nu-mi exprim dragostea fata de familia mea, nu sunt decât un simplu bucatar.

Daca ma ofer sa ajut la cantina sociala, sa duc Vestea Buna la azilul de batrâni si daca dau tot ce am în scopuri caritabile, dar nu-mi exprim dragostea fata de familia mea, nu-mi foloseste la nimic.

Daca împodobesc bradul cu îngerasi argintii si fulgi de zapada confectionati cu migala (sau masa cu aranjamente florale inspirat si iscusit alcatuite), daca particip la o serbare dupa alta, onorând nenumaratele invitatii ce mi se fac, daca nu lipsesc la nici o repetitie de cor pentru marea Sarbatoare, dar în toate acestea nu ma concentrez în primul rând asupra lui Cristos, nu-mi foloseste la nimic si nu am patruns adevaratul sens al Sarbatorii.

Dragostea se opreste din gatit ca sa îmbratiseze copilul.

Dragostea se opreste din împodobitul casei ca sa-i dea un sarut sotului si sa-i spuna te iubesc.

Dragostea este plina de bunatate, desi grabita si obosita.

Dragostea nu pizmuieste casa celui care a pus pe masa împodobita festiv farfuriile din cel mai fin portelan si tacâmurile de argint.

Dragostea nu tipa la copii sa nu-i stea în cale, ci este plina de multumire ca îi are, chiar daca i se împletesc printre picioare.

Dragostea nu le face daruri numai celor care pot sa daruiasca la rândul lor, ci se bucura sa le pregateasca daruri în primul rând celor care nu au din ce sa daruiasca.

Dragostea acopera totul, crede totul, nadajduieste totul, sufera totul.

Dragostea nu va pieri niciodata.

Adevărata semnificaţie a Crăciunului

2007-12-03T12:43:00.000+02:00

A fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi nu s-ar povesti... A fost odată, in vremuri deloc îndepărtate, într-un sătuc mic-mic, o famile de ţărani care avea doi copii. Tatăl nu credea în Dumnezeu şi nu ezita să spună şi altora ce simţea el în legătură cu religia şi sărbătorile creştine, cum ar fi Crăciunul. Soţia lui credea însă, şi ea şi-a crescut copiii astfel încât să aibă credinţa în Dumnezeu şi în Iisus, în ciuda comentariilor lui negative, prin care se împotrivea la orice.

Într-un ajun al Crăciunului încărcat de zăpadă, soţia şi-a luat copiii la o slujbă creştină în satul în care locuiau. L-a invitat şi pe el, dar a refuzat:

"Prostii, dacă ar exista într-adevăr Dumnezeu, iar Iisus ar fi fiul Său, de ce l-ar fi trimis El pe pământ cu chip de om? Dacă e atotputernic, de ce să se coboare El până la nivelul nostru? Nu pot să cred aşa ceva, n-are nici un înţeles!"

Aşa că ea şi copiii au plecat, iar el a rămas acasă. N-a trecut mult şi vântul a început să bată mai tare, viscolind zăpada. În timp ce bărbatul se uita afară pe fereastră, tot ce vedea era o furtună de zăpadă. S-a aşezat să se odihnească înainte de a aprinde focul pentru a încălzi casa peste noapte. Şi chiar atunci a auzit un zgomot puternic. Ceva a lovit fereastra. Apoi încă unul. S-a uitat afară, dar nu a putut să vadă prin viscol mai mult de câteva urme pe zăpadă. Când vântul s-a mai liniştit, el a mers afară să vadă ce anume a lovit fereastra. Pe câmpul de lângă casă a văzut un stol de gâşte sălbatice. Se părea că ele zburau spre ţările calde pentru perioada de iarnă, când au fost prinse de viscol şi nu au mai putut înainta. Păsările s-au pierdut şi au eşuat la ferma lui, fără mâncare şi fără adăpost. Îşi mişcau aripile şi zburau în jurul terenului în cercuri mici, orbite şi fără nici un scop. Câteva din ele se pare că s-au izbit de geam. Ţăranul, om cu inima caldă, iubitoare, s-a gândit că le-ar putea adăposti la ferma lui, de vreme ce nu puteau să mai zboare spre sud pe o astfel de vreme.

"Ferma ar fi un loc tare bun pentru ele să stea. Este călduroasă şi sigură, ar putea să-şi petreacă noaptea aici şi să aştepte sfârşitul furtunii."

Aşa că a mers până la fermă şi a deschis larg uşile, apoi a aşteptat, sperând că ele vor observa ferma deschisă şi vor intra. Gâştele dădeau însă din aripi învârtindu-se fără nici un scop şi se părea că nu au observat ferma şi nici că şi-au dat seama ce ar însemna aceasta pentru ele. Bărbatul a încercat să le atragă atenţia, dar tot ce a reuşit a fost doar să le sperie, şi ele s-au mutat mai departe. Ţăranul a intrat în casă şi a ieşit apoi cu o bucată de pâine, a rupt-o şi a făcut o dâră de firimituri care să le conducă spre fermă. Dar ele tot nu au înţeles. S-a dus în spatele lor şi a încercat să le îndrepte spre fermă, dar ele s-au speriat şi mai tare. S-au răspândit în toate direcţiile, numai spre fermă nu.

Nimic din ce a făcut nu le-a determinat pe gâşte să ajungă în locul unde le-ar fi fost cald şi unde ar fi fost în siguranţă.

"De ce nu mă urmează?! Nu pot să vadă că acesta este singurul loc unde ele ar putea supravieţui furtunii?"

Tot gândindu-se la asta şi-a dat seama că ele pur şi simplu nu vor urma un om.

"Doar dacă aş fi unul de-al lor, aş putea să le salvez!", a spus el tare.

Atunci i-a venit ideea. A intrat în fermă, a scos una din propriile lui gâşte şi a purtat-o în braţele sale până a ajuns în spatele stolului de gâşte sălbatice. Apoi i-a dat drumul. Gâsca lui a zburat printre celelalte direct spre fermă şi, una câte una, celelalte gâşte au urmat-o spre acel loc sigur. Bărbatul a rămas tăcut pentru un moment în timp ce cuvintele pe care le-a spus cu câteva minute mai devreme i-au revenit în minte:

"Doar dacă aş fi unul de-al lor, atunci le-aş putea salva!"

Apoi s-a gândit la ceea ce i-a spus soţiei mai devreme:

"De ce Dumnezeu s-ar fi smerit atât pe Sine ca să vină pe pământ şi să trăiască în trup de om?"

Dintr-o dată, totul a avut sens. Aceasta e ceea ce a făcut Dumnezeu. Noi am fost ca si gâştele – orbi, pierduţi, disperaţi. Dumnezeu l-a trimis pe Fiul Său ca să ne arate calea şi să ne salveze.

"Aceasta este adevărata însemnătate a Crăciunului!"

Privirile i s-au luminat când a înţeles. În timp ce viscolul se potolea, sufletul lui a devenit liniştit contemplând acest minunat gând. Ani de îndoială şi necredinţă au dispărut ca şi furtuna trecătoare. A îngenunchiat în zăpadă şi a rostit prima rugăciune din viaţa lui:
"Mulţumesc, Doamne, că ai luat chip de om şi ai venit să mă scoţi din furtună!"

sursa: DaMaiDeparte.ro

Greutatea rugaciunii

2007-11-12T11:30:00.000+02:00

O femeie săracă “după vorbă, după port”, a întrat într-o zi în băcănia lui John. S-a apropiat de stăpânul magazinului într-un mod foarte umil şi l-a întrebat dacă nu ar putea sa-i dea pe datorie ceva de mâncare. Avea acasă pe soţul ei era foarte bolnav… El nu putea munci, şi mai aveau şi o droaie de copii care trebuiau hrăniţi. John însa îi spuse că nu-i poate da nimic pe datorie, pentru că ea nu are credit la magazinul său. Lângă tejghea se mai afla un client care a auzit discuţia dintre cei doi. Acesta ii spuse băcanului că va acoperi el costurile pentru tot ce femeia va comanda pentru familia ei.

Băcanul îi ceru femeii lista cu cumpărăturile de care avea nevoie, iar ea, după ce stătu o clipă pe gânduri, scoase din geanta-i ponosită o bucăţică de hârtie pe care i-o înmână acestuia, grăbită şi bucuroasă.

“Uite cum procedăm”, zise băcanul, privind şmechereşte la clientul care se oferise să plătească, “tu, femeie, pui lista pe un taler, iar pe celălalt eu pun marfă până se echilibrează”.

Dar curând s-a întunecat la faţă, a făcut ochii mari de nedumerire şi nu şi-a putut înăbuşi mormăitul: “Nu-mi vine sa cred!” Cântarul stătea înclinat în partea cu hârtia, oricâtă marfă punea el în cealaltă. Clientul zâmbea, iar băcanul tot punea pe cantar alimente. În sfârşit, când nu mai încăpea nici un ac, iar femeia privea cu mulţumire pe binefăcătorul de alături, băcanul smulse înciudat bucăţica de hârtie, o privi cu mare uimire şi exclamă: “E doar o rugaciune!” Îi arătă celulalt ca şi cum ar fi avut nevoie de martori.

Femeia scrisese: “Iubite Doamne, Tu îmi cunoşti nevoile, aşa că eu le pun în mâinile Tale.”

În vreme ce John, băcanul, nu-şi putea reveni din şoc şi gesticula mereu, femeia şi-a luat aliumentele, i-a mulţumit acelui străiun generos, şi a plecat. Străinul a achitat cum promisese, explicând băcanului: “Nu fii necăjit, tu nu ai pagubă. Femeia asta a meritat toţi banii. Numai Dumnezeu ştie ce greutate are o rugăciune….”

Preluata de pe blogul lui Ionatan Pirosca

Dragoste neconditionata

2007-10-30T12:51:00.000+02:00

Proprietarul unui magazin batea un ultim cui pentru a fixa o mica bucata de lemn în dreptul usii de la intrare: "Catelusi de vânzare".
Si cum astfel de anunturi au darul sa trezeasca foarte usor curiozitatea copiilor, nu dupa multa vreme, în magazin intra un baietel.
- Cât costa un catelus? - îl întreba baietelul pe vânzator.
- Depinde, raspunse acesta, între 30 si 50 de dolari.
Baietelul baga mâna în buzunar si scoase ceva maruntis.
- Am doi dolari si jumatate. Îmi dati voie sa-i vad?
Vânzatorul zâmbi întelegator si fluiera scurt. De dupa tejghea aparu Lady, îndreptându-se grabita spre stapânul ei, urmata fiind de cinci catelusi.
Unul dintre ei ramase mult în urma. Baietelul observa imediat ca puiul avea un handicap la una dintre labutele posterioare.
- Ce are catelusul? - se interesa el la vânzator.
Barbatul îi spuse ca dupa afirmatiile veterinarului, catelusul avea o malformatie din nastere si avea sa schiopateze toata viata.
- Pe asta vreau sa-l cumpar! - exclama baietelul.
- Nu, nu trebuie sa-l cumperi. Daca într-adevar vrei sa-l iei, ti-l dau pe gratis.
Baietelul se întrista, îl privi pe vânzator drept în ochi si spuse clar si raspicat:
- Nu vreau sa mi-l dati pe gratis! E la fel de valoros ca oricare dintre fratii lui si va voi plati integral pentru el. Va voi da acum doi dolari si jumatate si câte 50 de centi în fiecare luna pâna voi reusi sa-l achit.
Barbatul insista:
- Nu pot sa cred ca vrei sa-l cumperi! Niciodata nu va fi în stare sa alerge, sa sara si sa se joace la fel ca ceilalti catelusi.
Baietelul se apleca si-si sufleca pantalonii, lasând sa se vada un dispozitiv metalic care-i sustinea piciorul stâng.
- Domnule, nici eu nu prea pot sa alerg, iar catelusul acesta are nevoie de cineva care sa-l înteleaga.
Stapânul catelusilor îsi musca buza inferioara, încercând sa-si stapâneasca lacrimile.
- Fiule, ma rog si sper ca fiecare dintre acesti catelusi sa aiba parte de un stapân ca tine.

În viata nu conteaza CINE esti, ci daca cineva te apreciaza pentru CEEA CE esti, acceptându-te asa cum esti si iubindu-te neconditionat.

Ioan 3 : 16

2007-10-30T12:39:00.000+02:00

Prichindel era un baietel sarac, al nimanui, care traia pe strada. Lui nu-i placea sa fure sau sa cerseasca ca ceilalti copii ai strazii asa ca vindea ziare la coltul strazii.

Intr-o seara geroasa, tocmai se starnise un viscol, iar oamenii treceau cand si cand pe la coltul de strada unde Prichindel incerca sa vanda ziarele. Baietelului ii era atat de frig incat nici nu incerca sa mai vanda ziare.

S-a dus la un politist si l-a intrebat:

"Domnule, stiti cumva din greseala un loc calduros unde ar putea dormi un baiat sarac in noaptea asta? Vedeti dumneavoastra, eu dorm ghemuit intr-un colt, mai jos, pe alee, si e ingrozitor de frig acolo in noaptea asta. Mi-ar prinde bine un loc caldut unde sa stau."

Politistul s-a uitat la baiat si i-a raspuns:

"Du-te pe strada asta la vale si vei ajunge la o casa alba mare. Cand ajungi acolo, sa bati la usa si cand iti va deschide sa spui doar "Ioan 3 cu 16" si te vor lasa sa intri."

Si asa a si facut. A urcat treptele, a batut la usa si dupa cateva clipe i-a deschis o doamna. Baiatul s-a uitat la ea si a zis timid si cu teama: "Ioan 3 cu 16".

Femeia i-a deschis larg usa si l-a poftit in casa: "Intra, fiule!"

L-a luat inauntru si i-a aratat un leagan in fata unui semineu pe care sa se aseze si a plecat. Baiatul a stat acolo un timp, gandindu-se:
"Ioan 3 cu 16?!...nu inteleg ce inseamna, dar cu siguranta incalzeste un baiat inghetat!!!!"

Putin mai tarziu doamna cea buna s-a intors si l-a intrebat: "Iti este foame?".

El a raspuns: "Ei bine, doar un pic. Nu am mancat de cateva zile si cred ca as putea da gata un pic de mancare."

Femeia l-a invitat in bucatarie si l-a invitat sa se aseze la o masa plina cu bucate. A mancat si iar a mancat pana ce nu a mai putut. Apoi s-a gandit:

"Ioan 3 cu 16?!... nu inteleg ce inseamna, dar cu siguranta satura un baiat infometat!!!!"

Apoi l-a chemat sus intr-o baie unde se afla o cada imensa plina cu apa calda si a stat acolo ca sa se inmoaie putin. Dupa ce s-a spalat, s-a gandit din nou:

"Ioan 3 cu 16?!... nu inteleg deloc ce inseamna, dar cu siguranta curata un baiat murdar."

Baiatul nu mai facuse niciodata o baie cu adevarat. Singura baie care a facut-o vreodata a fost cand statea langa un hidrant care era deschis.

Femeia l-a luat apoi si l-a dus intr-un dormitor, l-a infasurat cu un cearsaf, l-a pus pe un pat, l-a invelit cu o patura pana la gat, l-a sarutat de noapte buna si a stins lumina. In timp ce statea in intuneric si privea afara pe fereastra cum ningea in acea noapte geroasa, s-a gandit:

"Ioan 3 cu 16?!... nu inteleg ce inseamna, dar cu siguranta odihneste un baiat frant de oboseala!!!"

Dimineata, femeia a venit sus si l-a luat din nou in bucatarie, la acea masa plina de bucate. Dupa ce a mancat, ea l-a luat din nou si l-a asezat in acel balansoar, in fata semineului si a luat o Biblie.

S-a asezat in fata lui, uitandu-se la fata lui inocenta:
"Intelegi tu ce inseamna "Ioan 3 cu 16"?" l-a intrebat ea gentil.

El a raspuns: "Nu, doamna, nu inteleg. Am auzit prima oara cuvintele acestea aseara, cand politistul mi-a zis sa le folosesc."

Ea a deschis Biblia la Ioan 3 cu 16 si a inceput sa-i vorbeasca despre Isus. Chiar acolo, in fata acelui semineu, baiatul si-a predat inima lui Isus. Stand acolo, s-a gandit:

"Ioan 3 cu 16?!... nu prea inteleg eu ce inseamna, dar cu siguranta salveaza un baiat pierdut."

Stii ceva... trebuie sa marturisesc ca nici eu nu inteleg?! Este greu sa inteleg cum Dumnezeu, a fost atat de binevoitor sa-L lase pe Isus, Fiul Sau, sa moara pentru mine si nu prea pot sa inteleg de ce Isus a fost de acord sa faca un asemenea lucru... nu inteleg agonia Tatalui si a ingerilor din ceruri in timp ce-L priveau pe Isus cum a suferit pe cruce... nu inteleg dragostea Lui fierbinte pentru MINE, dragoste ce L-a tinut pe Isus pe cruce pana la sfarsit...

NU INTELEG, dar...cu siguranta face ca viata sa merite traita!!!

Ioan 3:16

"Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica."

„Unii pe alţii” şi „unii altora” - Poruncile date Bisericii

2007-10-30T12:34:00.000+02:00

1. Iubiţivă unii pe alţii, cum vam iubit Eu pe voi (Ioan 13:34)

2. Fiţi buni uniii cu alţii (Efeseni 4:32)

3. Îngăduiţivă unul pe altul (Col.3:13; Efes.4:2)

4. Iertaţivă unul pe altul, cum va iertat şi pe voi Cristos (Efes.4:32; Col. 3:13)

5. Primiţivă (acceptaţivă) unii pe alţii, cum va primit (acceptat) Cristos pe voi (Romani 15:7)

6. Supuneţivă unii altora (Efes. 5:21)

7. Slujiţivă unii altora în dragoste ( (Galateni 5:13)

8. Suntem mădulare unii altora (Rom. 12:5; Efes. 4:25)

9. Mădularele să îngrijească deopotrivă unele de altele (1 Cor. 12:25)

10. În smerenie, fiecare să privească pe altul mai pe sus decât el însuşi (Fil.2:3)

11. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia (Rom. 12:10)

12. Să veghem unii asupra altora şi să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune (Evrei 10:24)

13. Îndemnaţivă unii pe alţii (Evrei 3:13)

14. Învăţaţivă unii pe alţii (Col.3:16; Rom.15:14)

15. Sfătuiţivă unii pe alţii (Col.3:16; Rom. 15:14)

16. Mângăiaţivă (încurajaţivă) unii pe alţii (1 tes.4:18)

17. Mângăiaţivă şi întăriţivă unii pe alţii (1 Tes. 5:11)

18. Mărturisitivă unii altora păcatele (Iacov 5:16)

19. Rugaţivă unii pentru alţii (Iacov 5:16)

20. Purtaţivă unii altora sarcinile (Gal.6:2)

21. Trăiţi în pace (în armonie) unii cu alţii (Rom.12:16)

22. Să aveţi aceleaşi simţăminte (unitate) unii faţă de alţii (Rom.12:16)

23. Vorbiţi unii cu alţii din Cuvântul lui Dumnezeu (Efes. 5:19)

24. Căutaţi să vă faceţi plăcere, în ce este bine, ca să vă zidiţi unii pe alţii (Rom.15:2)

25. Să creşteţi în dragoste unii faţă de alţii (1 Tes. 3:12)

1. Să nu vă înşelaţi unul pe altul (Levitic 25:14)

2. Să nu vă minţiţi unii pe alţii (Col.3:9)

3. Să nu vă urâţi unii pe alţii (Tit 3:3)

4. Să nu ne invidiem unul pe altul (Gal. 5:26)

5. Să nu ne întărâtăm unul pe altul (Gal. 5:26)

6. Să nu vă vorbiţi de rău unii pe alţii (Iacov 4:11)

7. Să nu ne mai judecăm unii pe alţii (Rom.14:13)

8. Să nu vă plângeţi unii împotriva altora (1 Cor.4:6)

9. Nici unul să nu se fălească cu unul împotriva celuilalt (1 Cor.4:6)

10. Să nu mergeţi la judecată unul cu altul (1 Cor.6:6)

11. Să nu vă muşcaţi şi să nu vă mâncaţi unii pe alţii (Gal.5:15)

12. Să nu vă nimiciţi unii pe alţii (Gal.5:15)

Cum instalam dragostea?

2007-08-11T15:29:00.000+03:00

Clientul: Am o problemă în sistem. Se blochează şi trebuie mereu să resetez.
Serviciul tehnic: Puteţi instala dragostea?
Clientul: Da, cred că pot. Nu sunt un expert, dar cred că mă descurc. Ce trebuie să fac mai întâi?
Serviciul tehnic: Primul lucru este să deschizi inima. Ai găsit-o?
Clientul: Da, numai că acolo rulează deja câteva programe chiar acum. Este bine să instalez programe când deja altele sunt rulate?
Serviciul tehnic: Ce programe sunt deschise?
Clientul: Să văd... Sunt deschise programele: durere.exe, tristeţe.bat, dispreţ.exe şiresentimente.com.
Serviciul tehnic: Nici o problemă. Dragostea va şterge automat durere.exe din sistemul operaţional curent. Va rămâne în memoria dumneavoastră permanent, dar nu va mai perturba niciodată alte programe. Dragostea va suprascrie tristeţe.bat cu un modul numit bucurie.exe. Dar trebuie să dezinstalaţi singur dispreţ.exe şi resentimente.com. Aceste programe nu permit instalarea completă a dragostei. Puteţi face asta?
Clientul: Nu ştiu cum să le dezinstalez. Au un mesaj de "eroare". Mă puteţi ajuta?
Serviciul tehnic: Cu plăcere. Mergeţi în Start Menu şi căutaţi iertare.exe. Faceţi acest lucru ori de câte ori apar dispreţ.exe şi resentimente.com, până când vor dispărea complet din sistemul dumneavoastră.
Clientul: OK. Am terminat! Dragostea a început să se instaleze automat! Aşa este normal?
Serviciul tehnic: Este perfect! Trebuie să primeşti un mesaj care te anunţă că programul se instalează pentru toată viaţa în inima sistemului tău. Aţi primit acest mesaj?
Clientul: Da, l-am primit. Acum programul este complet instalat?
Serviciul tehnic: Da, numai că aveţi acum numai modulul de bază. Trebuie să vă conectaţi la alte inimi ca să puteţi face upgrade-uri.
Clientul: Oh! Am deja un mesaj de eroare. Ce trebuie să fac?
Serviciul tehnic: Ce spune acest mesaj?
Clientul: Spune:"EROARE 412 - Programul nu poate rula pe componentele interne". Ce înseamnă asta?
Serviciul tehnic: Nu vă îngrijoraţi, aceasta este o problemă simplă. Înseamnă că dragostea este setată să ruleze pe o inimă externă şi nu a fost rulată încă în inima dumneavoastră. Este unul din cele mai dificile lucruri în programare. Trebuie să aveţi dragostea interioară pentru propriul sistem înainte de a încerca să vă conectaţi la dragostea altor sisteme.
Clientul: Şi ce trebuie să fac?
Serviciul tehnic: Puteţi găsi autoacceptarea?
Clientul: Da, am găsit-o.
Serviciul tehnic: Excelent, începe să fie din ce în ce mai bine! Acum inseraţi următoarele fişiere şi copiaţi-le în directorul "inima mea": iertare.doc, autoacceptare.txt, bunatate.doc şi încredere.txt.
Sistemul dumneavoastră va rescrie toate fişierele. Apoi va trebui să ştergeţi sarcasm.exe şi să goliţi coşul de gunoi astfel încât să fiţi sigur că nu a mai rămas nimic rău şi niciodată nu va mai fi rulat.
Clientul: Am reuşit! Hei! Inima mea începe să aibă noi fişiere: zâmbet.mpg este pe monitor chiar acum şi un mesaj imi spune că pace.com, compasiune.exe şi mulţumire.com se instalează în toată inima mea!
Serviciul tehnic: Înseamnă că dragostea este instalată şi rulează. Ar trebui să vă descurcaţi singur de acum. Încă un lucru înainte de a termina...
Clientul: Vă ascult.
Serviciul tehnic: Dragostea este un program distribuit gratuit. Fiţi sigur că îl dăruiţi curat la orice sistem cât timp veţi fi conectat la serverul principal- “Marea Dragoste”. Veţi primi înapoi module cu adevărat valoroase.
Clientul: Aşa voi face. Mulţumesc pentru ajutor.
Serviciul tehnic: Inima să-ţi fie binecuvântată cu multă dragoste!

Material preluat de pe www.infocrestin.ro

Curriculum Vitae

2007-07-19T14:06:00.000+03:00

Numele: mă numesc „Copilul lui Dumnezeu”. Am primit acest nume când am fost înfiat...mi l-au înregistrat direct în Cartea vieţii. Încerc să îl port cu demnitate.

Data naşterii: m-am născut de două ori. Ultima dată m-am născut pentru cer.

Locul naşterii: locul în care m-am născut şi-a lăsat puternic amprenta asupra mea. Prima dată m-am născut într-un loc mizer, numit fărădelege, numit păcat. Şi astăzi încă plătesc tribut faptului că m-am născut acolo. A doua oară m-am născut din Dumnezeu.

Familia: am un Tată, e cel mai grozav Tată din Univers. Îl cheamă Dumnezeu. Şi mă iubeşte enorm. Am şi un Frate mai mare. Are 33 de ani şi vreo câteva veşnicii. Ca orice frate mai mare, are tot timpul grijă de mine. Îmi place când oamenii îmi spun că semănăm...

Adresa: am locuit câţiva ani pe Str. Pierzării. M-am mutat de acolo. Deocamdată nu am o locuinţă stabilă. Sunt străin şi călător.

Categoria socială: am fost rob. Acum sunt fiu moştenitor ...şi ce voi mai fi ...nu mi s-a arătat încă.

Studiile: Studiez în şcoala lui Isus. Credinţa, nădejdea, dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor, smerenia şi altele. Multe discipline încă îmi dau mari bătăi de cap. Dar, îmi place să cred că sunt un elev silitor. Mă străduiesc să fiu pregătit pentru marele examen.

Profesia: am primit cea mai onorabilă slujbă dintre toate: aceea de a fi slujitorul tuturor. Încă încerc să mă deprind cu ea. Oricum, slujba asta se plăteşte foarte bine. Dar nu acum… Şi nu aici...

Antecedente penale: Da, am şi aşa ceva. Am comis o crimă. Mi-am ucis propriul eu. Pentru asta, am primit pedeapsa maximă: am fost condamnat la fericire eternă.

Proprietăţi: sunt suficient de bogat, cât să nu mă îngrijorez pentru ziua de mâine. Iar când nu va mai fi un mâine, Cineva mi-a lăsat moştenire întregul cer.

Hobby-uri: îmi place mult să călătoresc: sunt în drum spre patria cerească. Îmi place şi să citesc: nu e nici o zi în viaţa mea fără Scriptură. Şi în general îmi place să-mi trăiesc viaţa din plin: o trăiesc pentru Dumnezeu.

Situaţia actuală: tot ce sunt acum, sunt prin harul Lui Dumnezeu şi harului faţă de mine e nemăsurat...

Data morţii: încerc să mor în fiecare zi. Faţă de mine însumi.

Cui apartine cadoul?

2007-07-03T15:00:00.000+03:00

Lângă Tokio trăia un vestit războinic samurai, care a decis să-i îndrume pe cei tineri în budismul Zen. Se spune că în ciuda vârstei înaintate, el putea înfrânge orice adversar.

Într-o după-amiază, un luptător - cunoscut pentru lipsa lui de scrupule - a ajuns în localitatea unde trăia bătrânul Samurai. Era cunoscut pentru tehnicile lui de a provoca la luptă, astepta până când adversarul făcea prima miscare si apoi, fiind dăruit cu destulă inteligentă pentru a corecta orice greseală ar fi făcut, contraataca cu viteză. Tânărul luptător nu pierduse încă nici o luptă. Auzind de reputatia Samuraiului, a decis să-l învingă pentru a-si mări faima. Toti studentii erau împotriva luptei, dar bătrânul Samurai a acceptat provocarea. S-au adunat toti în piata din centrul orasului, iar tânărul a început să-l insulte pe Samurai. A aruncat câteva pietre în directia lui, l-a scuipat în fată, i-a aruncat toate insultele ce există sub soare, i-a insultat până si pe strămosi. Timp de câteva ore, a făcut totul pentru a-l provoca pe maestru, dar bătrânul rămânea impasibil.

La sfârsitul după-amiezii, simtindu-se obosit si umilit, războinicul a abandonat si a plecat.

Deceptionati de faptul că maestrul primise atât de multe insulte si provocări, studentii l-au întrebat: "Cum ai putut răbda atât de multă umilintă? De ce nu ti-ai folosit spada, chiar dacă stiai că ai fi pierdut, în loc să-ti expui lasitatea în fată tuturor?

"Dacă cineva vine la tine cu un cadou si tu nu îl primesti, cui apartine cadoul?" - întrebă Samuraiul. "Celui care ti l-a oferit - replică unul dintre discipoli." "La fel si cu orice mânie, insultă sau invidie - spuse maestrul. Când nu sunt acceptate, continuă să apartină celui care le-a purtat."

Eseu despre frumusete

2007-07-03T09:32:00.000+03:00

Frumuseţea va salva lumea – Feodor Dostoievski.

Peste tot în jur, creaţia lui Dumnezeu strigă despre sfinţenia şi despre frumuseţea Lui. Dacă am avea ochi să vedem, ne-am da seama că silueta dantelată a zăpezii pe o creangă golaşă de copac, la izbucnirea bruscă a razelor de soare prin pietrele şlefuite de apă, la formarea trupului unei femei şi la chipul unui prunc care aude maşina vânzătorului de îngheţată, toate ne vorbesc despre inima bună a lui Dumnezeu. Venirea primăverii după o iarnă grea aproape că este prea minunată ca să fie suportabilă. Frumuseţea lui Dumnezeu este revărsată din belşug asupra lumii.

Simone Well nota: „ Frumuseţea lumii este aproape singurul mod în care îl lăsăm pe Dumnezeu să ne pătrundă… Frumuseţea cucereşte simţurile pentru a obţine permisiunea de a trece direct la suflet… Tendinţa sufletului de a iubi frumuseţea este capcana pe care Dumnezeu o foloseşte cel mai adesea pentru a-l câştiga de partea Lui.”

Frumuseţea este puternică. S-ar putea ca frumuseţea să fie cel mai puternic lucru de pe pământ. De aceea, frumuseţea este şi periculoasă, tocmai deoarece contează. De ce?

Mai întâi, frumuseţea comunică. Richard Harris, episcop de Oxford, scria: „întrebărilor noastre despre Dumnezeu le răspunde frumuseţea orânduirii creaţiei.” Şi chiar că avem întrebări de pus, nu ? Ele sunt născute din dezamăgirile, suferinţele sau fricile noastre. Augustin spunea că a găsit răspunsurile la întrebările sale în frumuseţea lumii.

„ Le-am glăsuit acestor lucruri: Spuneţi-mi de Dumnezeul meu, care nu sunteţi, spuneţi-mi despre El. Şi cu glas mare au strigat: El ne-a făcut, ai Lui suntem. (Psalmul 100:3). Le-am întrebat uitându-mă la ele, iar ele mi-au răspuns cu frumuseţe.”

Dar ce ne spune frumuseţea? Imaginează-ţi că soseşti acasă după o zi stresantă şi că în grădina casei tale te aşteaptă o oază de frumuseţe. Sau poate că o evadare în natura este mai pe sufletul tău. Sau, de ce nu, o escapada în sălbăticia pădurii sau liniştea malului mării. Acolo, frumuseţea te invadează şi-ţi promite că totul va fi bine. S-ar putea ca mesajul ei să fie greu de pus în cuvinte, totuşi, această frumuseţe a creaţiei îţi invadează simţurile şi te asigură că totul e bine şi că sunt şanse ca lucrurile să rămână aşa şi în continuare.

În al doilea rând, frumuseţea hrăneşte. Nu este câtuşi de puţin o exprimare pretenţioasă afirmaţia potrivit căreia frumuseţea ne nutreşte sufletele. Este metafora plină de miez a Frumuseţii înseşi. Cum spunea C.S. Lewis:

„Nu dorim pur şi simplu să vedem în jurul nostru frumuseţe, deşi, slavă Domnului, chiar şi numai cu atât recompensa ne-ar fi îndestulătoare. Vrem de fapt altceva, care abia dacă poate fi pus în cuvinte – să fim una cu frumuseţea de dinaintea ochilor noştri, să o găzduim în noi – (The Weight of Glory – Povara slavei).”

În al treilea rând, frumuseţea alină. Are virtuţi deplin tămăduitoare. V-aţi întrebat de ce trimitem flori celor îndureraţi de moartea unui apropiat? Numai un dar al frumuseţii poate glăsui suficient, ştiind exact ce să spună celor adânciţi în suferinţă, văduviţi de dragostea celui pierdut. Există o poveste care circula prin spitalele celui de-al doilea război mondial, despre un tânăr soldat, care fusese grav rănit, în urma unei săptămâni de iad, de lupte cumplite. După ce i-a oferit ajutorul medical pe care i-l putea oferi atunci, asistenta l-a întrebat dacă mai putea face ceva pentru el. Da, i s-a răspuns. Ai putea să mă laşi să te privesc cum te rujezi? Frumuseţea alină. Aduce pace sufletului.

În al patrulea rând, frumuseţea iluminează. După ce tocmai a fost martorul naşterii minunilor incredibile din lumea Narniei (cum sunt ele povestite în Nepotul magicianului, de C.S. Lewis), birjarul spune: „Doamne!... Dacă aş fi şiut că există aşa ceva, aş fi fost un om mai bun toată viaţa!” Se povesteşte că un profesor de cartier insistase pe lângă administraţia şcolii să aşeze în curtea clădirii plante şi o fântână „pentru ca elevii să se simtă inspiraţi, să ştie că viaţa poate fi mai bună.”

În al cincilea rând, frumuseţea transcende. Ea depăşeşte nivelul fizic, reprezintă trăirea cea mai directă a celor veşnice. Cât de înălţător este să asişti la un apus de soare sau să vezi cum răsare soarele peste ocean. Să ne amintim senzaţia de la finalul oricărei poveşti grozave. Tânjim să o prelungim pe cât ne stă în putinţă, să o trăim câte zile vom avea. Uneori, frumuseţea este atât de complexă, că ne străpunge inimile de un dor nestins. Dor de ce anume? De viaţă, aşa cum ar fi trebuit ea să fie. Ne aduce aminte de un Eden niciodată ştiut, dar pentru care – nu se ştie cum – suntem siguri că am fost creaţi. Ne vorbeşte despre viitoare împărăţie a cerurilor, când totul va fi frumos. Ne bântuie cu prezenţa veşniciei, comunicându-ne că slava ne aşteaptă. Iar dacă este vorba de slavă, atunci important este izvorul ei. Din ce bunătate poate fi izvorât? Din ce nespusă mărinimie ni s-a dat să luăm aminte la ea? Frumuseţea ne înalţă către Dumnezeu.

Şi totuşi, frumuseţea este, fără îndoială, cea mai profundă şi mai prost înţeleasă dintre însuşirile lui Dumnezeu.

Omul cu adevărat frumos în forul lui interior este acela în care adâncimile sufleteşti sunt liniştite, care emană calm, odihnă, îmbiindu-i pe toţi cei din jur la odihnă, care grăieşte despre linişte şi pace într-o lume măcinată de războaie de tot felul, în prezenţa căruia ne eliberăm de tensiunea şi de strânsoarea care ne cuprind prea adesea inimile.

Prin Frumuseţe, respirăm adevărul că Dumnezeu ne iubeşte şi că este bun. Lăsaţi-va învăluiţi de Frumuseţea Absolută!

- adaptare după gândurile despre frumuseţe din cartea eu, Femeia -

Doar te faci?

2007-07-02T15:02:00.000+03:00

Daca atunci cand te rogi lui Dumnezeu, doar te faci ca te rogi;
Daca atunci cand te trimite Dumnezeu undeva, doar te faci ca mergi;
Daca atunci cand iti cere Dumnezeu ceva, doar te faci ca-I dai;
s-ar putea ca atunci cand ii ceri binecuvantarea si ajutorul Domnului,
El sa creada ca tu doar te faci ca ii ceri ceva.

Sa nu spui…

2007-07-02T14:49:00.000+03:00

Sa nu spui Tata, daca nu te comporti ca un fiu in fiecare zi!
Sa nu spui Nostru, daca esti inchis in egoismul tau!
Sa nu spui Care esti in ceruri, daca esti preocupat de lucrurile pamantesti!
Sa nu spui Vie Imparatia Ta, daca o confunzi cu succesul material!
Sa nu spui Faca-se voia Ta, daca nu o accepti cand e dureroasa!
Sa nu spui Sfiinteasca-se numele Tau, daca nu-L respecti!
Sa nu spui Painea noastra cea de toate zilele, da-ne-o noua astazi, daca nu ajuti pe cei infometati!
Sa nu spui Ne iarta noua greselile noastre, daca pastrezi rachiuna pentru fratele tau!
Sa nu spui Nu ne duce pe noi in ispita, daca ai de gand sa pacatuiesti in continuare!
Sa nu spui Amin, daca nu iei in serios fiecare cuvant din rugaciunea Tatal nostru!

Zece legi pentru a te simti multumit

2007-07-02T14:47:00.000+03:00

1. Controleaza-ti limba. Spune intotdeauna mai putin decat gandesti. Cultiva-ti vorbirea intr-o voce calda, joasa. Modul in care vorbesti face o mai mare impresie decat ceea ce spui.
2. Gandeste-te inainte de a face o promisiune si nu te razgandi dupa aceea.
3. Nu lasa niciodata sa treaca o ocazie fara sa incurajezi pe cineva sau sa spui ceva frumos cuiva.
4. Fii interesat de altii, de munca lor, de cum o mai duc ei si familiile lor. Fii intotdeauna fericit cu cei ce rad si trist cu cei ce plang. Actioneaza in asa fel, incat aceia cu care vorbesti sa se simta importanti. Asculta ceea ce spun ei.
5. Fii fericit. Pastreaza mereu un cantec in inima ta. Ascunde-ti supararile, descurajarile si situatiile dificile in launtrul tau si afiseaza un zambet pe fata.
6. Fii receptiv in timpul discutiilor, pune intrebari, dar nu argumenta. O persoana inteleapta poate sa nu fie de acord cu prietenul sau si totusi sa pastreze prietenia.
7. Fereste-te de lauda de sine si in loc de aceasta, lauda-i pe altii. Lasa-i pe ceilalti sa fie mandri de tine. Fa-ti o regula din a vorbi de bine pe altii.
8. Fii sensibil fata de simtamintele altora. Glumele si barfa adesea se intorc impotriva ta, exact cand te astepti mai putin.
9. Nu cauta sa aduci argumente pentru a infirma ceea ce se vorbeste despre tine. Traieste in asa fel, incat viata ta sa dovedeasca neadevarul acuzatiilor.
10. Nu insita in legatura cu drepturile tale. Lucreaza, fii rabdator, pastreaza-ti calmul si vei fi rasplatit.

Binecuvantarea unui om batran

2007-07-02T14:43:00.000+03:00

Binecuvantati acei care inteleg ca picioarele mele au devenit mai incete, iar mainile imi tremura.

Binecuvantati acei care isi dau seama ca urechile mele aud greu si ca nu inteleg imediat totul.

Binecuvantati acei care stiu ca ochii mei nu mai vad bine.

Binecuvantati acei care nu injura cand imi cade ceva din mana si ma ajuta sa imi gasesc lucrurile.

Binecuvantati acei care se uita la mine zambind si stau sa flecareasca un pic cu mine.

Binecuvantati acei care tin seama de bolile mele si-mi alina durerile.

Binecuvantati acei care ma fac sa simt ca sunt iubit si se poarta delicat cu mine.

Binecuvantati acei care raman langa mine cand plec pe drumul vesniciei.

Binecuvantati acei care sunt buni cu mine.

Ei ma fac sa ma gandesc la Bunul Dumnezeu.

Puterea salvatoare a unei prietenii

2007-06-28T20:23:00.000+03:00

(autor John W. Schlatter)

Mark mergea spre casă când a observat că un băiat s-a împiedicat si a scăpat pe trotuar un brat de cărti pe care le căra, două pulovere, o bâtă de baseball, o mănusă si un mic casetofon. A îngenuncheat alături de băiatul acela si l-a ajutat să adune lucrurile. Pentru că mergeau în aceeasi directie, l-a ajutat să care lucrurile.

A aflat că pe băiat îl chema Bill, că-i plăceau jocurile electronice, baseball-ul si istoria, că avea o groază de necazuri cu celelalte materii si că tocmai atunci rupsese prietenia cu o fată.

Au ajuns la Bill acasă si Mark a fost invitat să intre, să bea ceva răcoritor si să se uite împreună la televizor. După-amiaza aceea a trecut într-un mod plăcut, printre râsete si jocuri electronice. Mark a plecat acasă. Au continuat să se mai vadă până când amândoi au intrat la liceu. S-au întâlnit de câteva ori de-a lungul anilor. În ultimul an, înainte de absolvire, Bill l-a căutat pe Mark ,vrând să-i vorbească.

Bill i-a adus aminte de ziua când s-au întalnit ei pentru prima dată.

"Nu te-ai întrebat de ce căram atât de multe lucruri cu mine?", l-a întrebat Bill.

"În ziua aceea am făcut curătenie în dulapul meu, pentru că nu voiam să las mizerie pentru altul. Pusesem deoparte mai multe pastile de dormit, pe care le-am luat de la mama, si mergeam spre casă ca să mă sinucid. După ce am petrecut câtva timp împreună în ziua aceea, vorbind si râzând, mi-am dat seama că dacă mă omoram nu voi mai avea parte niciodată de prietenia unor oameni ca tine. Asa că, Mark, atunci când m-ai ajutat să adun cărtile de pe jos ai făcut ceva mult mai important pentru mine. Mi-ai salvat viata."

Nu e ciudat

2007-06-28T20:13:00.000+03:00

Nu e ciudat că o bancnotă de 100 de lei pare o suma mare când trebuie sa o dai la biserică, dar e o sumă atât de mică atunci când mergi la cumpărături?

Nu e ciudat că două ore par atât de lungi când esti la biserică, dar trec atât de repede când te uiti la un film bun?

Nu e ciudat că atunci când trebuie să te rogi, nu îti vine nici un cuvânt sau nu ai nimic de spus, dar nu duci lipsă de cuvinte când stai de vorbă cu un prieten?

Nu e ciudat, cât de dificil si plictisitor pare să citesti un capitol din Biblie, dar cât de usor e să citesti 100 de pagini dintr-un roman preferat?

Nu e ciudat că fiecare vrea locuri în fată când merge la un concert sau la un meci, dar face tot posibilul să stea pe ultimul rând în biserică?

Nu e ciudat că vrem să stim în avans cu două-trei săptămâni despre un anumit eveniment din biserică, pentru a-l putea trece în agenda noastră, dar dacă e vorba de altceva, de un alt eveniment, e suficient dacă aflăm în ultimul minut?

Nu e ciudat, cât de dificil e să învătăm ceva despre Dumnezeu si să le împărtăsim si altora despre El, dar cât de usor e să învătăm, să întelegem, să răspândim si să repetăm o bârfă?

Nu e ciudat cum credem tot ce scriu revistele si ziarele, dar punem la îndoială Cuvântul lui Dumnezeu?

Nu e ciudat, cum fiecare vrea un loc în Rai, dar nu vrea nici să creadă, nici să facă sau să spună ceva pentru a ajunge acolo?

Nu e ciudat că trimitem imediat mai departe bancurile primite prin e-mail, dar când e vorba să trimitem câteva gânduri despre Dumnezeu, ne gândim de două ori înainte să o facem?

E ciudat, nu-i asa?

Inscriptie pe un perete

2007-06-28T19:47:00.000+03:00

1. Oamenii sunt ilogici, irationali si egoisti (inclusiv eu). Iubeste-i oricum, nu te opri !

2. Daca le faci binele, oamenii te vor acuza de motive ascunse, de interese personale*. Fa-le bine oricum, nu te opri!

3. Daca ai succes, vei avea prieteni falsi si dusmani adevarati. Trebuie sa excelezi… continua!

4. Binele facut azi va fi uitat maine. Fa binele oricum, nu te opri.

5. Cinstea si sinceritatea te fac vulnerabil. Fii cinstit si sincer oricum, nu abandona!

6. Oamenii cei mai mari, posesori de idei marete, pot fi doborati de oamenii cei mai mici, avand ideile cele mai marunte. Gandeste maret oricum, nu da inapoi!

7. Oamenii ii simpatizeaza pe invinsi, dar ii urmeaza numai pe invingatori. Apara-i pe invinsi!

8. Ceea ce construiesti in ani de zile poate fi daramat peste noapte. Construieste oricum, nu te opri.

9. Oamenii au intr-adevar nevoie de ajutor, dar te pot ataca daca ii ajuti. Ajuta-i oricum, nu te opri.

10. Da lumii tot ce ai mai bun si vei fi pocnit peste ceafa. Da lui Dumnezeu ce ai mai bun si vei stringe o comoara in ceruri!